(careI proclamau dumnezeirea spre a-L compromite ]n fa@a contemporanilor), ]i face lui Pavel o reclam[ zgomotoas[ prin gura unei ghicitoare demonice (FA 16, 16-18) \i provoac[ ]nt_iul mare conflict dintre cre\tinism \i autoritatea roman[, conflict care va lua forme acute de-a lungul a trei secole. Pavel p[r[se\te ora\ul, dar ]i las[ aci pe Luca \i pe Timotei, care-i continu[ opera ]ntrΓÇÖo Biseric[ despre care \tim sigur c[, ]n afar[ de apostoli, era condus[ de preo@i (episcopi) \i diaconi. Ea este comunitatea c[reia Pavel ]i va p[stra, de-a lungul anilor, un sentiment cu totul aparte, de prietenie, iubire \i duio\ie, singura de la care el ΓÇô cel at_t de m_ndru ]n independen@a sa material[ ΓÇô accept[ daruri \i ajutoare, de dou[ ori ]n Tesalonic \i o dat[ ]n Corint.
Iat[ c[ \i ]n timp ce Apostolul se afl[ ]n ]nchisoare, cre\tinii din Filipi ]l trimit pe unul dintre ei, Epafrodit, s[-i duc[ din partea lor cele de trebuin@[ traiului, hran[ \i ]mbr[c[minte. Trimisul locuie\te ]mpreun[ cu Pavel ]n temni@[ (de fapt, ]n casa pe care acesta o ]nchiriase ΓÇô vezi FA 28, 16 \i nota) \i-l asist[ ]ndeaproape, dar dup[ o vreme se ]mboln[ve\te grav \i se decide s[ se ]ntoarc[ acas[. Apostolul folose\te prilejul \i le trimite Filipenilor aceast[ scrisoare, cea mai cald[ \i mai tandr[ din toate epistolele sale, paginile unui prizonier care, de\i la cap[tul a ]nc[ doi ani de deten@ie preventiv[ \i ]n ajunul unui proces ce-i poate aduce condamnarea, ]\i roste\te optimismul, senin[tatea l[untric[ \i acea bucurie duhovniceasc[ a omului ]n care nu mai tr[ie\te omul, ci Hristos }nsu\i.
Desigur, Epafrodit ]l informase despre tot ceea ce se ]nt_mpla ]n Biserica din Filipi, inclusiv asupra unor evenimente mai pu@in ]mbucur[toare precum persecu@ia din partea p[g_nilor, influen@a libertinajului epicureu asupra moravurilor, reminiscen@ele \i propaganda iudaismului
