Cu tot pesimismul ei, cartea Ecclesiastului amendeaz[ \i potole\te contrariul, adic[ radicalizarea unei viziuni optimiste asupra omului \i adoptarea unei morale hedoniste care, \i ea, e contrazis[ de realitatea imediat[. Poate c[ aceasta e ra@iunea pentru care aceast[ oper[ amar[ st[ la inima c[lug[rilor, f[r[ îns[ ca ei s[ se opreasc[ aici. Monahul, într’adev[r, s’a lep[dat de lume \i de toate de\ert[ciunile ei, dar angoasa lui metafizic[, în m[sura în care exist[, are o finalitate tonic[: „Veni@i la Mine to@i cei osteni@i \i împov[ra@i, \i Eu v[ voi odihni!”
