1 Cartea ]nt_mpl[rilor lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui Ananiel, fiul lui Aduel, fiul lui Gabael, din semin@ia lui Asiel, din tribul lui Neftali, 2 care, ]n zilele lui Salmanasara, regele Asiriei, a fost luat ]n robie din Tisbe, care se afl[ la miaz[zi de Cade\ul lui Neftali, ]n Galileea-de-Sus, deasupra Ha@orului, cam de-o parte, spre Soare-Apune, la miaz[noapte de Fogor.
3 Eu, Tobit, ]n toate zilele vie@ii mele am umblat pe c[ile adev[rului \i ale drept[@ii \i le-am f[cut multe binefaceri fra@ilor mei \i celor din neamul meu care au venit cu mine, ca robi, ]n @ara Asirienilor, la Ninive.b 4 La vremea c_nd m[ aflam ]n @ara mea, p[m_ntul lui Israel, \i c_nd eram ]nc[ t_n[r, toat[ semin@ia lui Neftali, p[rintele meuc, sÆa desp[r@it de casa lui David, p[rintele meu, ca \i de Ierusalim, cetatea care fusese aleas[ din toate semin@iile lui Israel ca loc de jertf[ pentru toate triburile lui Israel; acolo a fost zidit templul ù ]n care locuie\te Dumnezeu ù \i sfin@it pentru toate genera@iile, peÆntotdeauna. 5 To@i fra@ii mei \i casa lui Neftali, p[rintele meu, ]i aduceau jertfe vi@elului pe care Ieroboam, regele lui Israel, ]l f[cuse ]n Dan, pe to@i mun@ii Galileii.
6 Dar eu, numai eu, m[ duceam deseori la Ierusalim, de s[rb[tori, a\a cum este scris pentru ]ntregul Israel pentruÆntotdeauna. Alergam la Ierusalim cu p_rg[ din roade, cu ]nt_ii-n[scu@i, cu zeciuial[ din turm[ \i cu ]nt_ia tunsoare a oilor 7 \i le d[deam preo@ilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic; iar zeciuiala din gr_u, din vin \i din untdelemn, din rodii \i din celelalte roade ale p[m_ntului le-o d[deam fiilor lui Levi care slujeau ]n Ierusalim; a doua zeciuial[ o pref[ceam ]n bani, \ase ani la r_nd,
\i m[ duceam ]n fiecare an sÆo cheltuiesc la Ierusalim; 8 o d[deam orfanilor, v[duvelor \i acelor str[ini care locuiesc laolalt[ cu Israeli@ii: o aduceam \i le-o d[deam la fiecare trei ani \i o m_ncam ]mpreun[, dup[ porunca dat[ astfel prin legea lui Moise \i dup[ r_nduielile l[sate de Debora, mama tat[lui meu (c[ci eu, la moartea tat[lui meu, am r[mas orfan). 9 C_nd am ajuns la v_rsta b[rb[@iei mi-am luat-o de femeie pe Ana, din neamul meu, iar ea mi l-a n[scut pe Tobie.
10 Iar c_nd am fost du\i ]n robie la Ninive, to@i fra@ii mei \i cei de un neam cu mine m_ncau din m_nc[rurile p[g_nilor, 11 dar eu mÆam ferit s[ m[n_nc din m_nc[rurile lor, 12 c[ci eu, cu toat[ inima mea, mi-am adus aminte de Dumnezeu. 13 Iar Cel-Prea]nalt mi-a d[ruit mil[ \i bun[voin@[ din partea lui Salmanasar; eu cump[ram pentru el tot ceea ce ]i era de trebuin@[; 14 m[ duceam ]n Media \i i-am f[cut cump[r[turi c_t a tr[it. I-am l[sat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Reghe\ul Mediei, zece talan@i de argintd, ]n pungi, s[ mi-l p[streze.
15 C_nd, dup[ moartea lui Salmanasar, ]n locul s[u a devenit rege Senaherib, fiul s[ue, c[ile Mediei sÆau ]nchis \i nu mi-a mai fost cu putin@[ s[ m[ duc ]n Media. 16 }n zilele lui Salmanasar le-am f[cut multe binefaceri fra@ilor mei din acela\i neam cu mine: 17 celor fl[m_nzi le d[deam p_inea mea, celor goi, hainele mele, iar dac[ vedeam pe cineva din neamul meu c[ era mort \i aruncat peste zidurile Ninivei, ]l ]ngropam. 18 Iar c_nd Senaherib se ]ntorcea fugind din Iudeea ù ]n zilele c_nd }mp[ratul cerului ]i f[cea judecat[ pentru blasfemiile luif ù \i ucidea pe cineva, eu ]l ]ngropam. }ntrÆadev[r, Senaherib i-a ucis pe mul@i din fiii lui Israel, dar eu le furam trupurile \i le ]ngropam; Senaherib le c[uta \i nu le g[sea.g
19 Iar c_nd unul din locuitorii Ninivei sÆa dus la *Tobit cap1 pag2
rege \i mÆa p_r_t c[ eu ]i ]ngropam, atunci mÆam ascuns. C_nd ]ns[ am aflat c[ regele ]mi dibuise urma \i m[ c[uta ca s[ m[ ucid[, mi-a fost fric[ \i am fugit pe ascuns. 20 Toate bunurile mi-au fost luate; nÆa fost nimic care s[ nu fie ridicat pentru vistieria regal[, ]n afar[ de Ana, so@ia mea, \i de Tobie, fiul meu. 21 Dar nÆau trecut nici patruzeci de zile, c[ cei doi fii ai s[i l-au ucis; ei au fugit ]n mun@ii Ararat, iar ]n locul lui a devenit rege Asarhadon, fiul s[ua. Acesta l-a pus pe Ahicar, fiul lui Anael, fratele meu, peste toate veniturile b[ne\ti ale regatului s[u \i peste toate trebile ob\te\ti. 22 Atunci Ahicar a mijlocit pentru mine \i mÆam cobor_t la Ninive. }ntrÆadev[r, Ahicar fusese mare paharnic, p[str[torul sigiliului, mai-mare peste trebile ob\te\ti \i peste veniturile b[ne\ti sub Senaherib, regele Asirienilor, iar Asarhadon i-a re]nnoit dreg[toriile. Or, el era nepotul meu de frate \i de acela\i neam cu mine.*Tobit cap2 pag1
Tobit orbe\te. R[bdarea lui.
1 Sub regele Asarhadon mÆam ]ntors deci acas[, iar Ana, so@ia mea, \i Tobie, fiul meu, mi-au fost da@i ]napoi.a Iar la s[rb[toarea noastr[, a Cincizecimii ù care este sf_nta s[rb[toare a celor \apte s[pt[m_ni ù, mi sÆa preg[tit un pr_nz bun \i mÆau a\ezat la mas[. 2 C_nd am v[zut c_te feluri de bucate ]mi erau aduse, am zis c[tre fiul meu Tobie: äFiule, du-te, \i dac[ vei afla pe cineva dintre fra@ii no\tri surghiuni@i ]n Ninive, care-\i aduce aminte de El din toat[ inima, adu-l s[ m[n_nce cu mine. Vezi, fiule, c[ te voi a\tepta p_n[ c_nd va fi s[ te ]ntorciö. 3 Tobie a plecat s[ caute un s[rac printre fra@ii no\tri, iar la ]ntoarcere a zis: äTat[!ö Iar eu am zis: äIat[-m[, fiul meu!ö El a continuat: äE unul din neamul nostru care a fost omor_t \i aruncat ]n pia@[; chiar acolo fusese sugrumatö. 4 Repezindu-m[, am l[sat pr_nzul f[r[ s[ fi apucat s[ gust ceva, am ridicat omul din pia@[ \i l-am pus ]ntrÆo c[mar[, a\tept_nd asfin@itul soarelui ca s[-l ]ngrop. 5 La ]ntoarcere mÆam ]mb[iatb \i mi-am m_ncat p_inea cu ]ntristare. 6 |i mi-am amintit de cuv_ntul profetului, de ceea ce spusese Amos despre Betel;
ä|i ale voastre s[rb[tori
]n pl_ngere le voi preface
\i c_ntecele toateÆn t_nguireö,
\i am izbucnit ]n lacrimi. 7 Apoi, c_nd a asfin@it soarele, mÆam dus s[ sap [o groap[] \i l-am ]ngropat.
8 Vecinii ]\i r_deau de mine, zic_nd: ä{sta nu mai are nici o team[! Pentru o treab[ ca asta ]l c[utau ca s[-l omoare, el a fugit pe ascuns, \i iat[-l c[ din nou ]ngroap[ mor@ii!ö
9 |i chiar ]n noaptea aceea mÆam ]mb[iat, mÆam dus ]n curte \i mÆam culcat l_ng[ zid, cu fa@a
descoperit[, din pricina c[ldurii. 10 Nu \tiam c[ ]n zid, deasupra mea, se aflau vr[biic; g[ina@ul lor mi-a c[zut pe ochi, ]n plin[ c[ldur[, \i am f[cut albea@[. MÆam dus la doctori pentru ]ngrijire, dar cu c_t ei ]mi puneau mai multe alifii, cu at_t albea@a ]mi ]ntuneca ochii; \i p_n[ la urm[, am r[mas orb. Patru ani am stat f[r[ vedere. To@i fra@ii mei erau cuprin\i de ]ntristare din pricina mea, iar Ahicar mÆa hr[nit vreme de doi ani, p_n[ c_nd a plecat ]n Elimaida.
11 }n acest timp Ana, so@ia mea, f[cea lucruri de m_n[, din cele pe care le fac femeile;d 12 ea le ducea la clien@i, iar ace\tia pl[teau. SÆa ]nt_mplat ]ns[ c[ ]n cea de-a \aptea zi a lunii Distrose ea a ispr[vit o lucrare \i a dus-o la clien@i; aceia i-au dat toat[ plata ce i se cuvenea, dar i-au dat \i un ied pentru m_ncare. 13 C_nd ea a intrat la mine, iedul a prins a beh[i. Atunci eu am chemat-o \i am zis: äDe unde e iedul [sta? nu cumva a fost furat? Du-l la st[p_nii lui! Nu avem dreptul s[ m_nc[m ceva care s[ fi fost furat!ö 14 Dar ea mi-a zis: äAcesta-i un dar care mi sÆa dat pe l_ng[ plata ce mi se cuvenea!ö Eu ]ns[ nÆam crezut-o \i i-am poruncit s[-l duc[ ]nd[r[t la st[p_nii lui (mÆam ]nro\it ]n fa@a ei). Atunci \i-a deschis ea gura \i mi-a zis: äUnde-@i sunt milosteniile? unde-@i sunt faptele drept[@ii? Acum toat[ lumea \tie ce sÆa ales de capul t[u!öf*Tobit cap3 pag1
Rug[ciunea lui Tobit. Sarra.
1 Cu sufletul ]ntristat, am suspinat \i am izbucnit ]n lacrimi; \i, l[cr[m_nd, am prins a m[ ruga:
2 äDrept e\ti Tu, Doamne;
toate lucrurile Tale sunt drepte
\i toate c[ile Tale sunt mil[ \i adev[r;
Tu e\ti Cel ce judec[ lumea.
3 |i acum, Doamne,
adu-#i aminte de mine; vezi-m[
\i nu m[ pedepsi dup[ p[catele mele,
nici pentru r[t[cirile mele
sau pentru acelea ale p[rin@ilor mei.
Ei au p[c[tuit fa@[ de Tine
4 \i nu sÆau supus poruncilor Tale,
iar Tu ne-ai dat spre jaf,
spre robie, spre moarte,
s[ fim pild[ de batjocur[ \i de ocar[
]n fa@a tuturor neamurilor printre care Tu
ne-ai risipit.
5 |i acum, Tu ai at_tea ]ndrept[@iri \i temeiuri
s[ m[ pedepse\ti din pricina p[catelor mele,
de vreme ce noi nu #i-am p[zit poruncile
\i nici nu am umblat ]naintea Ta cu
credincio\ie.
6 |i acum, f[ cu mine cum vrei!
Porunce\te s[ mi se ia suflarea,
ca s[ pier de pe fa@a p[m_ntului
\i s[ m[ fac p[m_nt!;
fiindc[ ]mi e mai bine s[ mor dec_t s[ tr[iesc,
de vreme ce am auzit ]nvinuiri nedrepte
\i sunt cuprins de mare triste@e.
Doamne, d[ porunc[
s[ fiu eliberat din aceast[ suferin@[,
du-m[ ]n locul cel de veci
\i nu-#i ]ntoarce fa@a de la mine, Doamne!
C[ mai bine ]mi este s[ mor
dec_t s[ v[d at_ta suferin@[Æn via@a mea;
\i s[ nu mai aud cuvinte de ocar[ö.
7 |i a fost c[, chiar ]n aceea\i zi, sÆa ]nt_mplat ca \i
Sarra, fiica lui Raguel din Ecbatana Medieia, s[ sufere oc[ri de la una din slujnicele tat[lui s[u; 8 aceasta, pentru c[ ea fusese m[ritat[ cu \apte b[rba@i, pe care ]ns[ Asmodeu, demonul cel r[ub, ]i omor_se mai ]nainte ca ei s[ se fi ]mpreunat cu ea, dup[ r_nduiala mireselor. Slujnica ]i zicea: äTu e\ti aceea care-@i omori b[rba@ii. Iat[, \apte sunt aceia dup[ care ai fost dat[ \i nÆai purtat numele nici unuia dintre ei! 9 De ce ne tot ame@e\ti tu pe noi din pricina b[rba@ilor t[i, de vreme ce sunt mor@i? Du-te \i tu dup[ ei \i s[ nu vedem niciodat[ de la tine nici fii, nici fiice!ö 10 }n ziua aceea a fost ea cuprins[ de triste@e \i a izbucnit ]n lacrimi \i, urc_ndu-se ]n foi\orul tat[lui ei, voia s[ se sp_nzure. Dar a mai chibzuit o dat[ \i a zis: äSÆar putea ca \i tat[l meu s[ fie def[imat \i s[ i se spun[: ù Nu aveai dec_t o singur[ fat[, \i aceea sÆa sp_nzurat din pricina nenorocirilor ei!... |i astfel, din pricina mea, b[tr_ne@ea tat[lui meu se va cobor] cu triste@e ]n loca\ul mor@ilor. Mai bine ]mi este s[ nu m[ sp_nzur, ci s[-L rog pe Domnul s[ mor, pentru caÆn via@a mea s[ nu mai aud cuvinte de ocar[ö.
\i binecuv_ntat e numele T[u ]n veci;*Tobit cap3 pag2
c[ toate f[pturile Tale
]n veci Te binecuvinteaz[.
12 |i acum, spre Tine ]mi ridic fa@a \i ochii.
13 Porunce\te s[ m[ ia din aceast[ lume
\iÆn veci s[ nu mai aud oc[ri.
14 Tu \tii, St[p_ne, c[ sunt curat[
de orice necur[@ie omeneasc[;
15 nu mi-am ]ntinat numele,
\i nici numele tat[lui meu
]n @ara robiei noastre.
Sunt singura fiic[ a tat[lui meu,
el nu mai are un alt copil care s[-i fie
mo\tenitor,
nici vreo alt[ rud[ apropiat[
pentru care s[ fiu p[strat[ ca s[-i devin so@ie;
\apte am avut, \apte am pierdut;
de ce s[ mai tr[iesc?
Iar dac[ Tu nu binevoie\ti s[ faci s[ mor,
atunci, Doamne, pleac[-#i auzul spre
ocara mea!ö
16 }n aceea\i clip[, rug[ciunea celor doi sÆa f[cut
auzit[ ]naintea slavei lui Dumnezeu, 17 iar Rafaela a fost trimis s[-i vindece pe am_ndoi: la Tobit, s[-i ridice albea@a de pe ochi, a\a ca el cu ochii lui s[ vad[ lumina lui Dumnezeu, \i la Sarra, fiica lui Raguel, ca s[ i-o dea de so@ie lui Tobie, fiul lui Tobit, \i sÆo scape de Asmodeu, demonul cel r[u, de vreme ce Tobie, prin dreptul s[u de mo\tenire, era ]ndrept[@it sÆo primeasc[ ]naintea tuturor celor ce ar fi voit sÆo ia de so@ie.
}n aceea\i clip[, Tobit sÆa ]ntors din curte ]n casa lui, iar Sarra, fiica lui Raguel, sÆa cobor_t din foi\or.*Tobit cap4 pag1
Pove@ele lui Tobit c[tre fiul s[u.
Cei zece talan@i l[sa@i c_ndva la Gabael.
1 }n ziua aceea \i-a adus aminte Tobit de argintul pe care i-l l[sase, spre p[strare, lui Gabael din Reghe\ul Mediei 2 \i \i-a zis ]ntru inima sa: äIat[ c[ mi-am cerut moartea; de ce nu l-a\ chema pe Tobie, fiul meu, ca s[-i spun de argintul acesta ]nainte ca eu s[ mor?ö 3 |i l-a chemat pe Tobie, fiul s[u, care i-a venit aproape, \i i-a zis:
äS[ m[ ]ngropi cu cinste. Cinste\te-o pe mama ta \i nÆo p[r[si c_te zile vei avea; f[ pentru ea ceea ce-i face pl[cere \iÆntru nimic s[ nu-i ]ntristezi duhul. 4 Adu-@i aminte, fiul meu, c[ multe primejdii a ]ndurat ea pentru tine la vremea c_nd tu erai ]n p_ntecele ei. a Iar c_nd va muri, tu sÆo ]ngropi al[turi de mine, ]n acela\i morm_nt.
5 }n toate zilele vie@ii tale, fiul meu, adu-@i aminte de Domnul. Nu te ]nvoi cu p[catul, \i nici cu ]nc[lcarea poruncilor Lui. }n toate zilele vie@ii tale f[ fapte de dreptate \i nu umbla ]n c[ile nedrept[@ii. 6 C[ dac[ tu f[ptuie\ti adev[rul, vei izb_ndi ]n lucr[rile tale 7 a\a cum [izb_ndesc] cei ce f[ptuiesc dreptatea.
F[ milostenie din bunurile tale, iar ochiul t[u s[ nu fie invidios atunci c_nd faci milostenieb; nu-@i ]ntoarce fa@a de la nici un s[rac, iar fa@a lui Dumnezeu nu se va ]ntoarce de la tine. 8 F[ milostenie dup[ c_t ai; dac[ ai pu@in, nu-@i fie team[ s[ faci milostenie din acest pu@in; 9 c[ bun[ comoar[ ]@i agonise\ti pentru ziua necazului, 10 fiindc[ milostenia izb[ve\te de moarte \i e o stavil[ ]n calea spreÆntuneric; 11 c[ci tuturor celor ce o fac, milostenia le este un prinos de pre@ ]n fa@a Celui-Prea]nalt.
12 P[ze\te-te, fiule, de orice fel de desfr_nare \i,
]nainte de toate, ia-@i o femeie din semin@ia p[rin@ilor t[i; nu-@i lua femeie str[in[, care nu este din semin@ia tat[lui t[u, fiindc[ noi suntem fiii profe@ilor. Adu-@i aminte, fiule, de Noe, de Avraam, de Isaac, de Iacob, p[rin@ii no\tri de ba\tin[; fiecare din ei \i-a luat femeie de un neam cu el \i to@i au fost binecuv_nta@i ]n copiii lor, iar semin@ia lor va mo\teni p[m_ntul. 13 A\a c[, fiul meu, iube\te-@i fra@ii, \iÆn inima ta nu-i dispre@ui, din trufie, pe fra@ii t[i, pe fiii \i pe fiicele poporului t[u prin a nu-@i lua o so@ie dintre ei; fiindc[ trufia poart[ ]ntrÆ]nsa pr[bu\ire \i mult[ nea\ezare, iar netrebniciac, umilin@[ \i mare lips[; s[ \tii c[ netrebnicia e mama foamei.
14 Plata oric[rui om care @i-a muncit s[ nu r[m_n[ la tine peste noapte, ci d[-o de ]ndat[; iar dac[ tu }i vei sluji lui Dumnezeu, vei fi pl[tit. Ia aminte, fiule, ]n toate faptele tale, \i arat[-te binecrescut ]n toate purt[rile tale. 15 Nim[nui s[ nu-i faci ceea ce tu ur[\ti. Nu bea vin p_nÆ la be@ie, iar be@ia s[ nu te ]nso@easc[ pe drum.
16 Din p_inea ta d[-i celui fl[m_nd, iar din hainele tale, celor goi. F[ milostenie din tot ce-@i prisose\te, iar ochiul t[u s[ nu invidieze c_nd faci milostenie. 17 Presar[-@i p_inile pe morm_ntul drep@ilord, dar p[c[to\ilor s[ nu le dai. 18 Caut[ sfatul cuiva care e ]n@elept \i nu dispre@ui nici un sfat folositor. 19 }n orice prilej binecuvinteaz[-L pe Domnul Dumnezeu \i cere-I ca drumurile tale s[ fie drepte \i ca toate c[r[rile \i planurile tale s[ izb_ndeasc[, de vreme ce lumeaÆntreag[ nu are sfat bun; ci Domnul este Cel care d[ tot binele \i umile\te pe cine vrea. |i acum, fiul meu, adu-@i aminte de poruncile mele, iar ele s[ nu @i se \tearg[ din inim[. 20 |i acum, fiul meu, ]@i fac cunoscut c[ eu am l[sat, spre p[strare, zece talan@i de argint la Gabael, fiul lui Gabri, din Reghe\ul Mediei. 21Nu-@i *Tobit cap4 pag2
fie team[, fiule, c[ am r[mas s[raci; tu ai o mare bog[@ie dac[ te temi de Dumnezeu, dac[ fugi de orice p[cat \i dac[ faci ceea ce e bun ]naintea Domnului, Dumnezeului t[uö.*Tobit cap5 pag1
Tobie se preg[te\te \i porne\te
la drum, ]nso@it de ]ngerul Rafael.
