Amvako├║m (din care deriv[ rom_nescul Avacum) este transcrierea greceasc[ a ebraicului Chabacuc (Habacuc), care ar ]nsemna ΓÇ₧]mbr[@i\areΓÇ¥, dar putea fi \i numele unei flori domestice. Acest nume e cu totul singular ]n Biblie, iar despre purt[torul lui nu \tim nimic.
Scrierea, de numai trei capitole, e construit[ cu mult[ grij[, ca de un cunosc[tor al artei poetice. Primele dou[ capitole cuprind un dialog ]ntre profet \i Dumnezeu; fiec[rei pl_ngeri din partea profetului i se r[spunde printrΓÇÖo ΓÇ₧vedenieΓÇ¥, care ]ns[ nu e o viziune propriu-zis[, ci mai degrab[ o comunicare asupra nenorocirilor ce se vor abate asupra Caldeilor, popor p[g_n, nelegiuit, crud, asupritor, s_ngeros ΓÇö al c[rui nume, de altfel, are o rezonan@[ sinistr[ ]n con\tiin@a fiilor lui Israel. Partea a treia este un preafrumos imn pe care profetul I-l ]nal@[ Creatorului \i Proniatorului. Unii comentatori au ]nclinat s[ cread[ c[ acesta nu ar face parte din opera propriu-zis[, ci ar fi un adaos preluat din imnografia ebraic[; cu toate acestea, exege@ii cei mai autoriza@i recunosc integritatea operei, imnul nefiind altceva dec_t ]ncheierea fireasc[, apoteotic[, a primelor dou[ p[r@i.
De asemenea, se admite c[ aceast[ scriere dateaz[ de la sf_r\itul secolului al VII-lea ]. H., adic[ din jurul anilor 609-608.
Cartea lui Avacum a avut un puternic ecou ]n con\tiin@a noutestamentar[, mai ales prin textul din 2, 4: ΓÇ₧Cel drept al Meu din credin@[ va tr[iΓÇ¥ (sau: ΓÇ₧... va fi viuΓÇ¥). Apostolul Pavel ]l citeaz[ nu mai pu@in de trei ori ]n epistolele sale (Rm 1, 17; Ga 3, 11; Evr 10, 38), ]n urm[toarea construc@ie teologic[: Principalul temei al rela@iei dintre Dumnezeu \i om
