Titlul ebraic al acestei opere ciudate este Qohelet, cuvânt mai degrab[ enigmatic decât limpede, asupra c[ruia cvasiunanimitatea lingvi\tilor biblici au c[zut de acord s[-l traduc[: „Cel ce vorbe\te în fa@a adun[rii”. A\a, cel pu@in, l-au tradus în@elep@ii care ne-au dat Septuaginta. „Adunare”, în limba greac[, se cheam[ ekklesía; de aici, Ekklesiastés = „Cuvânt[torul”; „Cel ce vorbe\te în fa@a adun[rii”; „Cel ce se adreseaz[ ob\tii”; „Cel ce predic[”; „Cel ce înva@[”; „Oratorul”; „Predicatorul”; „Catehetul”. Având în vedere, pe de-o parte, c[ înc[ din primul verset se precizeaz[ c[ Ecclesiastul este „fiul lui David, regele lui Israel în Ierusalim”, \i, pe de alta, c[ toat[ antichitatea iudaic[ l-a recunoscut pe Solomon ca pe cel mai înv[@at, mai drept \i mai în@elept rege al Israelului, cel ce nu o dat[ a luat cuvântul în fa@a supu\ilor s[i, sensul cuvântului „Ecclesiast” se bucur[ de o acoperire perfect[.
Controversat[ în chiar mediile iudaice, cartea a p[truns târziu în canonul Vechiului Testament; cre\tinismul a adoptat-o de abia între anii 90 \i 100, printr’un sinod care s’a @inut la Iamnia. Aceasta, pentru c[ de la un cap[t la altul e str[b[tut[ de gândurile cenu\ìi ale unui om care constat[ c[ întreaga lui credin@[ într’un Dumnezeu al drept[@ii \i armoniei e contrazis[ de realitatea uman[ imediat[, pe care el o supune unui necru@[tor examen critic \i care nu-i descoper[ decât o singur[ certitudine: „de\ert[ciunea de\ert[ciunilor, toate sunt de\ert[ciune”. Fiin@[ fragil[, omul e foarte departe de fericirea pe care e menit doar s’o viseze, dar care-i r[mâne inaccesibil[. Singurul s[u bun e în@elepciunea, dar \i aceasta se v[de\te zadarnic[ dac[ nu e înso@it[ de bog[@ie \i r[mâne pe seama unui biet s[rac.