1 |i, r[spunz_nd, Tobie i-a zis tat[lui s[u: äTat[, voi face tot ceea ce mi-ai poruncit. 2 Cum ]ns[ a\ putea eu s[ primesc argintul de la el, de vreme ce el nu m[ cunoa\te \i nici eu nu-l cunosc? Ce semn s[-i dau pentru ca el s[ m[ recunoasc[, s[ m[ cread[ \i s[-mi dea argintul? Pe de alt[ parte, eu nu cunosc drumurile care duc ]n Media, ca s[ m[ duc acoloö. 3 Atunci Tobit, r[spunz_ndu-i fiului s[u Tobie, a zis: äEl mi-a dat un ]nscris, iar eu i-am dat un ]nscris; l-am rupt ]n dou[, fiecare am luat c_te o parte, iar eu am pus-o laolalt[ cu argintula. |i, iat[, sunt dou[zeci de ani de c_nd am l[sat acest argint spre p[strare! |i acum, fiule, caut[-@i un om vrednic de ]ncredere care s[ mearg[ cu tine, iar noi ]l vom pl[ti p_n[ c_nd tu te vei ]ntoarce; du-te \i vei primi argintulö.
4 Tobie a ie\it s[ caute pe cineva care cunoa\te bine drumul, ca s[ mearg[ cu el ]n Media. A\adar, a ie\it \i l-a aflat pe Rafael ù ]ngerul care-i mergea ]nainte ù, dar nu \i-a dat seama c[ acesta era un ]nger al lui Dumnezeu.b 5 |i i-a zis: äDe unde e\ti, tinere?ö Acela i-a r[spuns: äSunt dintre fiii lui Israel, fra@ii t[i, \i am venit aici s[-mi caut de lucruö. [Tobie] i-a zis: äCuno\ti tu drumul pe care se merge ]n Media?ö [}ngerul] i-a zis: 6 äDa, deseori am fost acolo, cunosc foarte bine toate drumurile. Deseori am fost ]n Media \i am r[mas peste noapte la Gabael, fratele nostru, care locuie\te ]n Reghe\ul Mediei; de la Ecbatana la Reghe\ sunt dou[ zile de mers, ]n pas potrivit, c[ci [Reghe\ul] e la munteö. 7 [Tobie] i-a zis: äA\teapt[-m[, tinere, ca s[ m[ duc s[-i spun tat[lui meu; am nevoie ca tu s[ faci drumul ]mpreun[ cu mine, iar pentru aceasta ]@i voi pl[tiö.
8 Acela i-a zis: äBine, am s[ te a\tept aici; numai s[ nu ]nt_rziiö. 9 Tobie a intrat s[-i spun[ lui Tobit, tat[l s[u. |i i-a zis: äIat[ c[ am aflat un om dintre fra@ii no\tri, fiii lui Israelö. [Tobit] i-a zis: äCheam[-l la mine pe acest om, ca s[ \tiu care-i este neamul \i din ce trib face parte \i dac[ e vrednic de ]ncredere s[ mearg[ cu tine, fiul meuö.
10 Tobie a ie\it, l-a chemat \i i-a zis: äTinere, te cheam[ tat[l meuö. El a intrat, iar Tobit l-a salutat, el ]nt_i.c [}ngerul] i-a zis: äBucuria cea mare s[ fie cu tine!ö |i r[spunz_nd Tobit, i-a zis: äCe bucurie pot eu s[ mai am? Sunt un om lipsit de vedere, nu mai v[d lumina cerului, ci zac aruncat ]n ]ntuneric asemenea mor@ilor care nu se mai bucur[ de lumin[. De\i viu, m[ aflu printre mor@i. Aud glasurile oamenilor, dar pe ei nu-i v[dö. [}ngerul] i-a zis: äCuraj! Domnul e gata s[ te vindece; curaj!ö Tobit i-a zis: äFiul meu Tobie urmeaz[ s[ plece ]n Media. Ai putea tu s[-l ]nso@e\ti \i s[-i fii c[l[uz[? Pentru aceasta, frate, te voi pl[tiö. Acela i-a zis: äA\ putea s[ merg cu el; cunosc toate drumurile, deseori am fost ]n Media, am str[b[tut toate c_mpiile \i to@i mun@ii ei \i cunosc toate c[r[rileö. 11 [Tobit] i-a zis: äDin ce familie e\ti, frate, \i din care trib? Spune-mi, frate!ö 12 Acela i-a zis: äCe te prive\te tribul meu?ö [Tobit] i-a zis: äVreau s[ \tiu adev[rul: al cui e\ti, frate, \i care-@i este numele?ö 13 Acela i-a zis: äEu sunt Azaria al lui Anania cel Mare, care e unul dintre fra@ii t[iö.d 14 [Tobit] i-a zis: äFii binevenit, frate! S[ nu fii sup[rat pe mine, frate, dac[ am vrut s[ \tiu adev[rul despre familia ta; iat[ c[ e\ti fratele meu \i c[ tu te tragi dintrÆo vi@[ de neam bun \i m[rinimos. I-am cunoscut pe Anania \i pe Natan, cei doi fii ai lui |imei cel Mare. Am fost ]mpreun[ la Ierusalim \i ne-am ]nchinat; ei nu au c[zut ]n r[t[cire. Fra@ii t[i sunt oameni de treab[, tu e\ti de vi@[ bun[, bucur[-te!ö 15 |i i-a mai zis: äTe pl[tesc *Tobit cap5 pag2
cu o drahm[ pe zi \i cu aceea\i ]ntre@inere ca pentru fiul meu; 16 mergi cu fiul meu, \i-@i voi da \i un adaos la plat[ö. 17 [}ngerul] i-a zis: äVoi merge cu el; nu-@i fie team[ de nimic; cu bine vom pleca \i cu bine ne vom ]ntoarce la tine; de drumul nostru s[ nÆai grij[. ö [Tobit] i-a zis: äFii binecuv_ntat, frate!ö Apoi l-a chemat pe fiul s[u \i i-a zis: äFiule, preg[te\te cele de trebuin@[ pentru drum \i pleac[ cu fratele t[u. |i Dumnezeu, Cel ce este ]n cer, s[ v[ @in[ pe-acolo s[n[to\i \i ap[ra@i de primejdii \i s[ v[ aduc[ ]napoi cu bine; iar ]ngerul S[u s[ mearg[ cu voi ca s[ v[ p[zeasc[, fiul meu!ö
Tobie a ie\it s[ porneasc[ la drum \i i-a ]mbr[@i\at pe tat[l s[u \i pe mama sa. Tobit i-a zis: äDrum bun!ö 18 Mama sa a izbucnit ]n lacrimi \i i-a zis lui Tobit: äDe ce l-ai m_nat la drum pe fiul meu? Oare nu este el toiagul b[tr_ne@elor noastre, el, care intr[ \i iese ]naintea noastr[?a 19 Nu te l[comi s[ aduni ban pe ban; fie acesta ca un gunoi ]n fa@a fiului nostru! 20 A\a cum ne-a dat Domnul s[ tr[im, aceasta ni-i de-ajuns!öb 21 Dar el i-a zis: äNu-@i face s_nge r[u; fiul nostru pleac[ cu bine \i tot cu bine se va ]ntoarce la noi; iar ochii t[i vor vedea ziua c_nd el se va ]ntoarce cu bine la tine. 22 Nu-@i face s_nge r[u, nu-@i face griji pentru ei, sora meac; un ]nger bun ]l va ]nso@i,d c[l[toria lui va izb_ndi, iar el se va ]ntoarce cu bineö. 23 |i pl_nsul ei a ]ncetat.*Tobit cap6 pag1
C[l[toria lui Tobie. Prinderea pe\telui.
}ngerul ]l ]ndeamn[ pe Tobie sÆo cear[
pe Sarra ]n c[s[torie.
1 Copilul a pornit la drum, \i ]ngerul cu el; la drum cu el a pornit \i c_inele, care mergea ]mpreun[ cu ei. A\adar, am_ndoi au c[l[torit, iar prima noapte au petrecut-o pe malul Tigrului. 2 Copilul sÆa cobor_t s[-\i spele picioarele ]n Tigru; \i iat[ c[ un pe\te mare sÆa i@it din ap[ \i a dat s[ ]nghit[ piciorul b[iatului.a Acesta a strigat, 3 dar ]ngerul i-a zis b[iatului: äApuc[ pe\tele \i @ine-l bine!ö B[iatul a apucat pe\tele \i l-a adus pe uscat. 4 Iar ]ngerul i-a zis: äSpintec[ pe\tele \i scoate-i fierea, inima \i ficatul; p[streaz[-le \i arunc[ m[runtaiele; c[ci fierea, inima \i ficatul acestuia sunt bune de leacö. 5 B[iatul a spintecat pe\tele, i-a scos fierea, inima \i ficatul, apoi a fript o buc[@ic[ de pe\te \i a m_ncat-o pres[rat[ cu sare. 6 Apoi am_ndoi \i-au continuat c[l[toria p_n[ ce au ajuns ]n apropiere de Media. 7 Acolo b[iatul l-a ]ntrebat pe ]nger, zic_nd: äAzaria, fratele meu, ce fel de leac t[m[duitor se afl[ ]n inima \i ]n ficatul pe\telui, precum \i ]n fierea lui?ö 8 Acela i-a zis: äDac[ cu inima \i cu ficatul pe\telui afumi un b[rbat sau o femeie b_ntui@i de un demon sau de un duh r[u, toat[ b_ntuiala piere \i nici un r[u nu li se mai poate ]nt_mpla. 9 C_t despre fiere, dac[ freci cu ea ochii unui om atins de albea@[ \i sufli peste ei, peste albea@[, se vindec[ö.
10 |i dac[ au intrat ]n Media \i se apropiau de Ecbatana, 11 Rafael i-a zis b[iatului: äTobie, fratele meu!ö Iar acesta i-a zis: äIat[-m[!ö [}ngerul] i-a zis: äNoaptea aceasta o sÆo petrecem la Raguel. Acest om ]@i este rud[ \i are o fat[ care se nume\te Sarrab. 12 El nu are nici un urma\ de parte b[rb[teasc[, nici vreo alt[ fiic[ dec_t pe Sarra. Tu e\ti ruda ei cea mai
apropiat[ \i ]ndrept[@it sÆo prime\ti de so@ie ]naintea oric[ruia \i ai dreptul de a mo\teni bunurile tat[lui ei; fata e de\teapt[, curajoas[ \i foarte frumoas[; iar tat[l ei, om de omenieö. 13 |i i-a mai zis: äAi dreptul sÆo iei de so@ie. Ascult[-m[, frate!: ]n noaptea aceasta eu o s[-i vorbesc tat[lui ei despre fiica lui, ca s[ @i-o dob_ndim logodnic[; iar c_nd ne vom ]ntoarce de la Gabael ]i vom face nunta. Eu \tiu c[ Raguel nu poate s[-@i spun[ änuö, ori sÆo m[rite cu altcineva, cel pu@in de frica mor@ii prev[zute de legea lui Moise, deoarece el \tie c[ tu e\ti ]ndrept[@it s[-i iei fata de so@ie ]naintea oric[ruia altul. |i acum, ascult[-m[, frate!: ]n noaptea aceasta vom vorbi despre t_n[ra fat[ \i vom cere ca ea s[-@i devin[ so@ie; \i c_nd vom pleca de la Gabael, o vom lua \i o vom duce la casa taö.
14 Atunci Tobie, r[spunz_nd, a zis c[tre Rafael: äAzaria, fratele meu, am auzit spun_ndu-se c[ ea a mai fost dat[ de so@ie la \apte b[rba@i \i c[ ace\tia au murit noaptea ]n c[mara de nunt[; c_nd ei se ]ndreptau spre ea, c[deau mor@i, \i am auzit spun_ndu-se de unii c[ acela care-i omora era un demon. 15 |i acum, mie, unul, ]mi e fric[, de vreme ce ei nu-i face nici un r[u, ci doar pe cel care se apropie de ea ]l ucide. Eu sunt singurul fiu al tat[lui meu; dac[ mor, ar ]nsemna ca via@a tat[lui meu \i a mamei mele s[ se pogoare ]n morm_nt ca urmare a durerii pe care eu le-am pricinuit-o; \i nu au al@i copii care s[-i ]ngroapeö. 16 [Rafael] i-a zis: äNu-@i aminte\ti tu oare de poruncile tat[lui t[u, cum @i-a poruncit el s[-@i iei so@ie din casa tat[lui t[uc? |i acum, ascult[-m[, frate!: nu-@i face s_nge r[u din pricina acelui demon, \i ia-o. Eu unul \tiu c[ ]n noaptea aceasta ]@i va fi dat[ de so@ie. 17 Dar c_nd tu vei p[trunde ]n c[mara de nunt[, ia ficatul pe\telui \i inima lui \i pune-le ]n c[@uia ]n care se ard mirodenii; mirosul se va r[sp_ndi, demonul ]l va *Tobit cap6 pag2
sim@i, va fugi, \i niciodat[ nu se va mai ]ntoarce la ea. 18 Iar c_nd va fi s[ te apropii de ea, ridica@i-v[ am_ndoi, ruga@i-v[ la Domnul cerului \i cere@i ca asupra voastr[ s[ vin[ ]ndurare \i m_ntuire. Nu te teme, c[ci ea @ie @i-a fost r_nduit[ dintotdeauna. Tu e\ti cel care o vei sc[pa, ea va merge cu tine, iar eu m[ pun cheza\ c[ vei avea copii care-@i vor fi ca ni\te fra@i; nu-@i face s_nge r[u!ö 19 C_nd Tobie a auzit cuvintele lui Rafael, c[ ea era sora lui, din semin@ia casei tat[lui s[u, a iubit-o mult \i inima i sÆa lipit de ea.*Tobit cap7 pag1
La Raguel, Tobie o cere pe
Sarra de so@ie \i o dob_nde\te.
1 C_nd au intrat ]n Ecbatana, [Tobie] i-a zis: äAzaria, fratele meu, du-m[ de-a dreptul la Raguel, fratele nostruö. Iar el l-a dus la casa lui Raguel. L-au aflat \ez_nd la poarta cur@ii \i ei l-au salutat primii. Iar el le-a zis: äFie bucuria cea mare cu voi, fra@ilor, \i fi@i bineveni@i!ö |i i-a dus ]n cas[. 2 |i a zis c[tre Edna, femeia sa: äCum seam[n[ acest t_n[r cu Tobit, fratele meu!ö 3 Iar Edna i-a ]ntrebat \i le-a zis: äDe unde sunte@i, fra@ilor?ö Ei i-au r[spuns: äSuntem din fiii lui Neftali surghiuni@i la Niniveö. 4 Ea le-a zis: ä}l cunoa\te@i pe Tobit, fratele nostru?ö Ei i-au zis: ä}l cunoa\temö. 5 Ea le-a zis: äCum se afl[, bine?ö Iar ei au zis: äE bine \i tr[ie\teö. Tobie a zis: äEl e tat[l meuö. 6 Atunci Raguel sÆa repezit la el, l-a ]mbr[@i\at \i a izbucnit ]n lacrimi. Apoi a vorbit \i i-a zis: äFii binecuv_ntat, copilul meu, fiul unui tat[ de neam bun \i m[rinimos! O, nenorocirea nenorocirii, c[ \i-a pierdut vederea un om drept \i care f[cea milostenii!ö |i arunc_ndu-se de g_tul lui Tobie, fratele s[u, a izbucnit ]n lacrimi. 7 |i Edna, femeia lui, i-a pl_ns \i ea [pe grumaz], iar Sarra, fiica lor, a izbucnit \i ea ]n lacrimi. 8 Apoi a ]njunghiat un berbec din turm[ \i i-a primit cu c[ldur[.
9 Dup[ ce sÆau ]mb[iat \i sp[lat \i sÆau a\ezat la mas[, Tobie a zis c[tre Rafael: äFrate Azaria, spune-i lui Raguel s[ mi-o dea pe Sarra, sora meaö. 10 Raguel, auzind aceste cuvinte, i-a zis t_n[rului: äM[n_nc[ \i bea \i petrece o noapte pl[cut[; c[ nimeni nu e ]ndrept[@it sÆo ia pe Sarra, fiica mea, dec_t numai tu, frate; \i nici eu nu am dreptul sÆo dau altui b[rbat f[r[ numai @ie, de vreme ce tu ]mi e\ti ruda cea mai apropiat[. }n acela\i timp, copilul
meu, trebuie s[-@i aduc la cuno\tin@[ adev[rul: 11 Eu am dat-o dup[ \apte b[rba@i din fra@ii no\tri \i to@i au murit ]n noaptea c_nd se apropiau de ea. |i acum, copilul meu, m[n_nc[ \i bea, \i Domnul va lucra pentru voiö. 12 Dar Tobie i-a zis: äNimic nu voi m_nca de aici \i nici nu voi bea, de vreme ce tu ]nc[ nÆai hot[r_t nimicö. Atunci Raguel i-a zis: äIat[, o fac. Ea ]@i este dat[ prin porunca din cartea lui Moise, \i cerul a hot[r_t s[-@i fie dat[: Prime\te-o pe sora ta! }ncep_nd din aceast[ clip[, tu e\ti fratele ei, ea e sora ta; ea ]@i este dat[ din chiar ziua aceasta \i peÆntotdeauna. |i Domnul cerului s[ fac[ ]n a\a fel ca ]n noaptea aceasta totul s[ se petreac[ bine cu voi, copilul meu, \i s[ v[ d[ruiasc[ mil[ \i paceö. 13 Raguel a chemat-o pe Sarra, fiica sa, care a venit la el. Lu_nd-o de m_n[, el i-a dat-o [lui Tobie], zic_nd: äPrime\te-o dup[ lege \i dup[ porunca scris[ ]n cartea lui Moise, care @i-o d[ de so@ie. Ia-o \i du-o spre tat[l t[u s[n[toas[ \i ocrotit[, iar Dumnezeul cerului s[ v[ d[ruiasc[ izb_nd[ \i pace!ö 14 Apoi a chemat-o pe mama ei \i i-a cerut s[ aduc[ o foaie [de scris]; el a a\ternut pe ea ]nvoiala de c[s[torie, cum c[ i-a dat-o de so@ie dup[ porunca din legea lui Moise. Apoi sÆau a\ezat s[ m[n_nce \i s[ bea.
15 Raguel a chemat-o pe Edna, femeia sa, \i i-a zis: äSora mea, preg[te\te cealalt[ odaie \i du-o acoloö. 16 Ea a mers ]n odaie, a f[cut patul, a\a cum ]i spusese el, \i aici a adus-o pe fiica ei. A izbucnit ]n lacrimi, apoi \i-a potolit pl_nsul \i i-a zis: 17 äCuraj, fata mea! Dumnezeul cerului s[-@i prefac[ triste@ea ]n bucurie! Curaj, fata mea!ö |i a ie\it.*Tobit cap8 pag1
Tobie se ]nso@e\te cu Sarra.
1 C_nd au ispr[vit de m_ncat \i de b[ut, au poftit s[ se culce. |i l-au dus pe t_n[r ]n odaie. 2 Acolo Tobie \i-a amintit de cuvintele lui Rafael; a scos din sac ficatul \i inima pe\telui \i le-a pus ]n c[@uia ]n care se ard mirodenii. 3 Mirosul de pe\te l-a oprit pe demon, care a fugit ]n @inuturile Egiptului de Susa. Rafael sÆa dus acolo, i-a pus o piedic[ \i l-a legat fedele\ ]n c_mp.
4 Dup[ ce [p[rin@ii] au ie\it \i au ]nchis u\a od[ii, Tobie sÆa ridicat din pat \i i-a zis [Sarrei]: äSora mea, scoal[-te \i s[-L rug[m pe Domnul, cer_ndu-I s[ ne d[ruiasc[ mil[ \i m_ntuireö. 5 Ea sÆa ridicat \i au ]nceput s[ se roage, cer_nd s[ li se dea m_ntuire. El a ]nceput astfel:
äBinecuv_ntat e\ti Tu, Dumnezeul
p[rin@ilor no\tri,
\i binecuv_ntat fie numele T[u
]n veci, din neam ]n neam!
Cerurile \i toat[ f[ptura s[ Te binecuvinteze
]n vecii vecilor!
6 Tu e\ti Cel ce l-ai f[cut pe Adam
\i i-ai dat-o ca ajutor \i sprijin, pe Eva,
femeia lui;
\i din am_ndoi sÆa alc[tuit neamul omenesc.b
Tu e\ti Cel ce ai zis:
½Nu este bine s[ fie omul singur;
s[-i facem ajutor pe potriva lui╗.
7 |i acum, nu din pornirea sim@urilor
o iau pe sora mea care e de fa@[,
ci pentru plinirea unui visc.
