v_rsta m[riti\ului \i c[ a\ na\te fii, 13 ve@i a\tepta voi oare p_n[ ce ei vor cre\te mari? V[ ve@i p[stra oare pentru ei, ca s[ nu v[ m[rita@i dup[ alt b[rbat?... Nu, fiicele mele, c[ tare mΓÇÖam am[r_t eu de grija voastr[; c[ Domnul SΓÇÖa ]ndep[rtat de mineΓÇ¥.f 14 Iar ele, ]n[l@_ndu-\i glasul, iar[\i au pl_ns. Apoi Orfa \i-a s[rutat soacra \i sΓÇÖa ]ntors la poporul ei, iar Rut a mers cu aceasta.
15 |i a zis Noemina c[tre Rut: ΓÇ₧Iat[, cumnata ta sΓÇÖa ]ntors la poporul ei \i la dumnezeii s[i; ]ntoarce-te dar \i tu dup[ cumnata taΓÇ¥. 16 Dar Rut i-a zis: ΓÇ₧Departe de mine g_ndul de a te p[r[si sau de a m[ ]ntoarce de l_ng[ tine;
unde vei merge tu, voi merge \i eu;
unde te vei a\eza tu, m[ voi a\eza \i eu;
poporul t[u va fi poporul meu,
iar Dumnezeul t[u va fi Dumnezeul meu;g
17 \i unde vei muri tu, voi muri \i eu,
\i acolo m[ voi ]ngropa.
A\a s[-mi fac[ mie Domnul,
\i chiar mai mult;
c[ numai moartea
m[ va desp[r@i de tineΓÇ¥.
18 V[z_nd atunci Noemina c[ ea st[ruie s[-i mearg[ al[turi, a ]ncetat sΓÇÖo mai ]ndemne.
19 |i au mers am_ndou[ p_n[ ce au sosit ]n Betleem. |i a fost c[ dup[ ce au venit ]n Betleem sΓÇÖa auzit de ele ]n toat[ cetatea; \i ziceau: ΓÇ₧Oare aceasta este Noemina?ΓÇ¥h 20 Dar ea le-a zis: ΓÇ₧Nu m[ chema@i Noemina, ci chema@i-m[ Am[r_ta, c[ mult mΓÇÖa am[r_t pe mine Atotputerniculi. 21 }ndestulat[ mΓÇÖam dus, dar cu m_inile goale mΓÇÖa ]ntors Domnul. De ce m[ chema@i Noemina? C[ci Domnul mΓÇÖa umilit \i Cel-Atotputernic mi-a f[cut necazuriΓÇ¥.
22 A\a sΓÇÖau ]ntors Noemina \i Rut Moabiteanca, nora ei, din c_mpia Moabului. |i au sosit la Betleem c_nd se ]ncepea seceratul orzului.j
