Acest Prolog nu face parte din textul original ebraic, ci este opera traduc[torului ]n limba greac[, fiindu-i propriu Septuagintei.
}n cultura iudaic[ a vremii, ]ntreaga Scriptur[ era ]mp[r@it[ ]n trei grupe: 1) Legea; 2) Profe@ii; 3) Scrieri.
E vorba de Ptolemeu al VII-lea, zis Everghetul, care a domnit ]ntre 170 \i 117 ]. H. A\adar, anul la care se refer[ autorul este 132 ]. H.
}n Septuaginta, „Domnul” (Kýrios) este echivalentul constant al ebraicului Yahvé (vezi \i nota de la Fc 4, 26).
Originea divin[ a ]n@elepciunii este teza fundamental[ a c[r@ilor sapien@iale. ΓÇ₧}n veacΓÇ¥: ]n ve\nicie.
ΓÇ₧Priceperea min@iiΓÇ¥: inteligen@a; de obicei, ea e asociat[ cu ]n@elepciunea, ]n paralelism sinonimic.
Verbul de aici (eghéo) este acela\i cu cel folosit la FA 2, 17 \i 33 („a turna”, „a v[rsa”, „a rev[rsa”) ]n leg[tur[ cu mi\carea prin care Dumnezeu ]i ]nzestreaz[ pe ai S[i cu Duhul Sf_nt.
ΓÇ₧Frica DomnuluiΓÇ¥: ebraism (des ]nt_lnit ]n Sf_nta Scriptur[) trebuie ]n@eles ca genitiv instrumental: frica de Domnul.
ΓÇ₧A afla harΓÇ¥: a afla bun[voin@[, ]ndurare (de la Dumnezeu).
Celor credincio\i, ]n@elepciunea, ca dar al lui Dumnezeu, le este congenital[.
ΓÇ₧A se l[muri aurul prin focΓÇ¥: veche \i frumoas[ expresie rom_neasc[ pentru ac@iunea de a purifica aurul prin ardere, proces prin care pre@iosul metal este separat de zgur[, de corpurile str[ine.
}n orice ]ncercare, curajul \i fermitatea sunt virtu@i principale.
Aici nu e vorba de omul care ΓÇ₧umbl[ pe dou[ c[r[riΓÇ¥ ]n stare de ebrietate, ci de insul duplicitar, care nu-\i dezice credin@a, dar nici nu \i-o onoreaz[. }n contextul timpului biblic: Israelitul declarat care cocheteaz[ cu moravurile p[g_ne.
}n literatura sapien@ial[, ΓÇ₧p[rinteleΓÇ¥ nu este, neap[rat, tat[l fiilor, ci magistrul ]n@elept ]n raport cu ]nv[@[ceii s[i; ]n cazul de fa@[, ]ns[, textul face aluzie la porunca din I\ 20, 12.
}n rela@ia copil-p[rinte, supunerea e fructul iubirii; modelul suprem este rela@ia dintre Dumnezeu-Tat[l \i Dumnezeu-Fiul.
Prin ΓÇ₧blasfemieΓÇ¥ se ]n@elege, de obicei, o insult[ sau o ocar[ la adresa a tot ceea ce e sf_nt.
Dup[ toate probabilit[@ile, versetele 21-24 cuprind un ]ndemn la pruden@[, re@inere \i chiar la refuz fa@[ de ]mbierile doctrinelor esoterice, at_t de atr[g[toare ]n epoca elenist[.
ΓÇ₧Slab de ]ngerΓÇ¥: lipsit de curaj; fricos; la\; nevolnic. Sfatul e o aluzie la judec[torii ]nfiera@i de c[tre profe@i.
}n versetele 11-19: Personificat[, }n@elepciunea devine un dasc[l care face educa@ia elevilor s[i, aplic_nd normele unei pedagogii pe c_t de severe pe at_t de eficace.