Porunce\te s[ vin[ mila Ta asupra ei \i
asupra mea
\i s[ r[m_nem laolalt[ p_nÆ la b[tr_ne@ele
noastre!ö
8 |i au zis am_ndoi: äAmin! Amin!ö 9 |i sÆau culcat pentru noapte.
10 }n acest timp Raguel sÆa sculat, \i-a chemat slugile \i sÆau dus s[ sape o groap[. C[ci ]\i zisese: äSÆar putea ca el s[ fi murit, iar noi ne vom face de r_s \i de ocar[ö. 11 C_nd au terminat de s[pat groapa, Raguel sÆa ]ntors ]n cas[, a chemat-o pe so@ia sa 12 \i i-a zis: äTrimite-o pe una din slujnice s[ intre \i s[ vad[ dac[ el tr[ie\te; c[ dac[ e mort, ]l ]ngrop[m f[r[ s[ \tie nimeniö. 13 Au trimis o slujnic[, au aprins lum_narea \i au deschis u\a; aceea a intrat \i i-a aflat dormind unul l_ng[ altul, ]ntrÆun somn ad_nc. 14 Slujnica a ie\it s[ le spun[: äTr[ie\te; nimic r[uö. 15 Atunci ei L-au binecuv_ntat pe Dumnezeul cerului, zic_nd:
äBinecuv_ntat s[ fii, Dumnezeule,
cu toat[ binecuv_ntarea curat[!
Binecuv_ntat s[ fii Tu ]n veci!
16 Binecuv_ntat s[ fii, c[ mÆai bucurat;
nÆa fost a\a cum am b[nuit,
Tu ai rev[rsat peste noi
marea Ta milostivire.
17 Binecuv_ntat s[ fii c[ ai avut mil[
de doi copii singuri la p[rin@i;
d[ruie\te-le, St[p_ne, mil[ \i m_ntuire,
\i f[ ca via@a lor s[ se plineasc[
]n bucurie \i mil[!ö
18 Apoi le-a poruncit slugilor s[ astupe groapa ]nainte de rev[rsatul zorilor.
19 Iar femeii sale i-a poruncit s[ preg[teasc[ un mare num[r de p_ini; apoi, merg_nd la ciread[, a adus doi boi \i patru berbeci \i a poruncit s[-i g[teasc[. Au ]nceput preg[tirile. 20 L-a chemat pe *Tobit cap8 pag2
Tobie \i i-a zis: äTimp de patruzeci de zile nu te vei mi\ca de aici, ci aici vei locui, m_nc_nd \i b_nd la mine \i bucur_nd sufletul fiicei mele dup[ toate necazurile ce i sÆau ]nt_mplat. 21 Ia de pe acum jum[tate din averea mea \i mergi s[n[tos \i ocrotit la tat[l t[u. Cealalt[ jum[tate va fi a voastr[ atunci c_nd noi vom muri, eu \i femeia mea. Curaj, copilul meu! Eu sunt tat[l t[u, Edna este mama ta; ]ncep_nd de azi, suntem al[turi de voi peÆntotdeauna. Curaj, copilul meu!ö*Tobit cap9 pag1
Rafael la Reghe\.
1 Atunci Tobie l-a chemat pe Rafael \i i-a zis: 2 äFrate Azaria, ia cu tine patru slujitori \i dou[ c[mile, du-te la Reghe\, mergi la Gabael, d[-i ]nscrisul, prime\te argintul, iar pe el adu-l cu tine la nunt[. 3-4 Tu \tii c[ tat[l meu num[r[ zilele: dac[ eu voi ]nt_rzia o singur[ zi, mult ]l voi ]ntrista. Tu vezi cum mÆa legat Raguel cu jur[m_nt, iar eu nu-i pot nesocoti jur[m_ntulö. 5 Rafael a plecat la Reghe\ul Mediei cu cei patru slujitori \i cele dou[ c[mile \i au r[mas noaptea la Gabael. I-a dat ]nscrisul, l-a ]n\tiin@at c[ Tobie, fiul lui Tobit, \i-a luat femeie \i c[-l pofte\te la nunt[. Gabael sÆa ridicat, i-a num[rat sacii, pecetlui@i, iar el i-a ]nc[rcat pe c[mile.
6 SÆau sculat am_ndoi de diminea@[ \i au venit la nunt[. Au intrat la Raguel \i l-au g[sit pe Tobie la mas[. Acela sÆa repezit s[-l ]mbr[@i\eze, [Gabael] a izbucnit ]n lacrimi, l-a binecuv_ntat \i i-a zis: äFiu de neam bun \i m[rinimos, al unui tat[ de neam bun \i m[rinimos, drept \i f[c[tor de bine! Domnul s[-@i d[ruiasc[ binecuv_ntarea cerului, @ie, femeii tale, tat[lui t[u \i mamei femeii tale! Binecuv_ntat fie Dumnezeu pentru aceea c[ l-am v[zut pe v[rul meu Tobit fiind el ]nsu\i ]ntrÆun altulöa!*Tobit cap10 pag1
Tobie se hot[r[\te s[ se ]ntoarc[ la Ninive.
1 }n acest timp, zi dup[ zi, Tobit num[ra zilele c[l[toriei, at_t la dus, c_t \i la ]ntors; \i dup[ ce socoteala lor a ajuns la cap[t, v[z_nd c[ fiul s[u nu se ]ntorsese, 2 \i-a zis: äNu cumva a fost oprit acolo?... Sau nu cumva Gabael a murit \i nu-i nimeni care s[-i dea argintul?...ö. 3 |i a fost cuprins de ]ntristare. 4 Iar Ana, femeia sa, zicea: äMi-a murit copilul; nu mai e printre cei vii...ö. 5 |i a izbucnit ]n lacrimi \i a prins a se t_ngui pentru fiul ei \i zicea: äNenorocita de mine, fiule! Cum de te-am l[sat s[ pleci, lumina ochilor mei!ö 6 Iar Tobit ]i zicea: äTaci, soro, nu-@i face s_nge r[u; e s[n[tos \i ]n afar[ de orice primejdie; cine \tie ce am_nare li sÆa f[cut pe-acolo. Omul care sÆa dus cu el e om de ]ncredere \i unul din fra@ii no\tri. Nu te ]ntrista, soro, din pricina lui; ]n cur_nd va fi aiciö. 7 Dar ea i-a zis: äTac[-@i gura! nu m[ mai ame@i; copilul meu a pierit...ö. |i ]n fiecare zi se repezea s[ iscodeasc[ drumul pe care plecase fiul ei; nu mai credea pe nimeni. C_nd asfin@ea soarele, se ]ntorcea ]n cas[ \i se punea pe bocit \i toat[ noaptea o podideau lacrimile \i nu putea s[ doarm[.
8 Dup[ ce au trecut cele patruzeci de zile pe care Raguel se jurase s[ le @in[ pentru nunta fiicei sale, Tobie a intrat la el \i i-a zis: äD[-mi drumul s[ plec, \tiind eu bine c[ tat[l meu \i mama mea nu mai cred c[ o s[ m[ vad[. A\adar, tat[, te rog s[ m[ la\i s[ plec spre a m[ duce la tat[l meu; @i-am spus cum l-am l[satö. 9 Raguel i-a zis lui Tobie: äMai r[m_i, fiule, mai r[m_i cu mine, iar eu voi trimite soli la Tobit, tat[l t[u, ca s[-i duc[ ve\ti despre tineö. Dar [Tobie] i-a zis: äNici nu vreau sÆaud; te rog, las[-m[ s[ plec de aici la tat[l meu!ö
10 Atunci, pe loc, Raguel i-a dat-o lui Tobie pe
Sarra, femeia acestuia, precum \i jum[tate din toat[ averea lui: slugi \i slujnice, boi \i oi, asini \i c[mile, h[in[rie, bani, obiecte casnice. 11 |i i-a l[sat s[ plece s[n[to\i; l-a salutat [pe Tobie] \i i-a zis: äFii s[n[tos, copilul meu, mergi \i fii s[n[tos! Domnul cerului s[ v[ dea izb_nd[, @ie \i Sarrei, femeia ta, iar mie, s[ v[ v[d copiii ]nainte ca eu s[ mor!ö 12 Iar c[tre Sarra, fiica lui, a zis: äMergi la socrul t[u, fiindc[ de acum ]nainte ei sunt p[rin@ii t[i, ]ntocmai cum sunt cei ce @i-au dat via@[! Mergi ]n pace, fiica mea, \i s[ nu aud din parte-@i dec_t de bine, at_t c_t voi tr[iö. |i \i-a luat r[mas bun de la ei \i i-a l[sat s[ plece.
13 Iar Edna i-a zis lui Tobie: äCopil \i frate iubit, Dumnezeu s[ te aduc[ ]napoi, ca s[ pot s[-i v[d pe copiii t[i at_t c_t mai tr[iesc, \i pe ai Sarrei ]nainte ca eu s[ mor! }n fa@a lui Dumnezeu @i-o dau pe fiica mea ]n paz[; s[ nÆo ]ntristezi ]n nici una din zilele vie@ii tale. Fiule, mergi ]n pace! De acum, eu sunt mama ta, iar Sarra ]@i este sor[. |i noi to@i s[ putem fi deopotriv[ ferici@i ]n toate zilele vie@ii noastre!ö |i i-a ]mbr[@i\at cu duio\ie pe am_ndoi \i i-a l[sat s[ plece s[n[to\i.
14 Tobie a plecat de la Raguel s[n[tos \i voios, binecuv_nt_ndu-L pe Domnul cerului \i al p[m_ntului, }mp[ratul lumii, c[ i-a f[cut c[l[toria plin[ de izb_nd[. Iar [Raguel] i-a zis: äFie-@i fericirea de a-i cinsti pe ai t[i ]n toate zilele vie@ii tale!ö*Tobit cap11 pag1
}ntoarcerea lui Tobie. Tobit se vindec[ de orbire.
1 La vremea c_nd se apropiau ei de Caserin, ]n fa@a Ninivei, Rafael a zis: 2 äTu \tii cum l-am l[sat pe tat[l t[u; 3 hai s[ alerg[m ]naintea femeii tale \i s[ preg[tim casa ]n timp ce ei vin din urm[ö. 4 Au plecat am_ndoi, iar Rafael a zis: äIa fierea [pe\telui] \i @ine-o ]n m_n[ö. C_inele mergea cu ei, ]n urma lui [Rafael] \i a lui Tobie.
5 Ana \edea, cercet_nd cu ochii drumul fiului ei. 6 C_nd \i-a dat seama cine venea, a zis c[tre tat[l lui: äIat[ c[-@i vine fiul, ]mpreun[ cu omul care a plecat cu elö. 7 }nainte ca Tobie s[ se fi apropiat de tat[l s[u, Rafael i-a zis: äEu \tiu c[ ochii s[i se vor deschide; 8 unge-i ochii cu fierea pe\telui; leacul va piguli albea@a \i i-o va dezlipi de pe ochi; tat[l t[u ]\i va rec[p[ta vederea \i va vedea luminaö.a
9 [Ana] a alergat s[ se arunce de g_tul fiului ei \i i-a zis: äFiul meu, acum te-am v[zut, de-acum pot s[ mor!ö |i a izbucnit ]n lacrimi. 10 Tobit sÆa ridicat, ]mpiedic_ndu-se, \i a ie\it pe poarta cur@ii. 11 Tobie a alergat spre el, @in_nd ]n m_n[ fierea pe\telui; i-a suflat ]n ochi \i, prinz_ndu-l de m_n[, i-a zis: äCuraj, tat[!ö I-a pus leacul, i l-a @inut pe ochi, 12 apoi, cu am_ndou[ m_inile, i-a desprins albea@a pe la coada fiec[rui ochi. 13 Tobit i sÆa aruncat pe grumaz, a izbucnit ]n lacrimi \i i-a zis: äTe-am v[zut, fiul meu, lumina ochilor mei!ö 14 Apoi a zis:
äBinecuv_ntat fie Dumnezeu!
Binecuv_ntat fie numele S[u cel mare!
Binecuv_nta@i fie to@i sfin@ii S[i ]ngeri!b
Fie numele S[u cel mare peste noi
\i binecuv_nta@i fie ]ngerii to@i,
]ntru to@i vecii!;
c[ El mÆa lovit,
\i iat[ c[ m[ uit la Tobie, fiul meu!ö
15 Tobie a intrat, vesel \i binecuv_nt_ndu-L cu
toat[ gura pe Dumnezeu. Tobie i-a spus tat[lui s[u c[ toat[ c[l[toria lui sÆa ispr[vit cu bine, c[ a rec[p[tat argintul \i cum \i-a luat-o el de so@ie pe Sarra, fiica lui Raguel: ä... \i iat-o c[ sose\te; e foarte aproape de poarta Niniveiö.
16 Vesel \i binecuv_nt_nd pe Dumnezeu, Tobit a ie\it s[-\i ]nt_mpine nora la poarta Ninivei. Cei din Ninive, v[z_ndu-l cum merge \i cum umbl[ cu toat[ vigoarea \i f[r[ s[ fie c[l[uzit de cineva, se minunau, ]n timp ce Tobit m[rturisea ]n fa@a lor c[ Dumnezeu avusese mil[ de el \i-i deschisese ochii.c 17 |i deÆndat[ ce sÆa apropiat de Sarra, femeia lui Tobie, fiul s[u, Tobit a binecuv_ntat-o \i a zis: äFii binevenit[, fiica mea! Binecuv_ntat fie Dumnezeul t[u, Cel ce te-a c[l[uzit la noi, fiica mea; \i tu, fiica mea, s[ fii binecuv_ntat[! Intr[ ]n casa ta cu s[n[tate, binecuv_ntare \i bucurie! Intr[, fiica mea!ö 18 }n ziua aceea fost-a bucurie pentru to@i Iudeii care se aflau ]n Ninive. 19 Iar Ahicar \i Nadab, nepo@ii s[i de frate, au venit \i ei s[ se bucure cu Tobie. *Tobit cap12 pag1
}ngerul Rafael se d[ pe fa@[.
1 C_nd nunta a luat sf_r\it, Tobit l-a chemat pe Tobie, fiul s[u, \i i-a zis: äFiul meu, preg[te\te plata omului care a mers cu tine, \i ceva pe deasupra a ceea ce i se cuvineö. 2 Iar el a zis: äTat[, cum s[-i dau simbrie? Nu pierd nimic dac[-i dau jum[tate din bunurile pe care le-a adus cu mine. 3 El mÆa adus ]napoi s[n[tos \i ocrotit, el a vindecat-o pe femeia mea, el a adus argintul cu mine \i el te-a vindecat; c_t ar mai trebui s[-i pl[tesc?ö 4 Tobit i-a zis: äFiul meu, e drept ca el s[ primeasc[ jum[tate din tot ceea ce avea la ]ntoarcereö. 5 Atunci [Tobie] l-a chemat \i i-a zis: äIa-@i ca plat[ jum[tate din ceea ce aveai la ]ntoarcere, \i mergi ]n pace!ö
6 Atunci [Rafael] i-a chemat pe am_ndoi, ]n tain[, \i le-a zis: äBinecuv_nta@i-L pe Dumnezeu \i l[uda@i-L ]n fa@a tuturor celor vii pentru binele pe care vi l-a f[cut, binecuv_nt_nd \i c_nt_ndu-I numele! Spune@i la to@i oamenii, cu fruntea sus, lucrurile lui Dumnezeu, \i nu ]nceta@i s[-I aduce@i laud[! 7 Bine e s[ @ii ascuns[ taina regelui, dar bine e ca lucrurile lui Dumnezeu s[ le descoperi \i s[ le lauzi. Face@i binele, \i r[ul nu v[ va atinge!
8 Mai bun[ e rug[ciunea cu post \i milostenia cu dreptate dec_t bog[@ia cu nedreptate. Mai bine e s[ faci milostenie dec_t s[ aduni aur.a 9 Milostenia scap[ de la moarte \i cur[@e\te fiece p[cat; cei ce fac milostenie se umplu de via@[. 10 Cei ce s[v_r\esc p[cat \i nedreptate sunt du\manii lor ]n\i\i.
11 V[ voi descoperi tot adev[rul, f[r[ s[ v[ ascund nimic. Vi l-am \i descoperit \i vÆam zis: ù Bine e s[ @ii ascuns[ taina regelui, dar bine e ca lucrurile lui Dumnezeu s[ le descoperi ]n gura mare. 12 |i acum: C_nd tu te rugai ù ca \i Sarra ù, eu duceam pomenirea rug[ciunii tale ]naintea slavei Domnului,
\i tot a\a c_nd tu ]ngropai mor@ii. 13 |i c_nd tu te ridicai de la mas[ \i nu \ov[iai s[-@i la\i pr_nzul neispr[vit ca s[ te duci s[ ]ngropi mortul, tot atunci eu eram trimis la tine s[ te ]nso@esc. 14 |i tot Dumnezeu mÆa trimis ca s[ te vindec, ca \i pe Sarra, nora ta. 15 Eu sunt Rafael, unul din cei \apte ]ngerib care aduc \i duc ]naintea slavei Domnuluiö.c
16 Atunci am_ndoi sÆau tulburat \i au c[zut cu fa@a la p[m_nt \i sÆau ]nsp[im_ntat. 17 Dar el le-a zis: äNu v[ teme@i! Pace vou[! Binecuv_nta@i-L ]n veci pe Dumnezeu! 18 C_t despre mine, at_ta vreme c_t am fost cu voi, nu de bun[voia mea am fost cu voi, ci din voia lui Dumnezeu; ]n toate zilele binecuv_nta@i-L \i c_nta@i-I laude! 19 Voi m[ privea@i [cum m[n_nc], dar eu nu m_ncam nimic; ceea ce vedea@i voi nu era dec_t vedenie.d 20 |i acum, binecuv_nta@i-L pe Domnul pe p[m_nt \i l[uda@i-L pe Dumnezeu! Iat[ c[ eu m[ ridic la Cel care mÆa trimis. Scrie@i tot ceea ce vi sÆa ]nt_mplatö.e |i sÆa ]n[l@at. 21 Ei sÆau sculat, dar nu l-au mai putut vedea. 22 |i binecuv_ntau \i-L c_ntau pe Dumnezeu \i-L l[udau pentru toate lucrurile Sale cele mari: un ]nger al lui Dumnezeu li se ar[tase!*Tobit cap13 pag1
C_ntarea lui Tobit.a
1 |i a zis:
2 äBinecuv_ntat fie Dumnezeu Cel ve\nic viu,
binecuv_ntat[ fie-I ]mp[r[@ia!
C[ El pedepse\te \i miluie\te,
El arunc[Æn locuin@a mor@ilor \i El ridic[
\i nimeni nu e s[-I scape din m_n[.
3 L[uda@i-L, fiii lui Israel, ]n fa@a neamurilor,
c[ El ne-aÆmpr[\tiat printre ele.
4 Acolo vesti@i-I slava,
]n[l@a@i-L ]n fa@a tuturor celor vii,
c[ El e Domnul \i Dumnezeul nostru,
El ]n veci e P[rintele nostru,
5 El ne pedepse\te pentru nedrept[@ile noastre,
dar iar[\i I se va face mil[
\i ne va aduna din toate neamurile
printre care a@i fost risipi@i.
6 Dac[ v[Æntoarce@i la El cu toat[ inima
\i cu tot sufletul vostru
ca s[ face@i ]n fa@a Lui dreptate,
atunci \i El se va ]ntoarce spre voi
\i de la voi nu-|i va ascunde fa@a.
7 Vede@i ce-a f[cut El ]ntru voi
\i l[uda@i-L cu glas ]nalt;
l[uda@i-L pe Domnul drept[@ii,
]n[l@a@i-L pe }mp[ratul vecilor!
8 Eu }l laud ]n @ara robiei mele
\i unui neam de p[c[to\i
}i ar[t puterea \i slava.
}ntoarce@i-v[, p[c[to\ilor,
\i face@i ]n fa@a Lui dreptate;
cine \tie dac[ nu va binevoi spre voi
\i nu va face mil[ cu voi?
9 Pe Dumnezeu }l ]nal@,
sufletul meu }l ]nal@[ pe }mp[ratul cerului
\i se vesele\te de slava Lui.
10 To@i cei din Ierusalim s[-L laude \i s[ zic[:
Ierusalime, cetate sf_nt[!,
Dumnezeu te pedepse\te pentru faptele
fiilor t[i,
dar iar[\i va avea mil[ de fiii celor drep@i.
11 Laud[-L cu fruntea sus pe Domnul
\i binecuvinteaz[-L pe }mp[ratul veacurilor,
c[ci cortul S[u va fi din nou zidit,
]n bucurie, pentru tine,
12 pentru caÆn tine s[-i veseleasc[ pe cei robi@i
\iÆn tine s[-i iubeasc[ pe cei neferici@i,
din neam ]n neam, ]ntru to@i vecii.
13 Mul@ime de neamuri vor veni de departe
spre numele Domnului Dumnezeu,
]n m_ini purt_ndu-\i darurile,
daruri pentru }mp[ratul cerului:
din neam ]n neam ]@i vor aduce veselie.
14 Blestema@i fie to@i cei ce te ur[sc,
binecuv_nta@i fieÆn veci to@i cei ce te iubesc!
15 Bucur[-te \i te vesele\te pentru fiii celor drep@i,
c[ se vor aduna \i-L vor binecuv_nta pe
Domnul celor drep@i!
Da, ferici@i sunt cei ce te iubesc,
bucura-se-vor de pacea ta.
16 Ferici@i cei ce sÆau ]ntristat de toate
nenorocirile tale, *Tobit cap13 pag2
c[ci v[z_ndu-@i slava, bucurie vor aveaÆntru tine
\i veseli fi-vor ]n veac.
S[-L binecuvinteze sufletul meu pe
Dumnezeu, }mp[ratul cel mare,
17 c[ Ierusalimul va fi rezidit:
zidurile-@i vor fi de safir, de smarald \i de
pietre nestemate,
turnurile \i ]nt[riturile, de aur curat,
uli@ele Ierusalimului vor fi a\ternute
cu beril, rubin \i pietre de Ofir.
18 |i toate uli@ele lui vor zice: Aliluia!;
\i laude vor aduce, zic_nd:
Binecuv_ntat fie Dumnezeu,
Cel ce l-a ]n[l@at pentru to@i vecii!ö*Tobit cap14 pag1
Ultimele zile ale lui Tobit \i ale lui Tobie.
1 A\a sÆau ]ncheiat cuvintele de laud[ ale lui Tobit. 2 |i a murit ]n pace la v_rsta de o sut[ doisprezece ani \i a fost ]ngropat cu cinste ]n Ninive. |aizeci \i doi de ani avea c_nd a fost lipsit de vedere, iar dup[ ce \i-a rec[p[tat vederea a tr[it din bel\ug \i a f[cut milostenii. |i nÆa ]ncetat s[-L binecuvinteze pe Dumnezeu \i s[-I laude slava. 3 Fiind pe patul mor@ii, l-a chemat pe Tobie, fiul s[u, \i i-a dat porunci: äFiule ù i-a zis ù, ia-@i copiii 4 \i fugi ]n Media, c[ci eu cred ]n cuv_ntul pe care Dumnezeu l-a gr[it asupra Ninivei prin Naum;a totul se va petrece \i va veni asupra Asiriei \i Ninivei; tot ce-au spus profe@ii trimi\i de Dumnezeu, totul se va ]nt_mpla, nimic din cuvintele lor nu va lipsi, totul va veni la vremea sa. }n Media e mai mult[ ad[postireb dec_t ]n Asiria \iÆn Babilon. Eu, unul, \tiu \i cred c[ tot ceea ce a spus Domnul se va plini \i se va petrece; din cele ce sÆau profe@it nu va c[dea nici un cuv_nt.
Fra@ii no\tri care tr[iesc ]n @ara lui Israel vor fi cu to@ii ]mpr[\tia@i \i du\i ]n robie, departe de @ara lor cea bun[. Toat[ @ara lui Israel va fi pustie, Samaria \i Ierusalimul se vor pustii, templul lui Dumnezeu va fi cuprins de triste@e \i va fi ars pentru o vreme.c 5 Dar Dumnezeu va avea iar[\i mil[ de ei, Dumnezeu ]i va ]ntoarce ]n @ara lui Israel, iar ei vor rezidi templul ù totu\i, nu cum a fost cel dinainte ù, a\tept_nd plinirea vremilor hot[r_te.d Dup[ aceea se vor ]ntoarce to@i din robie \i vor rezidi, cu fruntea sus, Ierusalimul, iar templul lui Dumnezeu va fi rezidit, dup[ cum au spus ]n aceast[ privin@[ profe@ii lui Israel.
6 Toate neamurile lumii ]ntregi, toate se vor ]ntoarce [la Dumnezeu] \i cu adev[rat se vor teme
de Dumnezeu. Toate ]\i vor p[r[si idolii care le-au f[cut s[ r[t[ceasc[ ]n mincinoasa lor r[t[cire, \i ele ]ntru dreptate }l vor binecuv_nta pe Dumnezeul vecilor. 7 To@i fiii lui Israel care se vor m_ntui ]n aceste zile ù ]ntru adev[r aduc_ndu-\i aminte de Dumnezeu ù se vor aduna din nou; ei vor veni la Ierusalim \i pe totdeauna vor locui f[r[ grij[ ]n @ara lui Avraam, aceea care le va fi redat[. Acolo se vor veseli cei ce ]ntrÆadev[r }l iubesc pe Dumnezeu, dar cei ce s[v_r\esc p[cat \i nedreptate vor pieri de pe fa@a p[m_ntului.
8-9 |i acum, copiii mei, v[ poruncesc: Sluji@i-L pe Dumnezeu cu credincio\ie \i face@i ceea ce }i este Lui binepl[cut. Pe copiii vo\tri s[-i ]ndatora@i s[ fac[ dreptate \i milostenie, s[-\i aduc[ aminte de Dumnezeu \iÆn toat[ vremea s[-I binecuvinteze numele, ]ntru adev[r \i cu toat[ puterea lor.
|i acum, tu, copilul meu, ie\i din Ninive, s[ nu r[m_i aici. }n ziua ]n care o vei fi ]ngropat pe mama ta al[turi de mine, nu z[bovi ]n hotarele [acestei cet[@i]. Eu v[d c[Æn ea se afl[ mult[ nedreptate \i c[Æn ea se petrece mult[ ]n\el[ciune f[r[ ca cineva s[ ro\easc[.
10 Vezi, copilul meu, tot ceea ce Nadab i-a f[cut lui Ahicar, cel care l-a crescut.e NÆa fost el aruncat de viu ]n p[m_nt? Dar Dumnezeu i-a aruncat nelegiuireaÆn fa@[; Ahicar a ie\it la lumin[, ]n timp ce Nadab a intrat ]n ]ntunericul cel ve\nic, de vreme ce el a c[utat s[-l ucid[ pe Ahicar. F[c_nd milostenie, acesta a sc[pat din cursa mor@ii pe care i-o ]ntinsese Nadab, ]n timp ce Nadab a c[zut ]n cursa mor@ii, care l-a nimicit. 11 A\a c[, dragii mei copii, vede@i ce roade aduce milostenia \i ce road[ aduce nedreptatea: aceasta ucide. Iat[ ]ns[ c[ sufletul meu sl[be\te...ö.
Ei l-au a\ezat pe pat, iar el a murit. |i l-au ]ngropat cu cinste. *Tobit cap14 pag2
12 C_nd i-a murit mama, Tobie a ]ngropat-o al[turi de tat[l s[u. Apoi, el, ca \i femeia sa, a plecat ]n Media \i a locuit ]n Ecbatana, ]mpreun[ cu Raguel, socrul s[u. 13 B[tr_ne@ea lor [a socrilor s[i] a ]nconjurat-o cu cinste \i i-a ]ngropat ]n Ecbatana Mediei. |i a mo\tenit casa lui Raguel \i pe aceea a lui Tobit, tat[l s[u. 14 A murit la v_rsta de o sut[ \aptesprezece ani, ]nc[rcat de slav[.a 15 }nainte de a muri a aflat c[ Ninive fusese d[r_mat[ \i i-a v[zut, adu\i ]n Media, pe robii pleca@i din ea, adu\i ]n robie de c[tre Ahiacar, regele Mediei.b |i L-a binecuv_ntat pe Dumnezeu pentru tot ceea ce El le f[cuse fiilor Ninivei \i Asiriei. }nainte de a muri sÆa bucurat de soarta Ninivei \i L-a binecuv_ntat pe Domnul Dumnezeu ]n vecii vecilor. Amin.*Iudita cap1 pag1
Nabucodonosor ]l ]nfr_nge pe Arpaxad.
1 }n cel de al doisprezecelea an al domniei lui Nabucodonosor, care domnea ]n Ninive, cetatea cea mare a Asirienilora, ]n zilele lui Arpaxad care domnea peste Mezi ]n Ecbatanab 2 ù cel ce a durat ]mprejurul acestei cet[@i ziduri de pietre t[iate ]n patru laturi, lungi de \ase co@i \i late de trei co@i, \i i-a f[cut ziduri ]nalte de \aptezeci de co@i \i groase de cincizeci de co@i, 3 cel ce a ridicat la por@ile cet[@ii turnuri de o sut[ de co@i pe temelii de \aizeci de co@i, 4 cel ce i-a f[cut por@i care se ridicau la o ]n[l@ime de \aptezeci de co@i \i atingeau o l[rgime de patruzeci de co@i, prin care s[ ias[ o\tirea r[zboinic[ \i r_ndurile pedestre ù 5 ]n zilele acelea, regele Nabucodonosor sÆa b[tut cu regele Arpaxad ]n Marea C_mpie, adic[ ]n c_mpia ce se afl[ ]n @inutul Ragauc. 6 De partea lui veniser[ locuitorii de la munte \i to@i locuitorii de pe malurile Eufratului, Tigrului \i Hidaspei, precum \i cei din c_mpiile lui Arioh, regele Elimeilord; \i alte numeroase neamuri se adunaser[ s[ se bat[ ]mpotriva fiilor lui Heleud.
7 Atunci Nabucodonosor, regele Asirienilor, a trimis [soli] la to@i locuitorii Persiei \i la to@i locuitorii dinspre apus, la cei ce locuiau ]n Cilicia, Damasc, Liban \i Anti-Liban, la to@i cei ce locuiau pe @[rmul m[rii,e 8 la cei din neamurile Carmelului \i Galaadului \i ]n Galileea de Sus \i ]n marea c_mpie a Esdrelonului, 9 la to@i cei din Samaria \i din ora\ele ei, \i dincolo de Iordan p_n[ la Ierusalim, Bataneea, Helous, Cade\, fluviul Egiptului, Tahpanhes, Ramses \i @inutul Go\en, 10 p_n[ dincolo de Tanis \i de Memfis, \i la to@i cei ce locuiau Egiptul p_n[ spre hotarele Etiopiei.
11 Dar locuitorii acelor @inuturif nÆau luat nici unul ]n seam[ porunca lui Nabucodonosor, regele
Asirienilor, \i nici c[ au mers cu el la r[zboi; c[ci ei nu se temeau de el: ]l socoteau ca pe oricare alt om; pe solii s[i i-au trimis ]napoi cu m_inile goale \i cu necinstea pe chip. 12 |i sÆa m_niat Nabucodonosor cu mare m_nie pe toate aceste @inuturi \i sÆa jurat pe tronul \i pe regatul s[u c[ se va r[zbuna pe toate ]ntinderile Ciliciei \i ale Damascului \i ale Siriei \i c[-i va ucide cu sabia pe to@i cei ce locuiesc ]n @ara lui Moab, pe fiii lui Amon, toat[ Iudeea \i pe to@i cei ce se afl[ ]n Egipt, p_n[ unde se ajunge la hotarele celor dou[ m[rig.
13 }n cel de al \aptesprezecelea an sÆa pornit cu r[zboi ]mpotriva regelui Arpaxad \i l-a biruit ]n lupt[; c[ a r[sturnat toat[ o\tirea lui Arpaxad \i pe to@i c[l[re@ii lui \i toate carele lui 14 \i a devenit st[p_nul cet[@ilor acestuia; \i a ajuns la Ecbatana \i i-a cucerit turnurile \i i-a pr[dat pie@ele; \i toat[ m_ndre@ea ei a pref[cut-o ]n ru\ine. 15 Iar pe Arpaxad l-a prins ]n mun@ii Ragau \i l-a str[puns cu suli@ele \iÆn ziua aceea l-a nimicit cu totul.
16 Apoi sÆa ]ntors [la Ninive], el \i toat[ gloata de neamuri amestecate ù o foarte mare mul@ime de r[zboinici ù \i acolo sÆau desf[tat \i sÆau osp[tat, el \i oastea lui, timp de o sut[ dou[zeci de zile.*Iudita cap2 pag1
Nabucodonosor ]l trimite pe Olofern s[
pedepseasc[ regatele \i popoarele din Apus.
1 Iar ]n anul al optsprezeceleaa, ]n cea de a dou[zeci \i doua zi a lunii ]nt_i, sÆa zvonit ]n palatul lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, c[ el se va r[zbuna ù a\a cum spusese ù ]mpotriva ]ntregului p[m_nt. 2 A\a c[ el i-a chemat la sine pe to@i dreg[torii \i pe to@i nobilii s[i \i le-a dezv[luit taina planului s[u, rostind cu propria sa gur[ nimicirea ]ntregului p[m_nt. 3 Atunci ei au hot[r_t s[ nimiceasc[ pe oricine nÆa ascultat de porunca gurii lui.
4 |i a fost c[ dup[ ce \i-a ispr[vit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, l-a chemat pe Olofern, mai-marele oastei sale ù care era al doilea dup[ el ù, \i i-a zis: 5 äA\a gr[ie\te regele cel mare, st[p_nul ]ntregului p[m_nt: Iat[, de ]ndat[ ce ie\i de la mine, ia cu tine oameni care se ]ncred ]n puterea lor, o sut[ dou[zeci de mii de pedestra\i \i dou[sprezece mii de cai \i c[l[re@i. 6 |i vei merge ]mpotriva ]ntregului @inut de la soare-apune, deoarece ei nu sÆau supus poruncii mele; 7 \i le vei spune s[-mi preg[teasc[ p[m_nt \i ap[b, fiindc[ ]n m_nia mea voi merge ]mpotriva lor \i toat[ fa@a p[m_ntului o voi acoperi cu picioarele o\tirii mele \i-i voi da pe m_na acesteia s[-i fie de prad[; 8 r[ni@ii lor le vor umple v[ile, iar p_raiele \i r_urile se vor rev[rsa din pricina mor@ilor care le vor umple; 9 iar pe ei ]i voi duce ]n robie la marginileÆndep[rtate aleÆntregului p[m_nt. 10 A\adar, du-te \i supune-mi toate hotarele lor; \i dac[ @i se vor preda, @ine-mi-i p_n[Æn ziua pedepsirii lor. 11 Dar pe cei ce nu se supun, ochiul t[u s[ nu-i cru@e; oriunde vei merge, m[cel[re\te-i \i prad[-i! 12 C[ci mÆam jurat pe via@a mea \i pe puterea
regatului meu c[ pe toate c_te le-am gr[it le voi face cu m_na mea. 13 Iar tu ia aminte s[ nu calci nici una din poruncile domnului t[u, ci ]ndepline\te-le f[r[ nici o \tirbire, a\a cum @i le-am poruncit, \i f[r[ nici o ]nt_rziereö.
14 Atunci Olofern a ie\it de la domnul s[u, i-a chemat pe to@i guvernatorii \i pe to@i conduc[torii \i mai-marii o\tirii asiriene 15 \i a trecut prin fa@a ochilor pe to@i b[rba@ii ale\i pentru r[zboi, a\a cum ]i poruncise domnul s[u, p_n[ la o sut[ dou[zeci de mii, precum \i dou[sprezece mii de c[l[re@i arca\i 16 \i i-a r_nduit a\a cum o mare o\tire se puneÆn r_nduial[ de r[zboi. 17 Pentru poverilec lor a luat o mare mul@ime de c[mile \i asini, precum \i boi \i oi \i capre f[r[ num[r pentru hran[ 18 \i bel\ug de merinde pentru fiecare osta\ \i foarte mult aur \i argint din casa regelui. 19 Apoi el \i toat[ o\tirea lui au ie\it ca s[ porneasc[ la drum ]naintea regelui Nabucodonosor \i s[ acopere toat[ fa@a p[m_ntului dinspre apus cu mul@imea carelor \i a c[l[re@ilor \i a pedestra\ilor ale\i pe spr_ncean[. 20 Cu ei mergea \i o mare gloat[ de adun[tur[, mult[ ca l[custele \i ca nisipul m[rii, mul@imea ei fiind nenum[rat[.
21 |i au ie\it din Ninive \i dup[ trei zile de mers au ajuns la Becteletd; \i, a\ez_ndu-\i tab[ra, aceasta se ]ntindea de la Bectelet p_n[ aproape de muntele ce se afl[ de-a st_nga Ciliciei de Sus. 22 Apoi \i-a luat o\tirea ù pedestra\ii, c[l[re@ii \i carele ù \i a plecat de acolo ]n @inutul muntose 23 \i a nimicit Putul \i Ludul \i i-a pr[dat pe to@i fiii lui Rasis \i pe fiii lui Ismael ù cei ce locuiau la marginea pustiului, spre miaz[zi de @inutul Heteilor. 24 Apoi a trecut Eufratul \i a str[b[tut Mesopotamia \i a nimicit toate cet[@ile ]nt[rite de pe r_ul Abrona, p_n[ unde se ajunge la mare. 25 |i a cucerit hotarele Ciliciei \i a nimicit tot ceea ce i se ]mpotrivea \i a ajuns p_n[ la hotarele de miaz[zi ale lui Iafet, ]n fa@a Arabiei. *Iudita cap2 pag2
26 |i i-a ]mpresurat pe to@i fiii lui Madian \i le-a
arsa\ez[rile \i le-a pr[dat st_nile. 27 Apoi sÆa cobor_t ]n c_mpia Damascului, la vremea seceri\ului, \i a p_rjolit toate lanurile \i a nimicit toate turmele \i cirezile; de asemenea, le-a pr[dat cet[@ile \i le-a pustiit @arinile, iar pe tinerii lor i-a trecut prin ascu@i\ul s[biei. 28 Frica de el \i tremurul i-au cuprins pe to@i locuitorii de pe @[rmurile m[rii, cei din Sidon \i din Tir, pe locuitorii din Sur \i din Aco, pe to@i cei ce locuiau ]n Iamnia; de asemenea, cei ce locuiau ]n A\dod \i ]n Ascalon se ]ngrozeau de el.*Iudita cap3 pag1
Olofern ]\i continu[ campania.
1 A\a c[ au trimis la el soli de pace ca s[-i spun[: 2 äIat[, noi st[m ]n fa@a ta ca robi ai marelui rege Nabucodonosor; f[ cu noi ce-@i place. 3 Iat[, casele noastre \i toate @arinile noastre \i turmele \i cirezile \i toate a\ez[rile corturilor noastre ]@i stau ]nainte: f[ cu ele ce-@i place! 4 Iat[, chiar cet[@ile noastre \i locuitorii lor sunt robii t[i: Vino \i f[ cu ei ceea ce crezi tu c[ e bine!ö 5 A\a au venit oamenii la Olofern \i i-au vorbit ]n acest fel.
6 El sÆa cobor_t cu oastea la @[rmul m[riia, a a\ezat str[ji ]n cet[@ile ]nt[rite \i \i-a ales dintre ei oameni de ajutorb. 7 A\a c[ ei, precum \i cei din @[rile de primprejur, l-au primit purt_nd cununi \i juc_nd ]n sunetul tobelor. 8 Cu toate acestea, el a pustiit ]ntregul lor @inut \i le-a t[iat tufi\urilec; c[ci el se hot[r_se s[-i nimiceasc[ pe to@i dumnezeii @inutului, a\a ]nc_t toate neamurile s[ i se ]nchine numai lui Nabucodonosor \i toate limbile \i triburile s[-i rosteasc[ numele ca pe al unui dumnezeu.d
9 A\a a ajuns el ]n fa@a Esdrelonului, aproape de Dotane, care se afl[ ]n fa@a marelui lan@ muntos al Iudeii 10 \i \i-a a\ezat tab[ra ]ntre Ghibeea \i Schitopolis, unde a z[bovit o lun[ ]ntreag[, ca s[ poat[ str_nge la un loc toate poverile o\tirii sale.*Iudita cap4 pag1
Locuitorii Iudeii se preg[tesc de ]mpotrivire.
1 C_nd fiii lui Israel care locuiau ]n Iudeea au auzit de tot ceea ce Olofern, c[petenia lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, le f[cuse neamurilor \i despre chipul ]n care el le-a jefuit templele \i le-a nimicit, 2 tare sÆau ]nsp[im_ntat de el \i sÆau tulburat, g_ndindu-se la Ierusalim \i la templul Domnului, Dumnezeului lor; 3 fiindc[ de abia se ]ntorseser[ din robie \i de cur_nd se adunase ]ntregul popor al Iudeii la un loc, iar vasele, jertfelnicul \i templul fuseser[ sfin@ite dup[ p_ng[rirea prin care trecuser[.
4 A\a c[ au trimis ]n @inutul Samariei \i prin sate \i la Bet-Horon \i la Belmain \i la Ierihon \i la Hoba \i la Ha@or \i ]n Valea Salemului 5 \i au pus st[p_nire pe toate v_rfurile mun@ilor celor mai ]nal@i \i au ]nt[rit satele dimprejur \i au adunat merinde pentru hran[ de r[zboi, c[ci lanurile lor fuseser[ secerate de cur_nd. 6 Iar Ioachim, marele preota, care se afla atunci ]n Ierusalim, le-a scris locuitorilor din Betulia \i din Betomestaim ù care se afl[ ]n preajma Esdrelonului, c[tre c_mpia de l_ng[ Dotan ù, 7 poruncindu-le s[ pun[ paz[ ]n trec[torile @inutului muntos, fiindc[ prin ele se r[zbea c[tre Iudeea \i era u\or s[ le ]mpiedice trecerea, c[ci o trec[toare era ]ngust[ c_t pentru doi oameni al[turi. 8 Iar fiii lui Israel au f[cut ]ntocmai dup[ porunca marelui preot Ioachim \i a b[tr_nilor ]ntregului popor al lui Israel, care se aflau ]n Ierusalim.
