rug[ciune. Dup[ ce au str[b[tut tab[ra, au ocolit viroaga \i au luat-o la deal pe muntele Betuliei \i au ajuns la por@ile cet[@ii.
11 Iudita a strigat de departe la str[jile por@ilor: ΓÇ₧Deschide@i, deschide@i poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca s[-|i mai arate puterea ]n Israel \i t[ria ]mpotriva vr[jma\ilor, a\a cum a f[cut-o ast[zi!ΓÇ¥ 12 |i a fost c[ de ]ndat[ ce locuitorii cet[@ii i-au auzit glasul, sΓÇÖau gr[bit s[ se coboare la poarta cet[@ii lor \i i-au chemat pe b[tr_nii cet[@ii. 13 |i au alergat to@i, buluc, cu mic cu mare, c[ci nu se a\teptau ca ea s[ vin[; a\a c[ au deschis poarta \i le-au primit [pe cele dou[ femei]; apoi, dup[ ce au aprins foc ca s[ fac[ lumin[, sΓÇÖau a\ezat ]mprejurul ei. 14 Atunci ea a zis cu glas mare: ΓÇ₧L[uda@i-L pe Dumnezeu, l[uda@i-L! L[uda@i-L pe Dumnezeu, Cel ce nu |i-a ]ndep[rtat mila de la casa lui Israel, ci ]n noaptea aceasta i-a zdrobit, prin m_na mea, pe vr[jma\ii no\tri!ΓÇ¥b 15 |i, sco@_nd capul [lui Olofern] din desag[, l-a ar[tat \i le-a zis: ΓÇ₧Iat[ capul lui Olofern, c[petenia oastei Asiriei, \i iat[ @es[tura baldachinului sub care z[cea ]n be@ia lui; Domnul l-a lovit printrΓÇÖo m_n[ de femeie! 16 A\a cum viu este Domnul Care mΓÇÖa p[zit ]n calea pe care am mers, chipul meu l-a am[git spre pieirea lui, f[r[ ca el s[ s[v_r\easc[ p[cat cu mine spre a m[ ]ntina sau a m[ necinstiΓÇ¥.
17 Atunci ]ntregul popor a r[mas pe de-aΓÇÖntregul uluit \i, c[z_nd ]n genunchi, I sΓÇÖau ]nchinat lui Dumnezeu \i au zis ]mpreun[: ΓÇ₧Binecuv_ntat e\ti Tu, Dumnezeul nostru, Cel ce ast[zi i-ai nimicit pe vr[jma\ii poporului T[u!ΓÇ¥ 18 Iar Ozia\ i-a zis Iuditei:
