Dac[ Biserica \i-a putut dezvolta de timpuriu o g_ndire teologic[ sistematic[, aceasta li se datoreaz[ ]n primul r_nd celor paisprezece epistole pe care le avem de la Sf_ntul Apostol Pavel \i care, dup[ cele patru evanghelii, alc[tuiesc partea cea mai de seam[ a Noului Testament. E sigur c[ Pavel nu a cultivat genul epistolar ca atare, cu inten@ia adic[ de a crea o oper[ literar[, asemenea multor scriitori ai antichit[@ii; el \i-a alc[tuit scrisorile ]n mod absolut circumstan@ial, sub presiunea unor situa@ii sau evenimente care cereau din parte-i o interven@ie urgent[ ]n una sau alta din comunit[@ile cre\tine ]ntemeiate de el. A\adar, nu e de mirare c[ textele dictate de el, dup[ moda vremii, tahigrafilor voluntari sau pl[ti@i, prezint[ \i unele formul[ri obscure, fraze neterminate, g_nduri ]n suspensie, paranteze, digresiuni \i relu[ri insuficient legate, de\i greaca autorului e corect[, bogat[ \i nuan@at[, situ_ndu-se imediat dup[ aceea a Sf_ntului Luca. De aceea, epistolele pauline trebuie luate drept ceea ce sunt: parte din opera misionar[ a marelui Apostol, consemnarea ]n cuv_ntul scris a ceea ce obi\nuia s[ propov[duiasc[ prin viu grai (desigur, cu unele complet[ri sau accente impuse de actualitatea temei). Or, tocmai spontaneitatea \i lipsa de poleial[ a acestor scrieri alc[tuiesc adev[rata lor valoare, dup[ un admirabil cuv_nt al lui Pascal (citat de Osty): ΓÇ₧C_nd vezi stilul acesta natural, e\ti mirat \i cucerit, c[ci te a\teptai s[ vezi un autor \i afli un omΓÇ¥.
Cine este \i cum ni se ]nf[@i\eaz[ acest om?
N[scut ]n Tarsul Ciliciei ]n jurul anului 7, din p[rin@i credincio\i evrei, mici meseria\i, \i crescut ]n mediul culturii elenistice al Asiei Mici, Saul ]\i face