9 |i to@i b[rba@ii lui Israel au strigat spre Dumnezeu cu mare s_rguin@[ \i \i-au smerit sufletele cu mare ardoare, 10 ei \i femeile lor \i copiii lor \i vitele lor \i to@i str[inii \i simbria\ii \i robii cump[ra@i cu bani, to@i \i-au ]ncins coapsele cu sacb; 11 \i tot Israelul ù b[rba@i, femei \i copii ù \i
locuitorii Ierusalimului au c[zut la p[m_nt ]n fa@a templului, pres[r_ndu-\i cenu\[ pe cap \i ]ntinz_ndu-\i spre Dumnezeu straiele de sac. 12 Chiar \i jertfelnicul l-au ]mbr[cat ]n sac; \i ]ntrÆun singur cuget \i cu ardoare au strigat spre Dumnezeu s[ nu le lase copiii s[ fie uci\i \i pe femei s[ fie r[pite \i cet[@ile lor s[ fie nimicite \i templul s[ fie p_ng[rit \i oc[r_t \i l[sat p[g_nilor s[-\i r_d[ de el. 13 Iar Domnul le-a auzit glasul \i le-a v[zut sup[rarea. Poporul din toat[ Iudeea \i locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile ]n fa@a templului Domnului celui Atotputernic.
14 |i marele preot Ioachim \i to@i preo@ii care st[teau ]n fa@a Domnului \i cei care-I slujeau Domnului, av_ndu-\i coapsele ]ncinse cu sac, aduceau arderea-de-tot de fiecare zi, ]mpreun[ cu f[g[duin@ele \i prinoasele poporului; 15 \i, av_ndu-\i mitrele pres[rate cu cenu\[, strigau cu toat[ puterea spre Domnul s[ caute cu ]ndurare spre ]ntregul neam al lui Israel.*Iudita cap5 pag1
Plan de r[zboi ]n tab[ra lui
Olofern. Cuv_ntarea lui Ahior.
1 Lui Olofern, c[petenia oastei asiriene, i-a venit vestea c[ fiii lui Israel se preg[tesc de lupt[, c[ au ]nchis trec[torile mun@ilor, c[ au ]nt[rit toate v_rfurile mun@ilor ]nal@i \i c[ ]n c_mpii au a\ezat stavile. 2 Atunci el sÆa umplut de m_nie \i i-a chemat pe to@i principii Moabului \i c[peteniile lui Amon \i pe to@i satrapii de pe @[rmul m[riia 3 \i le-a zis: äSpune@i-mi, fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care locuie\te ]n munte, ce fel de cet[@i sunt acelea pe care ei le locuiesc, care este m[rimea oastei lor, pe ce li se sprijin[ puterea \i t[ria, ce fel de rege ]i c_rmuie\te sau ce fel de c[petenie de oaste; 4 \i de ce tocmai ei, mai mult dec_t al@i locuitori ai @inutului apusean, au hot[r_t s[ nu vin[ cu mine sau s[-mi ias[ ]n ]nt_mpinare?ö
5 Atunci Ahior, c[petenia tuturor fiilor lui Amon, a luat cuv_ntul \i a zis:b äS[ asculte domnul meu un cuv_nt din gura robului s[u, c[ci vreau s[-@i spun adev[rul despre acest popor care se afl[ ]n apropierea ta \i care locuie\te ]n @inuturile muntoase; minciun[ s[ nu ias[ din gura robului t[u.
6 Oamenii acestui popor sunt urma\ii Caldeilor; 7 ei au locuit c_ndva ]n Mesopotamia; \i fiindc[ nÆau vrut s[ se ]nchine la dumnezeii p[rin@ilor lor, care se aflau ]n @ara Caldeilor, 8 au p[r[sit calea str[mo\ilor lor \i sÆau ]nchinat la Dumnezeul cerului, Dumnezeul pe Care ei L-au cunoscut. A\a c[ ei au fost izgoni@i de l_ng[ dumnezeii acelora \i au fugit ]n Mesopotamia, unde au tr[it vreme ]ndelungat[. 9 Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit s[ plece din locurile acelea \i s[ se duc[ ]n @ara Canaanului, unde sÆau a\ezat \i sÆau ]mbog[@it cu aur, cu argint \i cu foarte multe cirezi. 10 Dar atunci
c_nd o foamete a b_ntuit ]ntregul @inut al Canaanului, ei sÆau cobor_t ]n Egipt \i, av_nd hran[, sÆau a\ezat acolo \i sÆau ]nmul@it at_t de mult, ]nc_t neamul lor nu mai putea fi num[rat. 11 Atunci regele Egiptului sÆa ridicat ]mpotriva lor \i, folosind \iretlicuri, i-a ]njosit silindu-i s[ lucreze la c[r[mid[ \i i-a f[cut robi. 12 Dar ei au strigat spre Dumnezeul lor, iar Acesta a lovit @ara Egiptului cu pl[gi de nevindecat, din care pricin[ Egiptenii i-au izgonit din @ara lor. 13 Dumnezeu a secat Marea Ro\ie de dinaintea lor 14 \i i-a c[l[uzit ]n drumul spre Sinai \i Cade\-Barnea, iar ei i-au izgonit pe to@i cei ce locuiau pustia. 15 |i au locuit ]n @ara Amoreilor \i prin puterea lor i-au nimicit pe to@i locuitorii He\bonului; apoi, dup[ ce au trecut Iordanul, au pus st[p_nire pe tot @inutul muntos. 16 Pe urm[ i-au izgonit din fa@a lor pe Canaaneeni, pe Ferezei, pe Iebusei \i pe locuitorii Sichemului, precum \i pe to@i Gherghesenii, \i au locuit ]n @inutul acela vreme ]ndelungat[.
17 |i, at_ta vreme c_t nu au p[c[tuit fa@[ de Dumnezeul lor, au avut parte de fericire, fiindc[ de partea lor e un Dumnezeu Care ur[\te nedreptatea. 18 Dar c_nd sÆau r[zle@it de calea pe care El le-o r_nduise, au fost jalnic nimici@i ]n multe r[zboaie \i au fost du\i ca robi ]ntrÆo @ar[ care nu era a lor; templul Dumnezeului lor a fost ras de pe fa@a p[m_ntului, iar cet[@ile lor au c[zut sub st[p_nirea vr[jma\ilor. 19 Acum ]ns[, c_nd sÆau ]ntors spre Dumnezeul lor, au venit din locurile unde fuseser[ ]mpr[\tia@i \i au reintrat ]n st[p_nirea Ierusalimului, ]n care se afl[ templul lor, \i sÆau statornicit ]n @inutul muntos, de vreme ce acesta era pustiu.
20 |i acum, st[p_ne doamne, dac[ ]n acest popor se afl[ vreo oarecare gre\al[, sau dac[ ei p[c[tuiesc ]mpotriva Dumnezeului lor \i noi vom ]n@elege c[ pricina c[derii se afl[ ]n ei ]n\i\i, atunci s[ ne *Iudita cap5 pag2
ridic[m \i s[-i atac[m. 21 Dar dac[ ]n neamul acesta nu se afl[ f[r[delege, atunci domnul meu s[ treac[ mai departe ocolindu-i, ca nu cumva Domnul lor s[-i apere \i Dumnezeul lor s[ fie cu ei, iar noi s[ ne facem de r_s ]n fa@a lumii ]ntregiö.
22 |i dup[ ce Ahior a sf_r\it s[ spun[ ce avea de spus, toat[ mul@imea care \edea ]n jurul cortului a ]nceput s[ c_rteasc[, iar dreg[torii lui Olofern \i to@i cei ce locuiau pe @[rmul m[rii \i ]n Moab se vorbeau s[-l fac[ buc[@i: 23 äNu, nÆavem de ce s[ ne temem de fiii lui Israel!: iat[, ei sunt un popor care nu are nici putere \i nici vlag[ pentru o b[t[lie cr_ncen[. 24 A\adar, noi de ]ndat[ ne vom ridica, iar ei vor fi ca un dumicat pentru ]ntreaga noastr[ o\tire, st[p_ne Olofern!ö*Iudita cap6 pag1
Ahior e dat pe m_na Iudeilor; ace\tia ]l alin[ \i se roag[ lui Dumnezeu pentru ajutor.
1 |i dup[ ce a ]ncetat v_nzoleala b[rba@ilor care erau ]mprejur la sfat, Olofern, c[petenia o\tirii asiriene, a zis c[tre Ahior \i c[tre to@i fiii lui Moab, de fa@[ cu toat[ adun[tura aceea de str[ini: 2 äCine e\ti tu, Ahior, \i [cine sunte@i] voi, simbria\i ai lui Efraima, s[ prooroci@i printre noi, a\a cum faci tu ast[zi, \i s[ ne spune@i s[ nu pornim r[zboi ]mpotriva neamului lui Israel fiindc[ Dumnezeul lor ]i va ocroti? |i cine este Dumnezeu, dac[ nu Nabucodonosor? El ]\i va trimite o\tile \i-i va \terge de pe fa@a p[m_ntului, f[r[ ca Dumnezeul lor s[-i scape; 3 iar noi, robii s[i, ]i vom zdrobi ca pe un singur om; c[ci ei nu sunt ]n stare s[ ]nfrunte puterea cailor no\tri; 4 cu ei ]i vom c[lca ]n picioare; mun@ii lor se vor ]mb[ta de s_ngele lor, c_mpurile lor se vor umple de mor@ii lor; ]n fa@a noastr[ nu va r[m_ne nici m[car urma picioarelor lor, c[ci ei vor pieri cu des[v_r\ire, zice regele Nabucodonosor, st[p_nul ]ntregului p[m_nt; c[ci el a zis: ù Nici unul din cuvintele mele nu va fi ]n zadar! 5 Iar tu, Ahior, simbria\ul lui Amon, care ai spus aceste vorbe ]n ziua nelegiuirii tale, de ast[zi nu-mi vei mai vedea fa@a p_n[ ce voi pedepsi neamul celor veni@i din Egiptb. 6 Atunci sabia oastei mele \i suli@a servilor mei ]@i vor str[punge coastele \i vei c[dea printre r[ni@ii lor de moarte, atunci c_nd eu m[ voi ]ntoarce. 7 A\adar, servii mei te vor duce ]napoi ]n @inutul muntos \i te vor l[sa ]n una din cet[@ile de la trec[tori; 8 \i nu vei pieri ]nainte de a fi fost nimicit odat[ cu ele. 9 |i dac[ cumva n[d[jduie\ti ]n inima ta c[ ei nu vor fi cuceri@i, nu-@i l[sa mutraÆn jos!; eu am zis, \i din cuvintele mele nici unul nu va fiÆn zadar!ö
10 Apoi Olofern le-a poruncit servilor s[i care-i slujeau ]n cort s[-l ia pe Ahior \i s[-l duc[ la Betuliac \i s[-l dea ]n m_na fiilor lui Israel. 11 A\a c[ servii s[i l-au luat \i l-au dus afar[ din tab[r[, ]n \es, iar din mijlocul \esului l-au dus la munte \i au ajuns la izvoarele din josul Betuliei. 12 Dar c_nd oamenii cet[@ii i-au v[zut, \i-au luat armele \i au ie\it afar[ din cetate pe v_rful muntelui; \i to@i m_nuitorii de pra\tie ]i ]mpiedicau s[ urce, arunc_nd pietre asupr[-le. 13 Iar aceia, lunec_nd ]n josul muntelui, l-au legat pe Ahior, l-au l[sat la poala muntelui \i sÆau ]ntors la st[p_nul lor.
14 Dar fiii lui Israel, cobor_ndu-se din cetate, sÆau dus la el, l-au dezlegat, l-au adus ]n Betulia \i l-au ]nf[@i\at ]naintea mai-marilor cet[@ii, 15 care, la acea vreme, erau Ozia\, fiul lui Miheia, din semin@ia lui Simeon, \i Habri\, fiul lui Otniel, \i Harmis, fiul lui Melchiel. 16 Ace\tia i-au chemat pe to@i b[tr_nii cet[@ii, dar la adunare au alergat \i tinerii \i femeile. |i l-au a\ezat pe Ahior ]n mijlocul ]ntregului lor popor, iar Ozia\ l-a ]ntrebat despre cele ]nt_mplate. 17 Lu_nd cuv_ntul, el le-a spus ce anume se vorbise ]n sfatul lui Olofern, tot ceea ce el spusese ]n mijlocul c[peteniilor fiilor Asiriei, precum \i vorbele l[ud[roase ale lui Olofern ]mpotriva casei lui Israel. 18 Atunci poporul a c[zut cu fa@a la p[m_nt \i I sÆa ]nchinat lui Dumnezeu \i a strigat c[tre Dumnezeu, zic_nd: 19 äDoamne, Dumnezeul cerului, caut[ la trufia lor \i ]ndur[-Te de umilin@a neamului acestuia \i prive\te ast[zi la fa@a celor ce #i sÆau sfin@it!öd 20 Apoi l-au alinat pe Ahior \i l-au l[udat foarte. 21 Iar Ozia\ l-a luat din adunare acas[ la el \i a f[cut osp[@ pentru b[tr_ni. |iÆn toat[ noaptea aceea L-au chemat ]n ajutor pe Dumnezeul lui Israel.*Iudita cap7 pag1
Asediul Betuliei.
1 A doua zi, Olofern a dat porunc[ ]ntregii sale o\tiri \i ]ntregii gloate care venise de partea lui s[-\i ]ndrepte tab[ra spre Betulia, s[ cuprind[ trec[torile muntelui \i s[ ]nceap[ lupta cu fiii lui Israel. 2 |iÆn ziua aceea to@i r[zboinicii au ridicat tab[ra; oastea lupt[torilor era alc[tuit[ din o sut[ \aptezeci de mii de pedestra\i \i dou[sprezece mii de c[l[re@i, ]n afar[ de cei ce duceau poverile \i de gloata care-i ]nso@ea pe jos: o mul@ime uria\[! 3 |i au t[b[r_t ]n valea de l_ng[ Betulia, la izvor, \i sÆau ]ntins ]n l[@ime de la Dotan p_n[ la Belmain, iar ]n lungime de la Betulia p_n[ la Chiamon, care este ]n fa@a Esdrelonului. 4 C_nd fiii lui Israel au v[zut mul@imea lor, sÆau umplut de spaim[ \i ziceau unii c[tre al@ii: ä{\tia vor linge acum toat[ fa@a p[m_ntuluia; c[ nici mun@ii cei ]nal@i, nici v[ile \i nici dealurile nu vor putea s[ le @in[ greul...ö. 5 |i, lu_ndu-\i fiecare armele, au aprins focurile pe turnuri \iÆn noaptea aceea au stat de straj[.
6 A doua zi, Olofern a scos c[l[rimea ]n vederea fiilor lui Israel ce se aflau ]n Betulia, 7 a cercetat trec[torile spre cetate, a descoperit izvoarele lor de ap[, pe care le-a \i cuprins, pun_nd l_ng[ fiecare r[zboinici de straj[, dup[ care sÆa ]ntors la oastea lui.
8 Atunci au venit la el c[peteniile fiilor lui Esaub \i mai-marii Moabului \i c[peteniile de pe @[rmul m[rii \i au zis: 9 äBinevoiasc[ domnul nostru s[ asculte o vorb[, a\a ca ]n oastea ta s[ nu fie nici o pierdere. 10 Ace\ti fii ai lui Israel nu se bizuie pe l[ncile lor, ci pe ]n[l@imea mun@ilor pe care-i locuiesc, c[ nu e deloc u\or s[ te urci pe crestele mun@ilor lor. 11 |i acum, st[p_ne, nu te lupta cu ei dup[ r_nduiala obi\nuit[ a r[zboiului, \i astfel din
o\tile tale nu va c[dea nici m[car un om; 12 ci r[m_i ]n tab[ra ta \i @ine-@i to@i r[zboinicii la ad[post; oamenii t[i ]ns[ s[ pun[ m_na pe izvorul de ap[ din poala muntelui; 13 fiindc[ de acolo vin s[ ia ap[ to@i locuitorii Betuliei. Se vor topi de sete \i vor preda cetatea. Iar noi \i poporenii no\tri ne vom urca pe v_rfurile mun@ilor din apropiere \i ne vom a\eza tab[ra acolo \i vom veghea ca nimeni s[ nu ias[ din cetate. 14 A\a c[ ei \i femeile lor \i copiii lor se vor topi de foame \i, ]nainte ca sabia s[-i fi ajuns, vor z[cea pe uli@ele ]n care locuiesc. 15 |i a\a tu le vei pl[ti amarnic pentru aceea c[ sÆau ]mpotrivit \i nu @i-au ie\it ]n ]nt_mpinarea p[ciiö.
16 Cuvintele lor au fost pe placul lui Olofern \i al dreg[torilor s[i \i a dat porunc[ s[ se fac[ ]ntocmai cum spuseser[ ei. 17 A\a c[ oastea fiilor lui Amon a pornit; \i, cu ea, cinci mii de Asirieni; \i au t[b[r_t ]n vale \i au luat ]n st[p_nire izvoarele de ap[ ale fiilor lui Israel. 18 Iar fiii lui Esau \i fiii lui Amon sÆau suit \i \i-au a\ezat tab[ra ]n munte, nu departe de Dotan. O parte au trimis-o spre miaz[zi \i spre r[s[rit ]n fa@a Ecrebelului, ]n apropiere de Husi, pe r_ul Mohmur, iar cealalt[ parte a oastei asiriene \i-a a\ezat tab[ra ]n \es \i a acoperit fa@a ]ntregului @inut; corturile \i poverile lor alc[tuiau o tab[r[ uria\[; ei ]n\i\i erau o mul@ime cople\itoare.
19 Atunci fiii lui Israel au strigat c[tre Domnul, Dumnezeul lor, deoarece \i-au pierdut curajul c_nd sÆau v[zut ]mpresura@i de du\mani, nemaifiind nici un chip de sc[pare. 20 Treizeci \i patru de zile i-a @inut ]mpresura@i ]ntreaga o\tire a Asirienilor ù pedestrimea, carele de lupt[ \i c[l[rimea ù, ]nc_t to@i locuitorii Betuliei au ispr[vit toat[ apa din vase; 21 dar \i cisternele sÆau golit, a\a c[ nu aveau cu ce s[-\i ast_mpere setea nici m[car pentru o zi, c[ li se da s[ bea cu m[sur[. 22 }n copila\ii lor nu mai era inim[, femeile \i tinerii, slei@i de sete, c[deau pe *Iudita cap7 pag2
uli@ele cet[@ii \i pe pode@ele por@ilor, c[ nu mai aveau ]n ei nici o vlag[.
23 Atunci tot poporul ù tinerii, femeile \i copiii ù sÆau adunat la Ozia\ \i la c[peteniile cet[@ii \i au strigat cu glas mare \i au zis ]n fa@a tuturor b[tr_nilor: 24 äDumnezeu s[ fie judec[tor ]ntre noi \i voi, fiindc[ ne-a@i f[cut un mare r[u prin aceea c[ nu a@i c[utat o ]n@elegere de pace cu fiii Asiriei.a 25 Acum nu mai avem nici un ajutor de nic[ieri, de vreme ce Dumnezeu ne-a v_ndut ]n m_na acestor oamenib, ca s[ fim t_r_@i ]n fa@a lor, topi@i de sete \i dezn[dejde. 26 A\adar, chema@i-i la voi \i da@i ]ntreaga cetate s[ fie de prad[ lui Olofern \i oastei lui. 27 C[ mai bine e pentru noi s[ devenim prada lor; adev[rat, vom deveni robi, dar cel pu@in vom tr[i \i nu vom vedea cu propriii no\tri ochi moartea micu@ilor no\tri, \i nici pe femeile \i pe copiii no\tri cum ]\i dau sufletul. 28 Martori ]mpotriva voastr[ lu[m cerul \i p[m_ntul \i pe Dumnezeul nostru, Domnul p[rin@ilor no\tri, Care ne pedepse\te dup[ p[catele noastre \i dup[ f[r[delegile p[rin@ilor no\tri, ca s[ nu fac[ dup[ ceea ce am zis noi ast[zi!öc 29 |i to@i laolalt[, ]n plin[ adunare, au izbucnit ]n pl_ns \i au strigat cu glas mare spre Domnul Dumnezeu.
30 Apoi Ozia\ le-a zis: ä}ndr[zni@i, fra@ilor! S[ mai r[bd[m cinci zile, ]n durata c[rora Domnul, Dumnezeul nostru, }\i va ]ntoarce mila spre noi; c[ nu ne va p[r[si p_nÆla cap[t. 31 |i dac[ aceste zile vor trece f[r[ s[ ne vin[ nici un ajutor, atunci eu voi face dup[ spusa voastr[ö. 32 |i a ]mpr[\tiat poporul, pe fiecare la locul lui; ei sÆau dus pe zidurile \i turnurile cet[@ii, iar pe femei \i pe copii i-au trimis la casele lor. O mare umilin@[ domnea ]n cetate.*Iudita cap8 pag1
Iudita sf[tuie\te, ]ndeamn[ \i mijloce\te.