Ru\inea fa@[ de virtu@i aduce p[catul, iar ru\inea fa@[ de p[cate aduce harul; ideea va fi dezvoltat[ ]n paralela din 41, 16 ΓÇö 42, 8.
Gr[bit[, superficial[, slava de\art[ preia din ]n@elepciune doar ceea ce ]i este periferic, neesen@ial.
M[rturisirea p[catelor era o practic[ ]ncet[@enit[ ]n via@[ religioas[ a Israeli@ilor (vezi Ps 31, 5; Lv 5, 5; Nm 5, 7; 2 Rg 12, 12-13; Dn 9, 5, 20).
Dac[ Dumnezeu nu reac@ioneaz[ imediat sau cur_nd dup[ ce omul p[c[tuie\te, aceasta se datoreaz[ faptului c[ El \tie s[ a\tepte ]ndreptarea p[c[tosului.
|i ]n morala cre\tin[, excesul de ]ncredere ]n bun[tatea lui Dumnezeu e un p[cat ]mpotriva Duhului Sf_nt.
ΓÇ₧A vorbi ]n doi periΓÇ¥ (sau, textual, ΓÇ₧a avea limb[ dubl[ΓÇ¥) ]nseamn[ a fi duplicitar sau de rea-credin@[; ]ndemnul de ΓÇ₧a nu vorbi ]n doi periΓÇ¥ i-l va face \i Pavel lui Timotei (1 Tim 3, 8).
Dup[ con@inut, cu acest verset se ]ncheie capitolul precedent.
Aceast[ compara@ie ar fi absurd[, dac[ nu am presupune c[ ea se refer[ la bacantele din misterele orientale, care, ]ntrΓÇÖo aprig[ dezl[n@uire de patimi, sf_\iau, de viu, un taur.
Omul tem[tor de Dumnezeu are grija permanent[ ca, prin virtutea sa capital[, s[ r[m_n[ pentru prietenul s[u un model vrednic de urmat.
„}nv[@[tura” (paidéia): exerci@iul de a dob_ndi cunoa\tere prin studiu; educarea spiritului.
Textual: ΓÇ₧pe ea, o g[teal[ de aurΓÇ¥; ΓÇ₧jugul eiΓÇ¥: corectat dup[ Textul Ebraic (BJ).
Corup@ia judec[torilor din Israel e frecvent ]nfierat[ de majoritatea profe@ilor. Sfatul ]n@eleptului: dac[ nu e\ti ]ndeajuns de preg[tit \i ]narmat pentru un scaun de judec[tor (pricepere, calm, fermitate, impar@ialitate), e bine s[ nu aspiri la el; cea mai mare primejdie vine din partea celor mari (fie puternici, fie boga@i), care vor ]ncerca s[ te corup[.
Vulgul se distreaz[, ]n spectacol, pe seama celui umilit, dar cel ce se umile\te ]n mod public ]l dezgust[; e un sim@ comun pe care Iisus ]l va ]nfrunta la judecata lui Pilat \i pe cruce.
}nseamn[ c[ un prieten adev[rat pre@uie\te mai mult dec_t un frate.
Din respect pentru b[tr_ni, las[-i pe ei s[ vorbeasc[.
E vorba de m_nia lui Dumnezeu.
ΓÇ₧OfirΓÇ¥: localitate (sau regiune) necunoscut[, dar des citat[ ]n V. T. pentru calitatea aurului.
}n sensul: s[-\i respecte p[rin@ii, ]nv[@[torii \i s[ li se supun[.
E vorba de binecuv_ntarea care-@i vine de la Domnul.
De\i, spre a-i feri pe fiii lui Israel de influen@a unor practici funebre p[g_ne, legea veche introdusese unele restric@ii ]n cultul mor@ilor, acesta f[cea parte din via@a religioas[ a comunit[@ilor iudaice; nu lipseau nici ofrandele.
Precept ]nsu\it cu prec[dere de c[tre c[lug[ri; ]l invoca zilnic P[rintele Cleopa.
Versetele 1-7 con@in ]ndemnuri la pruden@[.
