respir[ lumina, cu toate încreng[turile jocului secund \i în necontenita curgere a timpului:
Cânta-voi Domnului de-a lungul vie@ii mele,
cânta-voi Dumnezeului meu pân[ ce voi fi.
(103, 33)
\i adaug[:
Dulci s[-I fie Lui cuvintele mele! (103, 34)
Din aceast[ perspectiv[ psalmistul ne ofer[ o deschidere de-a dreptul uluitoare:
M[rturisi-m[-voi #ie, Doamne, cu toat[
inima mea...,
în fa@a îngerilor Î@i voi cânta. (137, 1)
Or, se \tie c[ principala (dac[ nu unica) slujire a îngerilor este aceea de a-L l[uda pe Dumnezeu în toat[ vremea \i în tot ceasul, prin imnuri de slav[. Poetul are bun[cuviin@a de a nu se a\eza pe sine în tagma acestora, dar nici departe de ei; el Îl laud[ pe Domnul asemenea celor f[r[ de trup, avându-i pe ei martori \i auditori, ca într-un extatic recital de autor, încununat cu aplauze de aripi cere\ti. Ce poate fi mai emo@ionant în poezia universal[?
Iat[ îns[ c[ poetul e nu numai un izvorâtor de mesaje, ci \i primitor; el e nu numai voce care gr[ie\te, ci \i ureche care ascult[; iar ceea ce ascult[ el nu vine din afar[, ci din l[untrul s[u, ca \i suflul care îl inspir[:
Auzi-voi ce va gr[i întru mine Domnul Dumnezeu. (84, 8)
Într-un singur vers ni se dezv[luie dimensiunea profetic[ a poeziei psalmilor. Ca profet, David e un clasic al universului biblic. Acest profil al operei sale nu se constituie îns[ în opuri compacte, ca la Isaia sau la Agheu bun[oar[, ci, de cele mai multe ori, în nea\teptate str[fulger[ri care @â\nesc din mijlocul unor texte aparent obi\nuite, a\a cum sunt diseminate, de pild[, în c[r@ile lui Moise. Ele vor fi identificate de c[tre evangheli\ti \i Pavel ca
