Psalmii în contextul poeziei antice. Dac[ omul dintotdeauna \i-a sim@it l[untrul adiat de fiorul sacru, avem toate motivele s[ credem c[ nici adierile artei nu i-au fost str[ine. Cavernele Altamirei ne-au p[strat capodopere de pictur[ preistoric[, cuneiformele Mesopotamiei ne-au transmis Epopeea lui Ghilgame\, hieroglifele Egiptului s-au rostit în Cartea Mor@ilor, harpa davidic[ ne-a d[ruit Psalmii. |i dac[ arta I-a fost adus[ Dumnezeirii ca o jertf[ binepl[cut[, din tot ceea ce omul credea c[ are mai bun, atunci poezia psalmilor nu este altceva decât teologia în starea ei de gra@ie muzical[.
F[r[ nici o îndoial[, în contextul lumii vechi Evreii au fost poporul cu cea mai bogat[ înzestrare poetic[. Nu mai pu@in de o treime din Vechiul Testament este alc[tuit[ din texte poetice. În capitolul 4 din Cartea Facerii (versetele 23-24) se afl[ scurtul dar str[vechiul poem al lui Lameh; capitolul 15 din Ie\ire (versetele 1-19) cuprinde cântarea lui Moise, urmat[ de aceea a prooroci@ei Mariam; în Cartea Numerelor (10, 35-36) întâlnim Cântarea Chivotului; în aceea\i Carte (21, 17-18) se afl[ Cântarea Fântânii; a doua Cântare a lui Moise, una dintre cele mai frumoase pagini poetice ale Vechiului Testament, intrat[ de timpuriu în cultul cre\tin, ocup[ cea mai mare parte (versetele 1-43) din capitolul 32 al Deuteronomului; nu putem trece cu vederea nici celebrele „Blesteme deuteronomice” (versetele 16-68 ale capitolului 28), a c[ror expresivitate literar[ \i-a g[sit rezonan@a în nu mai pu@in faimoasele „Blesteme” din opera lui Tudor Arghezi. Cartea lui Iov, Psalmii, Proverbele, Cântarea Cânt[rilor, Plângerile lui Ieremia, c[r@ile profe@ilor Avdia, Miheia, Naum, Avacum \i Sofonie