Reac@ia mitocanului este aceea de a-@i injuria p[rin@ii \i str[bunii.
Iisus va desfiin@a acest precept: ΓÇ₧Da@i cuΓÇÖmprumut nimic n[d[jduindΓÇ¥ (Lc 6, 35), adic[: Da@i f[r[ s[ a\tepta@i ΓÇö sau s[ pretinde@i ΓÇö restituirea.
ΓÇ₧Omul neΓÇÖnfricatΓÇ¥: aventurierul; omul ira@ional, care risc[ orice \i oric_nd.
Legea lui Moise pedepsea cu moartea nu numai fecioara vinovat[, ci \i pe b[rbatul care a sedus-o (Dt 22, 23-24).
ΓÇ₧Frumuse@e str[in[ΓÇ¥: m_ndre@ea oric[rei femei care nu-@i este so@ie.
Textual: ΓÇ₧...p_n[ [a ajunge] ]n HadesΓÇ¥ (= ]n |eol, ]n locuin@a mor@ilor). A\adar, preceptul nu prevede o pedeaps[ de dup[ moarte, ci ]n timpul vie@ii.
ΓÇ₧A merge pe meterezeΓÇ¥: a merge pe creneluri, pe zidul unei fortifica@ii = a fi descoperit, expus s[ge@ilor inamice.
C_rmuitorul ]n@elept ]\i modeleaz[ supu\ii dup[ propria lui statur[ moral[. }n sistemele democratice, ]ns[, rela@ia poate fi r[sturnat[: poporul ]\i merit[ c_rmuitorii pe care i-a ales.
Dac[, ]n general, se consider[ c[ trufia (orgoliul, vanitatea) este p[catul originar (al Satanei ]n cer \i al primilor oameni ]n rai), Ecclesiasticul afirm[ c[ el e un derivat al absen@ei Creatorului din con\tiin@a creaturii; elimin_nd rela@ia ontologic[ Creator-creatur[, aceasta din urm[ ]\i imagineaz[ c[ I se poate substitui lui Dumnezeu: aici e r[d[cina trufiei.
}n limbajul biblic, grecescul éthne poate fi tradus, ]n func@ie de context, prin „neamuri” sau „p[g_ni”. Sf_ntul Pavel a fost supranumit „Apostolul neamurilor”, adic[ al p[g_nilor.
A\adar, nu specia uman[ prin ea ]ns[\i e demn[ de cinste sau de dispre@, ci prin comportamentul religios-moral al celor ce o alc[tuiesc.
Sau (mai aproape de liter[): cu c_t munce\te \i se zdrobe\te \i se gr[be\te, cu at_t e mai lipsit (mai s[rac). Desigur, observa@ia se refer[ la necredinciosul care conteaz[ doar pe for@ele proprii, omene\ti, ]n opozi@ie cu credinciosul pe care-l ajut[ Dumnezeu (vezi urm[toarele dou[ versete).
Versetele 15 \i 16 lipsesc din versiunea clasic[ a Septuagintei \i, ca atare, din edi@iile rom_ne\ti \i str[ine; prelu_ndu-le din manuscrise adiacente, ed. Rahlfs le citeaz[ ]n notele infrapaginale.
}n versetele 1-7: precau@iile de care e condi@ionat[ fapta bun[ sunt foarte departe de principiul binefacerii necondi@ionate pe care o va porunci Iisus (Mt 5, 43-48).
Textual: ΓÇ₧... ]n propria ta veselieΓÇ¥; corectat dup[ Ebr.
Pentru acest verset vezi nota de la 11, 16.
Mai precis: Fiece trup se ]mpreuneaz[ cu altul din specia lui.
= |i-o ]ntoarce de la cei care-i a\teapt[ ajutorul.
Literal: ΓÇ₧leg[m_ntul cu |eolul (loca\ul mor@ilor)ΓÇ¥; sensul: ceasul hot[r_t al mor@ii nu @i sΓÇÖa descoperit.
