ciudat ]nc_t traduc[torii sunt deseori ispiti@i s[ le tr[deze.
Textul are ]n schimb, cum sΓÇÖar spune, toate calit[@ile defectelor lui. Din toate evangheliile, el e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, ]n contact mai intim cu realitatea imediat[. Dac[ episoadele sunt scurte, ]n schimb ele sunt foarte vii, iar via@a lor se ]ntemeiaz[ tocmai pe ceea ce pare lips[ de rafinament stilistic: scoaterea verbului din aorist, de pild[, \i a\ezarea lui ]n imperfectul descriptiv, o ΓÇ₧st_ng[cieΓÇ¥ care-i d[ tabloului suflu, culoare \i farmec. Efecte asem[n[toare se ob@in \i prin folosirea frecvent[ a prezentului istoric. Toate acestea, ]n pofida faptului c[ evenimentele relatate nu par a fi amintirea unui martor ocular.
Marcu e tot at_t de ingenuu fa@[ de personajele scrierii sale. Dac[ dumnezeirea M_ntuitorului trebuie s[ r[m_n[, ]n ochii multora \i pentru o bun[ vreme, ceea ce unii exege@i au numit ΓÇ₧secretul mesianicΓÇ¥, omenitatea Lui e ]ngro\at[ uneori p_n[ la contrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea sl[biciunile, \ov[ielile, dubiile, incapacitatea lor omeneasc[ de a recepta imediat \i clar mesajul }nv[@[torului. }n Evanghelia dup[ Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divin[ printre oameni, dar Fiul Omului este eroul ]nsingurat al unei drame divine.