1 |i ]n chiar zilele acelea, despre aceste lucruri a auzit Iuditaa, fiica lui Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israelb. 2 B[rbatul ei, Manase, om din tribul \i din rudenia ei, murise la vremea seceratului orzului. 3 El \edea ]n c_mp \i-i supraveghea pe cei ce legau snopii; ar\i@a l-a p[lit ]n capc, el a c[zut la pat \i a murit ]n Betulia, cetatea sa; \i l-au ]ngropat laolalt[ cu p[rin@ii s[i ]n @arina dintre Dotan \i Belmain. 4 A\a c[ Iudita a tr[it ca v[duv[ ]n casa ei vreme de trei ani \i patru luni. 5 Ea \i-a f[cut un cort pe terasa casei sale, \i-a ]ncins coapsele ]n p_nz[ de sac \i ]\i purta straiele v[duviei; 6 postea ]n toate zilele v[duviei sale, ]n afar[ de ajunul zilelor de odihn[, de zilele de odihn[, de ajunul lunilor noi, de lunile noi, de praznice \i de zilele vesele ale casei lui Israel. 7 Avea ]nf[@i\area frumoas[ \i era fermec[toare la chipd. Iar Manase, b[rbatul ei, ]i l[sase aur \i argint, slugi \i slujnice, vite \i @arini, c[rora le-a r[mas st[p_n[. 8 |i nimeni nu era care s[-i spun[ vreo vorb[ rea, c[ci ea se temea de Dumnezeu foarte. 9 C_nd ]ns[ a auzit ea vorbele cele rele ale poporului ]mpotriva celui ce-l c_rmuia ù lipsa de ap[ ]l f[cuse s[-\i piard[ cump[tul ù; c[ci Iudita auzise \i toate cuvintele pe care Ozia\ le gr[ise c[tre ei \i cum se jurase el c[ dup[ cinci zile le va preda Asirienilor cetatea,
10 atunci a trimis-o pe slujnica ei ù care-i chivernisea toate bunurile ù ca s[-i cheme la ea pe Ozia\, pe Habri\ \i pe Harmis, b[tr_nii cet[@ii. 11 Ace\tia au venit, iar ea le-a zis:
äAsculta@i-m[ acum, voi, c_rmuitori ai locuitorilor Betuliei!; c[ci nu e drept cuv_ntul pe care voi l-a@i rostit ast[zi ]n fa@a poporului, c_nd vÆa@i jurat pe Dumnezeu \i a@i f[g[duit c[ dup[ cinci zile ]i ve@i preda du\manului cetatea, dac[ ]n acest timp Domnul nu va veni ]n ajutorul nostru.e 12 |i acum, cine sunte@i voi, cei ce-L ispiti@i ast[zi pe Dumnezeu \i sta@i ]n locul lui Dumnezeu printre fiii oamenilor? 13 |i acum, voi }l pune@i laÆncercare pe Domnul cel Atotputernic! Voi niciodat[ nu pricepe@i nimic! 14 Voi nu pute@i descoperi ad_ncul inimii omului, nici c[ pute@i da de firele cuget[rii lui; atunci, cum }l ve@i p[trunde pe Dumnezeu, Cel ce a f[cut toate acestea? cum }i ve@i cunoa\te g_ndul \i cum v[ ve@i da seama de socotin@ele Lui?... Nu, nu, fra@ii mei, nu-L ]nt[r_ta@i pe Domnul, Dumnezeul nostru! 15 C[ dac[ El nu va vrea s[ ne ajute pe durata acestor cinci zile, El are puterea de a ne ocroti oric_nd vrea, ca \i pe aceea de a ne pr[p[di ]n fa@a du\manilor no\tri. 16 A\adar, nu pune@i voi z[log pe planurile Domnului, Dumnezeului nostru; c[ci Dumnezeu nu e ca omul, s[ poat[ fi amenin@at, nici c[ este El ca un fiu al omului, s[ poat[ primi sfaturi. 17 De aceea, a\tept_nd cu r[bdare m_ntuirea care vine de la El, s[-L chem[m ]n ajutor; El ne va auzi glasul, dac[ aceasta o s[-I plac[.
18 C[ci nimeni nu sÆa ridicat ]n genera@iile noastre, nici c[ se afl[ cineva printre noi ]n vremea de acum ù nici semin@ie, nici familie, nici popor, nici cetate ù care s[ se ]nchine unor dumnezei f[cu@i de m_n[, a\a cum sÆa ]nt_mplat odinioar[, 19 pricin[ pentru care p[rin@ii no\tri au fost trecu@i prin ascu@i\ul s[biei \i prin jaf \i au suferit o mare pr[bu\ire ]n fa@a du\manilor no\tri. 20 Noi ]ns[ nu cunoa\tem un alt Dumnezeu, \i iat[ de ce n[d[jduim c[ El nu ne va dispre@ui, nici pe noi, \i nici pe cineva din neamul nostru.f 21 C[ci dac[ noi vom fi cuceri@i, atunci *Iudita cap8 pag2
toat[ Iudeea va fi cucerit[a, templul nostru va fi jefuit, iar p_ng[rirea lui va fi r[zbunat[ [de Dumnezeu] ]n s_ngele nostru; 22 moartea fra@ilor no\tri, ]nrobirea @[rii \i pustiirea mo\tenirii noastre le va ]ntoarce asupra capului nostru ]n mijlocul neamurilor la care vom fi robi; \i vom ajunge de batjocur[ \i de ocar[ ]n fa@a cuceritorilor no\tri; 23 c[ci robia noastr[ nu va fi ]ndreptat[ spre binele nostru, ci Domnul, Dumnezeul nostru, o va preface ]n ocar[.b 24 |i acum, fra@ilor, s[ le ar[t[m fra@ilor no\tri c[ via@a lor at_rn[ de a noastr[, c[ Locul cel Sf_nt, templul \i altarul se reazem[ pe noi. 25 Mai mult, s[-I mul@umim Domnului, Dumnezeului nostru, pentru aceea c[ ne ]ncearc[, a\a cum a f[cut-o cu p[rin@ii no\tri.
26 Aduce@i-v[ aminte cum a f[cut cu Avraam \i cum l-a ]ncercat pe Isaac \i ce i sÆa ]nt_mplat lui Iacob ]n Mesopotamia Siriei, c_nd p[\tea oile lui Laban, fratele mamei sale; 27 c[ pe noi nu ne-a ]ncercat prin foc, a\a cum a f[cut cu ei, ca s[ le cerceteze inima, \i nici nu sÆa r[zbunat pe noi, ci spre trezire ]i love\te Domnul pe cei ce se apropie de Elö.c
28 Apoi Ozia\ i-a zis: äPe toate c_te le-ai gr[it, cu inim[ bun[ le-ai gr[it, \i nu-i nimeni care s[ stea ]mpotriva cuvintelor tale; 29 c[ nu de azi @i se cunoa\te ]n@elepciunea, ci de la ]nceputul zilelor tale poporul ]ntreg @i-a cunoscut priceperea ca pe o bun[ alc[tuire a inimii tale.d 30 Poporul ]ns[ murea de sete, \i el ne-a silit s[ facem ceea ce am gr[it \i ne-a pretins un jur[m_nt pe care nu-l vom c[lca. 31 A\adar, roag[-te tu acum pentru noi, fiindc[ tu e\ti o femeie evlavioas[, \i Domnul ne va trimite ploaie ca s[ ne umple cisternele, \i astfel nu ne vom mai sleiö.
32 Atunci Iudita le-a zis: äAsculta@i-m[, \i voi s[v_r\i o fapt[ care va r[zbate vremile, din genera@ie
]n genera@ie, spre fiii neamului nostru. 33 }n noaptea aceasta sta@i ]n poarta cet[@ii, iar eu voi ie\i ]mpreun[ cu slujnica mea; \i ]n zilele pe durata c[rora voi a@i f[g[duit c[ le ve@i da du\manilor no\tri cetatea, Domnul ]l va cerceta pe Israel prin m_na mea. 34 Voi ]ns[ nu c[uta@i s[-mi descoperi@i fapta; fiindc[ eu nÆam s[ vÆo spun p_n[ ce ea va fi ]mplinit[ö. 35 Atunci Ozia\ \i c[peteniile i-au zis: äMergi ]n pace, \i Domnul Dumnezeu s[-@i fie ]nainte spre a-i pedepsi pe vr[jma\ii no\tri!ö 36 |i, ie\ind din cort, sÆau dus la treburile lor.*Iudita cap9 pag1
Rug[ciunea Iuditei.
1 Iudita a c[zut cu fa@a la p[m_nt \i \i-a pres[rat cenu\[ pe cap \i \i-a lep[dat sacul cu care era ]ncins[; \i cam la vremea c_nd ]n templul din Ierusalim al lui Dumnezeu se aducea jertfa de t[m_ie, Iudita a strigat cu glas mare \i a zis:
2 äDoamne, Dumnezeul p[rintelui meu Simeona,
cel c[ruia i-ai dat o sabie ca s[-i
pedepseasc[ pe str[inii
care au dezlegat cing[toarea unei fecioare
ca sÆo ru\ineze
\i i-au dezvelit coapsele ca sÆo fac[ de ocar[
\i i-au p_ng[rit s_nul ca sÆo necinsteasc[;
fiindc[ Tu ai zis: ½A\a ceva nu se va petrece!╗,
dar ei, totu\i, au f[cut-o,
3 fapt pentru care Tu i-ai dat pe mai-marii
lor spre m[cel,
iar patul lor ù cel stropit cu ]n\el[ciune ù
l-ai stropit cu s_nge.
Tu i-ai lovit pe robi laolalt[ cu st[p_nii
\i pe c_rmuitori pe tronurile lor;
4 Tu pe femeile lor le-ai dat s[ fie prad[
\i pe fiicele lor s[ fie roabe
\i toate pr[zile lor s[ fie ]mp[r@ite iubi@ilor
T[i fii ù
lor, cei ]nfl[c[ra@i de r_vna pentru Tine
\i, ]ngrozi@i de ]ntinarea s_ngelui lor,
pe Tine Te-au chemat ]ntrÆajutor ù,
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
ascult-o pe v[duva din mine!
5 C[ Tu e\ti Cel ce ai f[cut lucrurile de ieri,
pe cele de azi \i pe cele de m_ine;
prezentul \i viitorul, Tu le-ai g_ndit;
cele ce-au venit ]n fiin@[, din g_ndul T[u
au venit;
6 din sfatul T[u au ie\it cele ce zic: ù Iat[-ne!
C[ci toate c[ile Tale sunt preg[tite
\i judecata Ta se afl[ ]n pre\tiin@a Ta.b
7 C[, iat[, Asirienii \i-au ]nmul@it o\tirea,
se trufesc cu caii \i c[l[re@ii lor,
se m_ndresc cu bra@ele pedestra\ilor
\i-\i reazem[ n[dejdea ]n scut, ]n lance,
]n arc \iÆn pra\tie
\i nu \tiu c[ Tu e\ti Domnul
care sfarm[ r[zboaiele.
8 ½Domnul╗ este numele T[u.
Cu puterea Ta sf[r_m[-le t[ria,
]ntru m_nia Ta zdrobe\te-le puterea!
C[ \i-au pus ]n g_nd s[ p_ng[reasc[ Locul
T[u cel Sf_nt,
s[ ]ntineze cortul ]n care s[l[\luie\te
sl[vitul T[u nume
\i cu sabia s[ reteze cornul jertfelnicului T[u.
9 Prive\te-le trufia,
trimite-#i m_nia asupra capetelor lor,
pune ]n m_na mea de v[duv[
puterea pe care eu mi-am pus-oÆn g_nd!
10 Cu buzele mele ]n\el[toare
love\te-l pe rob laolalt[ cu st[p_nul
\i pe st[p_n laolalt[ cu servul s[u,
zdrobe\te-le seme@ia prin m_na unei femei!
11 C[ci t[ria Ta nu st[ ]n num[r,*Iudita cap9 pag2
nici puterea Ta ]n cei tari,
ci Tu e\ti Dumnezeul celor smeri@i,
ajutorul celor mici,
sprijinitorul celor slabi,
ocrotitorul celor p[r[si@i,
m_ntuitorul celor dezn[d[jdui@i.
12 O, Dumnezeul p[rintelui meu
\i Dumnezeul mo\tenirii lui Israel,
St[p_nul cerului \i al p[m_ntului,
Ziditorul apelor,
}mp[ratul ]ntregii f[pturi,
ascult[-mi rug[ciunea
13 \i f[ ca vorba mea ]n\el[toare
s[ fie ran[ \i lovitur[
pentru cei ce au f[cut planuri at_t de crunte
]mpotriva leg[m_ntului T[u,
a sf_ntului T[u loca\,
a v_rfului Sionului
\i a casei ce se afl[ ]n st[p_nirea fiilor T[i!
14 |i f[ ca fiecare neam al T[u \i fiece semin@ie
s[ recunoasc[ \i s[ \tie
c[ Tu e\ti Dumnezeul a toat[ puterea \i t[ria
\i c[Æn afar[ de Tine nu este un altul
care s[ ocroteasc[ neamul lui Israel!ö*Iudita cap10 pag1
Iudita i se ]nf[@i\eaz[ lui Olofern.
1 |i a fost c[ dup[ ce Iudita \i-a ]ncetat strigarea spre Dumnezeul lui Israel \i a pus cap[t tuturor acestor cuvinte, 2 sÆa ridicat de unde c[zuse cu fa@a la p[m_nt, \i-a chemat slujnica \i sÆa cobor_t ]n casa unde-\i petrecea zilele de odihn[ \i de s[rb[toare, 3 \i-a dezbr[cat sacul cu care-\i ]ncinsese coapsele, dezbr[c_ndu-\i, ]n acela\i timp, \i hainele de v[duvie, \i-a sp[lat trupul ]ntreg cu ap[, sÆa uns cu o mirodenie scump[, \i-a piept[nat p[rul \i l-a ]ncins cu o panglic[ \i sÆa ]mbr[cat cu straiele ei de veselie cu care se ]mpodobea pe vremea c_nd b[rbatul ei, Manase, tr[ia; 4 apoi sÆa ]nc[l@at cu sandale, \i-a pus colierele, br[@[rile, inelele, cerceii \i toate podoabele \i sÆa f[cut nespus de frumoas[, ca s[ ademeneasc[ ochii tuturor b[rba@ilor care ar fi privit-o. 5 Apoi i-a dat slujnicei sale un burduf cu vin \i un urcior cu untdelemn \i a umplut o desag[ cu gr[un@e pr[jite, o turt[ de smochine \i p_ine de gr_u curat; din toate a f[cut o leg[tur[ \i i-a pus-o ]n spate. 6 Apoi ele sÆau ]ndreptat spre poarta cet[@ii Betulia \i i-au aflat acolo, \ez_nd, pe Ozia\ \i pe b[tr_nii cet[@ii, Habri\ \i Harmis. 7 C_nd ace\tia au v[zut-o, a\a cum era, cu fa@a schimbat[ \i cu vestmintele asemenea, au r[mas uimi@i de frumuse@ea ei \i i-au zis:
8 äDomnul, Dumnezeul p[rin@ilor no\tri,
s[-@i dea s[ afli bun[voin@[
\i s[ pline\ti ceea ce @i-ai pus ]n g_nd
spre slava fiilor lui Israel
\i ]n[l@area Ierusalimului!ö
9 Ea I sÆa ]nchinat lui Dumnezeu \i le-a zis: äDa@i porunc[ s[ mi se deschid[ poarta cet[@ii, iar eu voi ie\i ca s[ duc la ]ndeplinire ceea ce a@i gr[it cu mineö. Iar ei le-au poruncit tinerilor paznici s[-i deschid[, a\a cum ceruse ea. 10 Ei au f[cut a\a, iar
Iudita a ie\it, ea \i slujnica ei; iar oamenii cet[@ii au urm[rit-o cu privirea p_n[ ce ea a cobor_t muntele, p_n[ ce a str[b[tut valea \i sÆa topit ]n zare.
11 Cum ea mergea pe vale drept ]nainte, ]nt_ia straj[ a Asirienilora i-a a@inut calea; 12 ei au oprit-o \i au ]ntrebat-o: äCine e\ti, de unde vii \i unde te duci?ö Iar ea a spus: äSunt o fiic[ a Evreilor \i fug de la ei, fiindc[ ei v[ vor fi da@i vou[ ca hran[;b 13 \i m[ duc la Olofern, c[petenia o\tirii voastre, ca s[-i dau o seam[ de \tiri adev[rate \i s[-i ar[t un drum pe care s[ apuce \i s[ cucereasc[ muntele ]ntreg, f[r[ ca dintre oamenii lui s[ piar[ m[car un trup sau o suflare de via@[ö. 14 C_nd oamenii i-au auzit cuvintele \i i-au v[zut fa@a, tare sÆau minunat de frumuse@ea ei \i i-au zis: 15 ä#i-ai sc[pat via@a gr[bindu-te s[ cobori ]n fa@a st[p_nului nostru. |i acum, du-te la cortul s[u; c_@iva dintre noi te vor ]nso@i p_n[ ce te vor preda ]n m_inile lui. 16 |i c_nd vei sta ]n fa@a lui, s[ nu-@i fie fric[ ]n inima ta, ci arat[-i dup[ cum ai spus, iar el se va purta bine cu tineö. 17 Apoi au ales dintre ei o sut[ de oameni care sÆo ]nso@easc[, pe ea \i pe slujnica ei; \i au dus-o la cortul lui Olofern.
18 |i toat[ tab[ra a fost cuprins[ de fream[t, c[ci vestea despre sosirea ei se r[sp_ndise prin corturi; \i veneau \i f[ceau cercuri ]n preajm[-i, ]n timp ce ea \edea ]naintea cortului lui Olofern, a\tept_nd s[ fie anun@at[; 19 \i se minunau de frumuse@ea ei, \i prin ea se minunau de fiii lui Israel \i-\i spuneau unii altora: äCine va putea dispre@ui acest popor care are ]n el asemenea femei? Nu trebuie l[sat ]n via@[ nici m[car un singur om; cei ce ar r[m_ne ar putea s[ ]n\ele p[m_ntul ]ntregö.
20 Str[jile de corp ale lui Olofern, precum \i c[pitanii lui, au ie\it afar[ \i au adus-o ]n cort. 21 Olofern se odihnea pe patul s[u, sub un baldachin de purpur[ cu aur, smaralde \i pietre scumpe.c 22 Ea *Iudita cap10 pag2
i-a fost anun@at[, iar el a ie\it ]n tinda cortului, cu sfe\nice de argint merg_ndu-i ]nainte. 23 C_nd Iudita sÆa aflat ]n fa@a lui \i a c[pitanilor s[i, to@i sÆau minunat de frumuse@ea chipului ei. Iar ea, c[z_nd cu fa@a la p[m_nt, i sÆa ]nchinat, dar servii lui au ridicat-o.*Iudita cap11 pag1
}nt_lnirea dintre Iudita \i Olofern.
1 Atunci Olofern i-a zis: ä}ndr[zne\te, femeie, \i nu te teme ]n inima ta, fiindc[ eu niciodat[ nu i-am f[cut r[u cuiva care a ales s[-i slujeasc[ lui Nabucodonosor, regele ]ntregului p[m_nt. 2 |i acum, dac[ poporul t[u care locuie\te ]n munte nu mÆar fi dispre@uit, nici eu nu mi-a\ fi ridicat lancea ]mpotriva lui; a\a c[ ei singuri \i-au f[cut-o. 3 Dar spune-mi acum: De ce ai fugit de la ei \i ai venit la noi? C[ci tu spre m_ntuirea ta ai venit. }ndr[zne\te! }n noaptea aceasta vei sc[pa cu via@[, dar \i dup[ aceea. 4 Nimeni nu-@i va face r[u; dimpotriv[, se vor purta bine cu tine, a\a cum se ]nt_mpl[ cu slujitorii st[p_nului meu, regele Nabucodonosorö.
5 Atunci Iudita i-a gr[it: äPrime\te cuvintele roabei tale; s[ aib[ serva ta ]ng[duin@a de a-@i vorbi ]n fa@[, \i nici un cuv_nt mincinos nu-i voi spune st[p_nului meu ]n noaptea aceasta. 6 |i dac[ tu vei da urmare cuvintelor servei tale, Dumnezeu ]@i va duce lucrarea la bun sf_r\it, iar st[p_nul meu nu se va poticni ]n ceea ce \i-a pus ]n g_nd. 7 A\a cum Nabucodonosor, regele ]ntregului p[m_nt, e viu, \i a\a cum vie este puterea lui, a celui ce te-a trimis pe tine s[ pui ]n r_nduial[ tot ce este viu, a\a se face c[, doar datorit[ @ie, nu numai c[ oamenii ]i vor sluji, dar \i fiarele c_mpului \i vitele \i p[s[rile cerului vor tr[i prin puterea ta, pentru Nabucodonosor \i toat[ casa lui.