Literal: ΓÇ₧Nu te lipsi de o zi bun[ΓÇ¥.
Stihul e construit pe verbul dianoéomai = a g_ndi ]n sens filosofic. Autorul subliniaz[, ]n urm[toarele stihuri, perseveren@a celui ce @ine, neap[rat, s[ dob_ndeasc[ ]n@elepciunea.
I-a d[ruit libertatea de a se sf[tui cu sine ]nsu\i, adic[ libertatea de a alege (idee ilustrat[ ]n urm[toarele trei versete).
Libertatea, da; nu ]ns[ \i autoriza@ia.
Dac[, ]n teologia Vechiului Testament, mul@imea pruncilor era o binecuv_ntare, Fiul lui Sirah pune pre@ nu pe num[rul, ci pe calitatea lor.
}ndemnul trimite la Proverbe 10, 28: ΓÇ₧... anii necredincio\ilor se vor ]mpu@inaΓÇ¥.
E vorba de m_nia lui Dumnezeu asupra celor r[zvr[ti@i ]n pustia Sinai (Nm 11, 1; 16, 1-35).
Aluzie la uria\ii men@iona@i ]n Fc 6, 1-7.
E vorba de popoarele p[g_ne ale Canaanului.
Sunt aminti@i aici cei \ase sute de mii de b[rba@i care au plecat din Egipt (I\ 12, 37) \i care apoi nΓÇÖau mai ascultat de Dumnezeu (Nm 14, 22-23).
Pentru versetele 15 \i 16 vezi nota de la 11, 16.
Aici \i ]n versetele urm[toare: ordinea perfect[ a universului, at_t ]n ansamblu c_t \i ]n p[r@ile componente. De aici: ra@ionalitatea cosmosului atest[ faptul c[ a fost creat de o Fiin@[ ra@ional[.
|i pentru acest verset vezi nota de la 11, 16.
ΓÇ₧SfatΓÇ¥: calitatea de a discerne.
Idem, nota de la 11, 16.
Idem, nota de la 11, 16.
Idem, nota de la 11, 16.
Idem, nota de la 11, 16.
A\a cum pecetea (sigiliul) certific[ autenticitatea unui act scris, tot astfel milostenia atest[ calitatea moral[ a omului bun.
ΓÇ₧Lumina ochiuluiΓÇ¥: literal: ΓÇ₧pupilaΓÇ¥.
Literal: ΓÇ₧|eolΓÇ¥ (ΓÇ₧locuin@a mor@ilorΓÇ¥).
Prin ΓÇ₧fiul omuluiΓÇ¥ se ]n@elege ΓÇ₧omulΓÇ¥ (cel n[scut din om). Iisus Se va numi pe Sine ΓÇ₧Fiul OmuluiΓÇ¥, referindu-Se la firea Sa omeneasc[.
E vorba de eclipsa solar[.
ΓÇ₧LumescΓÇ¥: profan. |i pentru acest verset vezi nota de la 11, 16.
Dac[-\i propune s[ cunoasc[ taina minunilor lui Dumnezeu, omul va constata c[ sf_r\itul unei cercet[ri e de-abia la ]nceputul ei, iar dac[ va continua \i va obosi, se va convinge c[ a r[mas pe undeva pe la margini.
Actul de caritate trebuie ]nso@it, neap[rat, \i de o vorb[ bun[ (deseori mai pre@ioas[ dec_t el); sau, ]n orice caz, nu trebuie ]nso@it de o vorb[ (sau de un gest) care poate jigni.
ΓÇ₧Zilele p[catelorΓÇ¥: vremea sau ]mprejurarea c_nd tenta@ia e mai puternic[ \i c_nd riscul de a p[c[tui e mai mare.
ΓÇ₧Iste@ la minteΓÇ¥: inteligent (synet├│s).
Proverbul (sau maxima) e un diamant al rostirii ]n@elepte, care-\i ob@ine claritatea \i str[lucirea printrΓÇÖo minu@ioas[ \lefuire a ideii.