8 C[ noi am auzit vorbindu-se de ]n@elepciunea ta \i de iscusin@a duhului t[u; pe tot p[m_ntul se \tie c[ numai tu, ]n tot regatul, numai tu e\ti destoinic, iscusit \i ne]ntrecut ]n me\te\ugul r[zboiului. 9 |i acum, cuv_ntul pe care Ahior l-a gr[it ]n sfatul t[u ]l cunoa\tem \i noi, fapt pentru care oamenii din Betulia l-au l[sat cu via@[, iar el le-a spus tot ceea ce
vorbise ]n fa@a ta. 10 Drept aceea, st[p_ne \i doamne, s[ nu treci cu u\urin@[ peste cuv_ntul lui, ci pune@i-l la inim[, fiindc[ este adev[rat. }ntrÆadev[r, neamul nostru nu poate fi pedepsit \i sabia nu poate s[-l biruiasc[ dec_t dac[ el a p[c[tuit ]mpotriva Dumnezeului s[u. 11 |i acum, pentru ca domnul meu s[ nu fie ]nvins sau ]mpiedicat ]n ceea ce vrea s[ fac[ \i pentru ca moartea s[ cad[ asupra lor, p[catul a pus st[p_nire pe ei, p[catul cu care ei }l ]nt[r_t[ pe Dumnezeu de fiecare dat[ c_nd se dedau la neor_nduielia. 12 Cum ]ns[ ei duc acum lips[ de hran[, iar apa li sÆa ]mpu@inat de tot, sÆau hot[r_t s[ pun[ m_na pe vite \i \i-au pus ]n g_nd s[ m[n_nce tot ceea ce Dumnezeu, prin legile Sale, a oprit s[ fie m_ncat; 13 chiar \i p_rga de gr_u \i zeciuiala de vin \i de untdelemn pe care ei le-au sfin@it \i le-au p[strat pentru preo@ii care slujesc la Ierusalim ]n fa@a Dumnezeului nostru, chiar \i pe acestea sÆau hot[r_t s[ le m[n_nce, adic[ lucrurile pe care nici un om de r_ndb nu are voie s[ le ating[ nici m[car cu m_na.c 14 |i au trimis oameni la Ierusalim ù fiindc[ locuitorii de acolo f[cuser[ la fel ù s[ le aduc[ ]nvoire din partea Sfatului. 15 Or, de ]ndat[ ce vor avea r[spunsul \i vor face a\a, chiar ]n ziua aceea ]@i vor fi da@i @ie pentru ca tu s[-i dai pierz[rii.d
16 Iat[ de ce eu, roaba ta, cunosc_nd toate acestea, am fugit de la ei; \i Dumnezeu mÆa trimis ca, ]mpreun[ cu tine, s[ pun la cale fapte de vitejie de care tot p[m_ntul se va ]nsp[im_nta, to@i cei ce le vor auzi. 17 Fiindc[ roaba ta este evlavioas[, ziua \i noaptea slujindu-L pe Dumnezeul cerului. |i acum, ]@i voi r[m_ne aproape, st[p_ne; roaba ta va ie\i noaptea ]n viroag[e; m[ voi ruga lui Dumnezeu, iar El ]mi va spune c_nd ei ]\i vor fi s[v_r\it p[catele; 18 atunci voi veni s[-@i spun; tu vei ie\i cu toat[ o\tirea ta, iar ]ntre ei nu va fi nimeni care s[-@i stea ]mpotriv[. 19 Apoi eu te voi c[l[uzi s[ str[ba@i *Iudita cap11 pag2
Iudeea p_n[Æn fa@a Ierusalimului; acolo ]@i vei a\eza scaunul ]n mijlocul [cet[@ii]; tu ]i vei duce ca pe oile care nu au p[stor, \i nici m[car un c_ine nu va m_r_i ]n fa@a ta. C[ci aceste lucruri mi sÆau spus pe potriva pre\tiin@ei melea \i mi-au fost vestite, iar eu am fost trimis[ s[ @i le spunö.
20 Cuvintele ei au pl[cut lui Olofern \i tuturor slujitorilor lui; ei sÆau minunat de ]n@elepciunea ei \i au zis: 21 äO astfel de femeie, frumoas[ la chip \i ]n@eleapt[ ]n cuv_nt, nu se mai afl[ ]ntre marginile p[m_ntuluiö. 22 A\a c[ Olofern i-a zis: äBine a f[cut Dumnezeu c[ te-a trimis ]naintea poporului, pentru caÆn m_inile noastre s[ fie puterea, iar ]n ale celor ce l-au dispre@uit pe st[p_nul meu, pieirea. 23 }ntrÆadev[r, tu e\ti frumoas[ la chip \i iscusit[ ]n cuv_nt; dac[ vei face precum ai zis, Dumnezeul t[u va fi Dumnezeul meu \i tu vei locui ]n casa regelui Nabucodonosor \i faimoas[ vei fi ]n toat[ lumeaö.*Iudita cap12 pag1
Iudita ]n tab[ra lui Olofern; osp[@ul acestuia.
1 El a poruncit ca ea s[ fie condus[ acolo unde se aflau tac_murile de argint \i s[ i se dea s[ m[n_nce la mas[ din bucatele lui \i s[ bea din vinul lui. 2 Dar Iudita a zis: äNu voi m_nca din acestea, ca nu cumva s[ fie piatr[ de poticnire, ci s[ mi se aduc[ din merindele pe care le-am adus cu mineö.a 3 Atunci Olofern i-a zis: ä|i dac[ merindele tale se vor ispr[vi, de unde vom aduce noi ceva asem[n[tor ca s[-@i d[m? c[ci aici nu avem pe nimeni din neamul t[uö. 4 Iar Iudita i-a zis: äA\a cum viu e sufletul t[u, st[p_ne, tot astfel roaba ta nu-\i va ispr[vi merindele p_n[ ce Domnul va fi s[v_r\it prin mine ceea ce El a pl[nuitö.b 5 C[pitanii lui Olofern au dus-o la cortul ei. Ea a dormit p_n[ la miezul nop@ii, apoi sÆa sculat spre straja dimine@ii 6 \i a trimis la Olofern s[ i se spun[: äS[ porunceasc[ acum st[p_nul meu ca roaba ta s[ fie l[sat[ s[ ias[ la rug[ciune!ö 7 Atunci Olofern le-a poruncit str[jilor sale s[ nÆo ]mpiedice. A\a a r[mas ea ]n tab[r[ vreme de trei zile; noaptea se ducea ]n viroaga Betuliei, dar se sp[la la un izvor ]n tab[r[. 8 Iar c_nd ie\ea, I se ruga Domnului, Dumnezeului lui Israel, s[-i ]ndrumeze pa\ii spre ridicarea fiilor poporului ei. 9 |i dac[ se ]ntorcea, curat[, r[m_nea ]n cortul ei p_n[ ce i se aducea m_ncarea, spre sear[.
10 }n cea de a patra zi, Olofern a f[cut un osp[@, dar numai pentru slujitorii s[i, f[r[ s[ pofteasc[ pe nimeni dintre dreg[tori. 11 |i i-a zis eunucului Bagoas, care era mai-mare peste toate bunurile sale: äDu-te \i o ]nduplec[ pe femeia evreic[, aceea care e la tine, s[ vin[ s[ m[n_nce \i s[ bea cu noi; 12 c[ ne-ar cr[pa obrazul de ru\ine dac[ am l[sa o astfel de femeie s[ plece f[r[ s[ o fi avut; c[ dac[ nu ne-o vom apropia, ea ]\i va r_de de noiö. 13 Bagoas a
plecat de l_ng[ Olofern, a mers la ea \i i-a zis: äS[ nu \ov[ie aceast[ t_n[r[ frumoas[ s[ vin[ la st[p_nul meu, ca s[ fie preacinstit[ ]n fa@a lui, s[ se desf[teze b_nd vin cu noi \i s[ fie ast[zi ca una din fiicele Asirienilor ce se afl[ ]n casa lui Nabucodonosorö. 14 Iar Iudita i-a zis: äCine sunt eu, ca s[ m[ ]mpotrivesc domnului meu? M[ voi gr[bi s[ fac tot ceea ce e pl[cut ochilor s[i, iar aceasta ]mi va fi bucurie p_n[ ]n ziua mor@ii meleö.
15 |i, ridic_ndu-se, sÆa ]mpodobit cu straiele \i cu toate podoabele ei femeie\ti. Slujnica a mers ]nainte \i, ]n fa@a lui Olofern, i-a a\ternut pe p[m_nt bl[ni@ele de miel pe care [Iudita] le primise de la Bagoas pentru trebuin@a ei zilnic[, aceea de a se ]ntinde pe ele ca s[ m[n_nce.c 16 C_nd a intrat Iudita \i sÆa a\ezat, inima lui Olofern a fost r[pit[ \i sufletul i sÆa tulburat \i l-a cuprins o mare dorin@[ de a o avea, fiindc[ din ziua ]n care o v[zuse p_ndea clipa c_nd o va ademeni. 17 Atunci Olofern i-a zis: äAcum bea \i vesele\te-te cu noi!ö 18 Iar Iudita i-a r[spuns: äAcum voi bea, st[p_ne, c[ci via@a mea a fost cinstit[ ast[zi mai mult dec_t ]n oricare alt[ zi, de c_nd m[ \tiuö. 19 |iÆn fa@a lui a luat \i a m_ncat \i a b[ut din ceea ce ]i preg[tise slujnica ei. 20 Iar Olofern, st_nd sub farmecul ei, a b[ut at_ta vin c_t niciodat[ nu b[use ]ntrÆo singur[ zi, de c_nd era el pe lume.*Iudita cap13 pag1
Uciderea lui Olofern.
Iudita se ]ntoarce ]n Betulia.
1 C_nd sÆa f[cut t_rziu, c[pitanii lui sÆau gr[bit s[ plece. Bagoas i-a ]nchis cortul pe dinafar[, iar pe cei ce se mai aflau pe-acolo i-a ]ndep[rtat de l_ng[ domnul lor. Ace\tia sÆau dus s[ se culce, 2 a\a cum erau, ame@i@i de at_ta b[utur[; iar Iudita a fost l[sat[ singur[ ]n cort, cu un Olofern tr_ntit pe patul s[u, ]necat ]n vin. 3 Iudita ]i poruncise slujnicii sale s[ stea ]n afara od[ii ei de culcare \i s[-i p_ndeasc[ ie\irea, a\a cum f[cea ]n fiecare zi; c[ci va merge s[ se roage ù spunea ea ù; iar lui Bagoas ]i vorbise ]n acela\i fel.
4 A\a c[ to@i au plecat \i nimeni ù mic sau mare ù nÆa mai r[mas ]n odaia de culcare. Iar Iudita, st_nd aproape de patul lui [Olofern], a zis ]n inima ei:
äDoamne, Dumnezeul a toat[ puterea,
prive\te ]n ceasul acesta la fapta m_inilor mele,
spre slava Ierusalimului!
5 C[ci acum e vremea
s[ vii ]n ajutorul mo\tenirii Tale
\i s[ duci la ]mplinire g_ndul meu
de a-i zdrobi pe du\manii care sÆau ridicat
]mpotriva noastr[!ö
6 |i, venind la st_lpul patului, acela care se afla la capul lui Olofern, a luat palo\ula acestuia 7 \i, apropiindu-se de pat, l-a apucat pe acela de p[r \i a zis: ä}nt[re\te-m[, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ]n ziua aceasta!ö 8 |i l-a lovit peste g_t de dou[ ori, din toate puterile, \i i-a t[iat capul; 9 \i i-a rostogolit trupul de pe pat \i a dat jos @es[tura de pe st_lpii baldachinului; \i dup[ pu@in timp a ie\it \i i-a dat slujnicii sale capul lui Olofern, 10 iar aceea l-a pus ]n desaga de merinde; \i am_ndou[ au ie\it ]mpreun[, a\a cum f[ceau de obicei pentru
rug[ciune. Dup[ ce au str[b[tut tab[ra, au ocolit viroaga \i au luat-o la deal pe muntele Betuliei \i au ajuns la por@ile cet[@ii.
11 Iudita a strigat de departe la str[jile por@ilor: äDeschide@i, deschide@i poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca s[-|i mai arate puterea ]n Israel \i t[ria ]mpotriva vr[jma\ilor, a\a cum a f[cut-o ast[zi!ö 12 |i a fost c[ de ]ndat[ ce locuitorii cet[@ii i-au auzit glasul, sÆau gr[bit s[ se coboare la poarta cet[@ii lor \i i-au chemat pe b[tr_nii cet[@ii. 13 |i au alergat to@i, buluc, cu mic cu mare, c[ci nu se a\teptau ca ea s[ vin[; a\a c[ au deschis poarta \i le-au primit [pe cele dou[ femei]; apoi, dup[ ce au aprins foc ca s[ fac[ lumin[, sÆau a\ezat ]mprejurul ei. 14 Atunci ea a zis cu glas mare: äL[uda@i-L pe Dumnezeu, l[uda@i-L! L[uda@i-L pe Dumnezeu, Cel ce nu |i-a ]ndep[rtat mila de la casa lui Israel, ci ]n noaptea aceasta i-a zdrobit, prin m_na mea, pe vr[jma\ii no\tri!öb 15 |i, sco@_nd capul [lui Olofern] din desag[, l-a ar[tat \i le-a zis: äIat[ capul lui Olofern, c[petenia oastei Asiriei, \i iat[ @es[tura baldachinului sub care z[cea ]n be@ia lui; Domnul l-a lovit printrÆo m_n[ de femeie! 16 A\a cum viu este Domnul Care mÆa p[zit ]n calea pe care am mers, chipul meu l-a am[git spre pieirea lui, f[r[ ca el s[ s[v_r\easc[ p[cat cu mine spre a m[ ]ntina sau a m[ necinstiö.
17 Atunci ]ntregul popor a r[mas pe de-aÆntregul uluit \i, c[z_nd ]n genunchi, I sÆau ]nchinat lui Dumnezeu \i au zis ]mpreun[: äBinecuv_ntat e\ti Tu, Dumnezeul nostru, Cel ce ast[zi i-ai nimicit pe vr[jma\ii poporului T[u!ö 18 Iar Ozia\ i-a zis Iuditei:
äO, fiic[, binecuv_ntat[ e\ti tu de
Dumnezeu Cel-Prea]nalt,
mai mult dec_t toate femeile de pe p[m_nt,
\i binecuv_ntat e Domnul Dumnezeu,*Iudita cap13 pag2
f[c[torul cerului \i al p[m_ntului,
Cel ce te-a c[l[uzit s[ love\ti capul
c[peteniei du\manilor no\tri!
19 C[ci n[dejdea taa
nu va lipsi din inimile oamenilor,
care-\i vor aminti de-a pururi
de puterea lui Dumnezeu.
20 |i Dumnezeu, spre ve\nica ta ]nalt[ statur[,
s[ te cerceteze cu faceri de bine,
fiindc[ tu nu @i-ai cru@at via@a
]n fa@a umilirii neamului nostru,
ci ne-ai r[zbunat c[derea
merg_nd pe calea cea dreapt[
]naintea Dumnezeului nostruö.
|iÆntregul popor a zis: äAmin! Amin!ö*Iudita cap14 pag1
Sfatul Iuditei cu cei din Betulia.
}ntoarcerea lui Ahior \i spaima Asirienilor.
1 Apoi Iudita le-a zis: äAsculta@i-m[, fra@ilor! Lua@i acest cap \i sp_nzura@i-l pe creasta zidurilor voastre! 2 |iÆndat[ dup[ rev[rsatul zorilor, c_nd soarele se va ivi deasupra p[m_ntului, fiecare din voi s[-\i ia armele \i to@i oamenii destoinici vor ie\i afar[ din cetate; ]n fruntea lor ve@i pune un c[pitan, ca \i cum a@i fi gata s[ v[ cobor_@i ]n c_mpie c[tre primele posturi de straj[ ale Asirienilor, dar nu v[ ve@i cobor]. 3 Aceia, lu_ndu-\i armele, vor intra ]n tab[r[ \i vor trezi pe c[peteniile oastei Asiriei, care, la r_ndul lor, vor alerga la cortul lui Olofern; nu-l vor g[si, vor fi cuprin\i de spaim[ \i vor fugi de dinaintea voastr[. 4 Iar voi ]i ve@i urm[ri ù voi \i to@i cei ce locuiesc ]ntregul @inut muntos al lui Israel ù \i-i ve@i dobor] pe drumurile lor.
5 Dar, ]nainte de a face aceasta, chema@i-l la mine pe Ahior Amonitul, pentru ca el s[-l vad[ \i s[-l recunoasc[ pe cel ce a dispre@uit casa lui Israel \i care l-a trimis la noi ca \i cum l-ar fi trimis la moarteö. 6 Atunci l-au chemat pe Ahior din casa lui Ozia\. De ]ndat[ ce a sosit \i a v[zut capul lui Olofern ]n m_na unui om, ]n adunarea poporului, el a c[zut cu fa@a la p[m_nt \i l-a apucat le\inul. 7 |i dup[ ce l-au ridicat de jos, el a c[zut la picioarele Iuditei \i sÆa plecat ]n fa@a ei \i a zis:
äBinecuv_ntat[ s[ fii tu ]n toate s[la\ele lui Iuda
\iÆn toate neamurile,
care, auzind de numele t[u,
se vor cutremura!
8 |i acum, poveste\te-mi ce-ai f[cut ]n aceste zile!ö Atunci Iudita i-a povestit ]n mijlocul poporului tot ceea ce f[cuse, din ziuaÆn care plecase \i p_n[Æn clipa c_nd le vorbea. 9 |i dup[ ce ea a
]ncetat s[ vorbeasc[, poporul a izbucnit ]n chiote, a\a c[Æn cetate sÆa auzit un strig[t de veselie. 10 |i dac[ Ahior a v[zut tot ceea ce f[cuse Dumnezeul lui Israel, a crezut cu neclintire ]n Dumnezeu; \i sÆa t[iat ]mprejur \i a fost primit pentru totdeauna ]n casa lui Israel.
11 Iar ]n rev[rsatul zorilor au sp_nzurat capul lui Olofern pe zid \i apoi au ie\it ]n cete spre trec[torile muntelui. 12 |i, de ]ndat[ ce i-au v[zut, Asirienii au trimis la mai-marii lor, iar aceia sÆau dus s[-i g[seasc[ pe c[pitani, pe comandan@ii peste mii \i pe to@i cei mai-mari ai lor. 13 Aceia au venit la cortul lui Olofern \i i-au zis celui ce era mai-mare peste trebile lui: äTreze\te-l pe st[p_nul nostru, c[ci robii au cutezat s[ se coboare cu r[zboi ]mpotriva noastr[, ca s[ ne pr[p[deasc[ cu totul!ö 14 Atunci Bagoas a intrat \i a b[tut din palme la u\a cortului, fiindc[ el credea c[ [Olofern] doarme cu Iudita. 15 P[r_ndu-i-se ]ns[ c[ nimeni nu aude, a deschis-o \i a intrat ]n odaia de dormit \i l-a g[sit pr[v[lit pe podea, mort \i f[r[ cap. 16 |i a ]nceput s[ strige din r[sputeri, cu pl_nset, cu suspin \i cu @ip[t, sf_\iindu-\i hainele de pe el. 17 Apoi sÆa repezit la cortul unde era s[la\ul Iuditei, dar nÆa g[sit-o; \i, alerg_nd prin mul@ime, striga: 18 äRoabele au umblat cu ]n\el[ciune! O singur[ femeie evreic[ a f[cut de ocar[ casa regelui Nabucodonosor; c[, iat[, Olofern zace, f[r[ cap, la p[m_nt!ö 19 C_nd au auzit aceste cuvinte, c[peteniile o\tirii Asiriei \i-au sf_\iat hainele \i sÆau z[p[cit de tot; \i mare vaiet \i strig[t au st_rnit ]n mijlocul taberei.*Iudita cap15 pag1
}nfr_ngerea \i fuga Asirienilor.
Bucurie ]n Betulia.
1 C_nd cei ce erau ]n corturia au aflat despre ceea ce se ]nt_mplase, au fost cuprin\i de spaim[. 2 Frica \i groaza sÆau n[pustit asupr[-le ]n a\a m[sur[, ]nc_t nÆau mai putut r[m_ne unul ]n fa@a celuilalt, ci to@i sÆau ]mpr[\tiat cu gloata \i au luat-o la fug[ pe toate potecile \esului \i ale muntelui. 3 Dar \i cei ce t[b[r_ser[ ]n munte, ]n preajma Betuliei, au rupt-o la fug[. Atunci to@i fiii lui Israel, fiecare din cei ce erau ]n stare s[ lupte, sÆau repezit asupra lor. 4 Iar Ozia\ a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe \i la Cola \i ]n toate hotarele lui Israel, ca s[ vesteasc[ ceea ce sÆa ]nt_mplat \i [s[-i cheme] s[ se arunce asupra vr[jma\ilor \i s[-i nimiceasc[. 5 C_nd fiii lui Israel au auzit de acestea, cu to@ii sÆau n[pustit asupra lor \i i-au tot t[iat ]n buc[@i p_n[ la Hoba; dar \i cei din Ierusalim \i cei din @inutul muntos le-au s[rit ]n ajutor (c[ci \i pe ei ]i vestiser[ despre ceea ce se petrecuse ]n tab[ra du\manilor). Iar cei din Galaad \i cei din Galileea, prinz_ndu-i din cele dou[ laturib, le-au dat crunte lovituri, p_n[ ce au trecut de Damasc \i de hotarele lui. 6 C_t despre ceilal@i, cei ce locuiau ]n Betulia, au n[v[lit ]n tab[ra asirian[, au jefuit-o \i sÆau ]mbog[@it foarte. 7 Iar fiii lui Israel, la ]ntoarcerea din m[cel, au pus st[p_nire pe ceea ce mai r[m[sese; oamenii din t_rguri \i din sate, de la munte \i din c_mpie sÆau ]nc[rcat \i ei de pr[zi numeroase, c[ erau din bel\ug.
8 Apoi Ioachim, marele preot, ]mpreun[ cu Sfatul b[tr_nilor fiilor lui Israel, care locuiau ]n Ierusalim, au venit s[ vad[ binele pe care Dumnezeu i-l ar[tase lui Israel, sÆo vad[ pe Iudita \i sÆo salute. 9 |i dac[ au ajuns la ea, ]ntrÆun cuget au binecuv_ntat-o \i
i-au zis:
äTu e\ti statura cea ]nalt[ a Ierusalimului,
tu e\ti slava cea mare a lui Israel,
tu e\ti lauda cea mare a neamului nostru!
10 Tu, cu m_na ta, ai f[cut toate acestea,
tu i-ai f[cut bine lui Israel,
iar lui Dumnezeu I-a pl[cut;
s[ fii tu binecuv_ntata Atotputernicului
Dumnezeu
]n veci!ö
|i tot poporul a zis: äAmin!ö
11 Timp de treizeci de zile, ]ntregul popor a jefuit tab[ra. Iuditei i-au dat cortul lui Olofern, cu toate tac_murile de argint \i paturile \i vasele \i cu toate lucrurile din el; iar ea le-a luat, le-a ]nc[rcat pe asin, a ]nh[mat la care \i ]n ele a ]ngr[m[dit totul. 12 |i toate femeile din Israel alergau sÆo vad[ \i o binecuv_ntau \i multe din ele se prindeau la joc ]n cinstea ei; iar ea lua ]n m_n[ ramuri \i le d[dea femeilor care o ]nso@eau. 13 |i sÆau ]ncununat cu ramuri de m[slin, ea \i ]nso@itoarele ei. |i mergea ]n fruntea poporului \i conducea corul tuturor femeilor. |i to@i b[rba@ii lui Israel, ]narma@i \i ]ncununa@i, o urmau \i c_ntau din gur[ imnuri. 14 Atunci a ]nceput Iudita s[ c_nte aceast[ c_ntare de mul@umire ]n tot Israelul, iar poporul ]ntreg c_nta dup[ ea aceast[ c_ntare de laud[.*Iudita cap16 pag1
C_ntarea Iuditei. Epilog.
1 |i a zis Iudita:
ä}ncepe@i Dumnezeului meu c_ntareÆn timpane,
c_nta@i-I Domnului ]n @imbale,
]mpleti@i-I psalm \i c_ntare,
]n[l@a@i-L \i c_nta@i-I numele!
2 C[ Domnul e Dumnezeu Ce zdrobe\te
r[zboaie,
c[ tab[ra |i-a pus-o ]n mijlocul poporului,
El mÆa smuls din m_inile prigonitorilor mei.
3 Venit-a Asurul din mun@ii miaz[nop@ii,
venit-a cu miriadele o\tirii sale;
mul@imea lor st[vilea puhoaiele,
caii lor acopereau colinele.
4 |i se vorbeau s[-mi p_rjoleasc[ @ara,
pe tinerii mei s[-i treac[ prin sabie,
pe pruncii mei s[-i arunce p[m_ntului,
pe copiii mei s[-i fac[ de prad[,
fecioarele mele s[ fie r[pite.
5 Dar Domnul Atotputernic i-a ]mpins ]napoi
prin m_na unei femei.
6 C[ci viteazul lora nÆa c[zut sub m_n[ de
tineri voinici,
nu fiii Titanilor l-au lovit
\i nu uria\i l-au cople\it,
ci Iudita, fiica lui Merari,
care l-a amor@it cu m_ndre@ea chipului ei.
7 Haina de v[duv[ \i-a dezbr[cat-o
ca s[-i ]nal@e pe oropsi@ii lui Israel,
fa@a \i-a uns-o cu balsam,
8 p[rul \i l-a str_ns cu o panglic[
\i cu vestm_nt de in sÆa ]mbr[cat
ca s[-l ademeneasc[.
9 Cu sandalele i-a luat ochii,
cu m_ndre@ea i-a robit inima
\i cu palo\ul i-a t[iat capul.
10 Per\ii sÆau ]ngrozit de ]ndr[zneala ei
\i Mezii de curajul ei.
11 Atunci umili@ii mei au chiuit,
iar ceilal@i au fost cuprin\i de fric[;
s[rmanii mei b[teau din palme,
iar ceilal@i se scuturau de groaz[;
unii strigau umpl_nd v[zduhul,
ceilal@i fugeau m_nc_nd p[m_ntul.
12 Copii de copilandre i-au str[puns
\i i-au r[nit ca pe ni\te pui de robi;
]n b[t[lia Domnului meu \i-au g[sit sf_r\itul.
13 C_ntare nou[ Domnului }i voi c_nta:
Tu, Doamne, mare e\ti \i pream[rit
\i minunat, puternic, ne]nvins!
14 F[pturaÆntreag[ #ie s[-#i slujeasc[,
c[ Tu ai zis \i toate sÆau f[cut,
Tu Duhul l-ai trimis \i ele sÆau zidit
\i nimeni nu va staÆmpotriva vocii Tale.
15 Mun@ii cu apele se zbucium[ din temelii
st_ncileÆnaintea fe@ei Tale sunt parcÆar fi
de cear[,
a\a se vor topi,
dar milostiv e\ti Tu
cu cei ce se tem de Tine.
16 O jertf[Ænmiresmat[ nu-#i este mare lucru,
\i mai pu@in gr[simea din arderea-de-tot,*Iudita cap16 pag2
dar mari vor fi de-a pururi cei ce se tem
de Domnul.
17 Vai, vai acelor neamuri ce m_na \i-o ridic[
Æmpotriva na@iei mele,
C[ci Domnu-Atotputernic le va rosti os_nd[
]n ziua judec[@ii
d_nd trupul lor de prad[ la fl[c[ri \i la viermi,
durerea s[ \i-o urle ]n veci, la nesf_r\itö.
18 C_nd au ajuns la Ierusalim, I sÆau ]nchinat lui Dumnezeu \i, dup[ ce poporul sÆa cur[@it, \i-au adus arderile-de-tot, prinoasele de bun[voie \i darurile. 19 Iar Iudita a afierosit toate bunurile lui Olofern, pe care i le d[duse poporul; c_t despre @es[tura baldachinului, cea pe care \i-o luase din odaia de dormit, I-a dat-o lui Dumnezeu ca anatem[a. 20 Trei luni sÆa veselit poporul ]n Ierusalim, ]n fa@a templului, iar Iudita a r[mas cu ei.
21 Dup[ trecerea acestor zile, fiecare sÆa ]ntors la mo\tenirea sa. Iudita sÆa ]ntors la Betulia \i a r[mas ]n averea ei; c_t a tr[it, a fost faimoas[ ]n toat[ @ara. 22 Mul@i au r_vnit-o, dar nici un b[rbat nu a cunoscut-o ]n via@a ei, din ziua ]n care Manase, so@ul ei, murise \i se ad[ugase la ai s[i. 23 M[re@ia ei nÆa ]ncetat s[ creasc[ din ce ]n ce mai mult. A ]mb[tr_nit ]n casa so@ului ei, ating_nd v_rsta de o sut[ \i cinci ani. Slujnicei sale i-a redat libertatea. A murit ]n Betulia \i au ]ngropat-o ]n pe\tera so@ului ei Manase. 24 Casa lui Israel a pl_ns-o timp de \apte zile. }nainte de a muri \i-a ]mp[r@it averea la rudele apropiate ale lui Manase, so@ul ei, \i la cei apropia@i din propria sa familie.
25 C_t a tr[it Iudita, nimeni nu sÆa g[sit s[ le insufle fric[ fiilor lui Israel, \i ]nc[ mult[ vreme dup[ moartea ei.*Baruh cap1 pag1
Iudeii se adun[ ]n Babilon \i trimit un mesaj
la Ierusalim spre m[rturisirea p[catelor.
1 Iat[ cuvintele c[r@ii pe care a scris-o ]n Babilon Baruh, fiul lui Neriaa, fiul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, fiul lui Asadia, fiul lui Helchia, 2 ]n anul al cincileab, luna a \aptea, la vremea c_nd Caldeii luaser[ Ierusalimul \i-l arseser[ cu foc.
3 Baruh a citit cuvintele acestei c[r@i ]n fa@a lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege ]n Iudac, \iÆn fa@a ]ntregului popor care venise s[ aud[ cartea, 4 ]n fa@a dreg[torilor, a fiilor regelui, ]n fa@a b[tr_nilor \i ]n fa@a a tot poporul, de la cel mai mic p_nÆla cel mai mare, ]n fa@a tuturor celor ce locuiau ]n Babilon, ]n apropierea r_ului Sud,d 5 care pl_ngeau \i posteau \i se rugau ]n fa@a Domnuluie. 6 SÆau adunat \i bani, dup[ puterea fiec[ruia, 7 \i i-au trimis la Ierusalim, la preotul Ioiachim, fiul lui Helchia, fiul lui Salom, \i la [ceilal@i] preo@i \i la tot poporul ce se afla cu el ]n Ierusalim; 8 aceasta, la vremea c_nd el [Baruh] primise obiectele templului Domnului ù cele ce fuseser[ luate din templu ù spre a fi ]ntoarse ]n @ara lui Iuda ]n ziua a zecea a lunii Sivanf ù obiectele de argint pe care le f[cuse Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, 9 dup[ ce Nabucodonosor, regele Babilonului, ]l scosese din Ierusalim pe Iehonia ]mpreun[ cu dreg[torii, cu robii, cu cei mari \i cu poporul de r_nd \i-i str[mutase ]n Babilon.
10 |i au zis: Iat[ c[ v[ trimitem bani; cu ace\ti bani cump[ra@i [animale pentru] arderi-de-tot, pentru jertfe asupra p[catului, precum \i t[m_ie \i prinoase pe care s[ le aduce@i pe jertfelnicul Domnului, Dumnezeului nostru. 11 Ruga@i-v[ pentru via@a lui Nabucodonosor, regele Babilonului, \i pentru via@a lui Baltazar, fiul s[u, a\a ca zilele lor s[ fie pe p[m_nt ca zilele cerului. 12 Domnul s[ ne
dea putere \i s[ ne lumineze ochii ca s[ tr[im la umbra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, \i la umbra lui Baltazar, fiul s[u, ca s[ le slujim lor ]n ]ndelungare de zile \i s[ afl[m ]n fa@a lor bun[voin@[.g 13 De asemenea, ruga@i-v[ pentru noi Domnului, Dumnezeului nostru, fiindc[ am p[c[tuit ]mpotriva Domnului, Dumnezeului nostru, iar m_nia Domnului \i urgia Lui nu sÆau ]ntors de la noi p_n[Æn ziua aceasta. 14 Citi@i aceast[ carte, pe care vÆo trimitem pentru ca voi s[ v[ m[rturisi@i ]n templul Domnuluih ]n ziua S[rb[toriii \i ]n zilele de adunare. 15 |i ve@i gr[i:
A Domnului, Dumnezeului nostru, este dreptatea; a noastr[ e ru\inea chipului, a\a cum este ast[zi la omul lui Iuda \i la locuitorii Ierusalimului, 16 la regii no\tri, la mai-marii no\tri, la preo@ii \i profe@ii no\tri, la p[rin@ii no\tri, 17 de vreme ce noi am p[c[tuit ]n fa@a Domnului, 18 nu I-am dat ascultare \i nÆam ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca s[ umbl[m ]n poruncile pe care El ni le-a pus ]nainte. 19 Din ziua ]n care Domnul i-a scos pe p[rin@ii no\tri din @ara Egiptului \i p_n[Æn ziua de azi am fost neascult[tori fa@[ de Domnul, Dumnezeul nostru, \i ne-am lenevit ]n a\a m[sur[, ]nc_t s[ nu-I ascult[m glasul. 20 A\a sÆau lipit de noi nenorocirile \i blestemul pe care Domnul le-a rostit prin Moise, robul S[u, ]n ziua c_nd i-a scos pe p[rin@ii no\tri din @ara Egiptului, ca s[ ne dea nou[ o @ar[ ]n care curge lapte \i miere, a\a cum este ast[zi. 21 Nici dup[ toate cuvintele profe@ilor, pe care El i-a trimis la noi, nÆam ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, 22 ci am mers ù fiecare ]n cugetul inimii sale celei rele ù s[ slujim la al@i dumnezei \i s[ facem ceea ce e r[u ]n ochii Domnului, Dumnezeului nostru.*Baruh cap2 pag1
M[rturisirea p[catelor \i
rug[ciunea c[tre Domnul.
1 A\adar, Domnul |i-a plinit cuv_ntul pe care l-a gr[it ]mpotriva noastr[, ]mpotriva judec[torilor no\tri ù cei care l-au judecat pe Israel ù, ]mpotriva regilor no\tri, ]mpotriva mai-marilor no\tri \i ]mpotriva [tuturor] oamenilor din Israel \i din Iuda, 2 aduc_nd asupra noastr[ nenorociri mari ù a\a cum niciodat[ nu sÆau ]nt_mplat sub cer ù, a\a cum sÆau petrecut ]n Ierusalim, dup[ cele scrise ]n legea lui Moise: 3 s[ m[n_nce omul carnea fiului s[u \i carnea fiicei sale.a 4 |i i-a dat sub supu\enia tuturor regilor din preajma noastr[, ca s[ fie de ocar[ \i pustiire printre popoarele dimprejur, cele prin care Domnul i-a risipit. 5 |iÆn loc s[ fie st[p_ni, ei au fost supu\i, de vreme ce noi am p[c[tuit ]mpotriva Domnului, Dumnezeului nostru, prin aceea c[ nu am ascultat de glasul Lui.
6 Domnului, Dumnezeului nostru, dreptatea; nou[ \i p[rin@ilor no\tri, ru\inea chipului, a\a cum e azi. 7 Venit-au peste noi toate relele pe care Domnul le-a rostit ]mpotriva noastr[, 8 iar noi nu ne-am rugat Domnului, ]n a\a fel ]nc_t fiecare s[ se ]ntoarc[ de la cugetele inimii sale celei rele. 9 Domnul este Cel ce a vegheat asupra nenorocirilor, Domnul le-a adus asupra noastr[. C[ci drept este Domnul ]n toate lucrurile pe care ni le-a poruncit, 10 dar noi nÆam ascultat de glasul Lui, s[ umbl[m ]n poruncile pe care El ni le-a pus ]n fa@[.
11 |i acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce cu m_n[ tare \i cu bra@ ]nalt \i cu semne \i cu minuni \i cu mare putere l-ai scos pe poporul T[u din @ara Egiptului, Tu, Cel ce #i-ai f[cut un nume a\a cum este ast[zi, 12 Doamne, Dumnezeul nostru, am p[c[tuit, am fost lipsi@i de evlavie, nedrep@i am
fost ]n toate poruncile Tale; 13 ]ntoarc[-se m_nia Ta de la noi, c[ pu@ini am r[mas printre neamurile ]n care Tu ne-ai risipit.
14 Ascult[, Doamne, rug[ciunea \i cererea noastr[, \i scoate-ne de dragul T[ub \i f[ s[ afl[m bun[voin@[ ]n fa@a celor ce ne-au surghiunit, 15 pentru ca s[ cunoasc[ tot p[m_ntul c[ Tu e\ti Domnul, Dumnezeul nostru, de vreme ce numele T[u este chemat peste Israel \i neamul s[u. 16 Doamne, caut[ din loca\ul T[u cel sf_nt \i ia aminte spre noi; pleac[-#i, Doamne, urechea \i auzi 17 \i deschide-#i, Doamne, ochii \i prive\te!; c[ nu mor@ii din ad_ncc ù al c[ror duh le-a fost luat din m[runtaie ù }i vor da Domnului laud[ sau dreptate, 18 ci sufletul cople\it de triste@e, acei ce merg ]ncovoia@i \i vl[gui@i, ochii slei@i \i sufletul ]nfometat, aceia }@i vor da, Doamne, laud[ \i dreptate.
19 C[ nu pentru drept[@ile p[rin@ilor \i ale regilor no\tri a\ternem aceast[ cerere ]n fa@a Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, 20 ci pentru c[ Tu #i-ai trimis asupra noastr[ m_nia \i furia, precum ai gr[it prin robii T[i profe@ii, zic_nd: 21 A\a gr[ie\te Domnul: ù Pleca@i-v[ grumazul sub jug \i sluji@i-l pe regele Babilonului; numai a\a ve@i r[m_ne ]n @ara pe care Eu le-am dat-o p[rin@ilor vo\tri;d 22 dar dac[ nu ve@i asculta de glasul Domnului ca s[-l sluji@i pe regele Babilonului, 23 voi face ca din cet[@ile lui Iuda \i din preajma Ierusalimului s[ amu@easc[ glasul veseliei \i glasul bucuriei, c_ntecul mirelui \i c_ntecul miresei, \i toat[ @ara va deveni o paragin[ f[r[ locuitori. 24 Dar noi nÆam ascultat de glasul T[u ca s[-l slujim pe regele Babilonului, iar Tu @i-ai plinit cuvintele pe care le-ai gr[it prin robii T[i profe@ii, anume c[ oasele regilor no\tri \i oasele p[rin@ilor no\tri vor fi scoase din locurile lor; 25 \i iat[ c[ sunt aruncate ]n ar\i@a zilei \i ]n ]nghe@ul nop@ii, ale celor ce au murit ]n grele suferin@e prin *Baruh cap2 pag2
foamete, prin sabie \i prin robie. 26 Iar templul ]n care a fost chemat numele T[u l-ai adus ]n starea de acum, din pricina r[ut[@ii casei lui Israel \i a casei lui Iuda.
27 Cu toate c[ Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Te-ai purtat cu noi dup[ mul@imea bun[t[@ii Tale \i dup[ mila Ta cea mare, 28 a\a cum ai gr[it prin robul T[u Moise ]n ziua c_nd i-ai poruncit s[ scrie legea ]n fa@a fiilor lui Israel, zic_nd: 29 äDac[ voi nu asculta@i de glasul Meu, atunci, negre\it, aceast[ mare mul@ime va fi restr_ns[ la un num[r mic printre neamurile ]n care o voi risipi.a 30 Eu \tiu c[ ei nu M[ vor asculta, fiindc[ sunt un popor tare la cerbice; dar ]n @ara robiei lor se vor ]ntoarce ]n propriul lor sineb 31 \i vor cunoa\te c[ Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor; \i le voi da o inim[ \i urechi de auzit; 32 \i M[ vor l[uda ]n @ara ]nstr[in[rii lor \i-\i vor aduce aminte de numele Meu 33 \i se vor c[i de cerbicea lor cea tare \i de faptele lor cele rele, fiindc[ ]\i vor aminti de ce-au p[@it p[rin@ii lor care au p[c[tuit ]mpotriva Domnului. 34 |i-i voi aduce ]napoi ]n @ara pe care cu jur[m_nt le-am f[g[duit-o p[rin@ilor lor ù lui Avraam, lui Isaac \i lui Iacob ù \i o vor st[p_ni; \i-i voi ]nmul@i \i nu se vor ]mpu@ina. 35 |i voi face cu ei leg[m_nt ve\nic, ca Eu s[ le fiu Dumnezeu, iar ei s[ fie poporul Meu. |i nu-l voi mai mi\ca pe poporul Meu Israel din @ara pe care le-am dat-oö.*Baruh cap3 pag1
}n@elepciunea ca ]nsu\ire a lui
Israel. Profe@ie asupra lui Mesia.
1 Doamne Atot@iitorule, Dumnezeul lui Israel, un suflet str_mtorat \i un duh nec[jita strig[ spre Tine. 2 Ascult[, Doamne, \i ne miluie\te, c[ ]mpotriva Ta am p[c[tuit; 3 c[ci Tu domne\ti ]n veci, iar noi pierim f[r[Æncetare. 4 Doamne Atot@iitorule, Dumnezeul lui Israel, ascult[ acum rug[ciunile mor@ilor lui Israel \i pe ale fiilor care au p[c[tuit ]mpotriva Ta,b ale celor ce nÆau ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului lor, fapt pentru care nenorocirile sÆau lipit de noi. 5 Nu-#i aminti de gre\alele p[rin@ilor no\tri, ci adu-#i aminte de m_na Ta \i de numele T[u. 6 C[ Tu e\ti Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi pe Tine Te vom l[uda, Doamne. 7 C[ de aceea ai pus frica Ta ]n inimile noastre, pentru ca noi s[-#i chem[m numele. Te l[ud[m ]n ]nstr[inarea noastr[, fiindc[ ne-am alungat din inimi toat[ gre\ala p[rin@ilor no\tri care au p[c[tuit ]mpotriva Ta. 8 Iat[-ne ast[zi ]n @ara ]nstr[in[rii noastre, ]n care Tu ne-ai risipit spre ocar[ \i blestem \i spre plata datoriei, dup[ toate gre\alele p[rin@ilor no\tri care sÆau ]ndep[rtat de Domnul, Dumnezeul lor.
9 Ascult[, Israele, poruncile vie@ii tale,
pleac[-@i urechea ca s[ cuno\ti }n@elepciunea!c
10 Cum se face, Israele, c[ e\ti ]n @ara vr[jma\ilor,