Mai nou, pragmatismul american spune: Nu dolarul face centul, ci centul face dolarul.
Literal: ΓÇ₧... are o inim[ (minte) u\oar[ΓÇ¥.
Ner[bdarea prostului de a sc[pa vorba din gur[ e comparat[ cu ner[bdarea femeii de a se despov[ra de durerile facerii.
„Vorba de r[u”: calomnia (diávolos).
Folosit de Sf. Grigorie de Nazianz, cuv_ntul pr├│slepsis are \i un ]n@eles special: ac@iunea (lui Dumnezeu) de a Se face om. A\adar, dac[ omul se teme de Dumnezeu, Dumnezeu r[spunde prin a deveni, ca prim pas, ΓÇ₧om de omenieΓÇ¥, pasul urm[tor fiind iubirea ca r[spuns la ]n@elepciune (vezi versetul urm[tor).
Pentru versetele 18, 19 \i 21 vezi nota de la 11, 16.
ΓÇ₧|tiin@a r[uluiΓÇ¥: iscusin@a de a face r[u.
= Dreptate nu prin judecat[, ci prin violen@[.
Dac[ iei ]n calcul a doua alternativ[, e bine s[ d[ruie\ti oricum.
Ecou al C[r@ii lui Iov (12, 19): ΓÇ₧El este Cel ce-i duce pe preo@i ]n robie / \i pe mai-marii lumii, puternici, ]i pr[valeΓÇ¥.
}n@elepciune vecin[: ΓÇ₧Mai bine cu un de\tept la pagub[ dec_t cu un prost la c_\tigΓÇ¥ (proverb popular).
E vorba de omul care, din delicate@e, nu are t[ria de a refuza (atunci c_nd ar trebui sΓÇÖo fac[).
Autorul cultiv[ sentimentul avantajului de a fi pe placul celor mari (sau puternici).
}n limbajul biblic, prin ΓÇ₧darΓÇ¥ se ]n@elege \i ΓÇ₧mit[ΓÇ¥; a\adar, dac[ ]n@eleptul are sl[biciunea de a se l[sa mituit de oameni nedrep@i, el nu va mai avea autoritatea moral[ de a-i mustra atunci c_nd momentul o cere.
}n mentalitatea vremii, bog[@ia era rodul binecuv_nt[rii cere\ti.
Am[r[ciunea poate veni: fie din efortul (deseori dureros, descurajant) de a ]nv[@a, fie din invidia oamenilor.
ΓÇ₧Omul ]ncercatΓÇ¥: omul cu experien@[.
Adic[: se blestem[ pe sine ]nsu\i.
Pentru versetele 7 \i 8 vezi nota de la 11, 16.
ΓÇ₧FloareΓÇÖn tencuial[ΓÇ¥: ornament ob@inut prin tehnica stucaturii.
De obicei, ]n formula unui jur[m_nt este invocat numele lui Dumnezeu (la vechii evrei, simplu: Numele), ca garant al sincerit[@ii.
Grosol[nia, de obicei, e privit[ mai mult ca o problem[ de comportament social, nu de moral[; cu toate acestea, ea poate ascunde \i p[catul (pe l_ng[ p[catul de a fi grosolan ΓÇö necioplit, mitocan, b[d[ran, m_rlan, mojic, @op_rlan, vulgar).
La Dumnezeu nu exist[ virtualitate: ]n clipa c_nd a g_ndit un lucru, atunci ]i d[ \i fiin@[; iar ca Proniator, ]l areΓÇÖn g_nd \i dup[ ce l-a creat.
Adulterul (preadesfr_narea) e mai grav dec_t desfr_narea, el afect_nd rela@ia \i structura familiei.
Acest capitol este cel mai frumos \i mai dens din ]ntreaga scriere. }n@elepciunea ]\i declar[ ob_r\ia divin[, puternicia, universalitatea \i, la porunca lui Dumnezeu, s[l[\luirea ]n Israel.
ΓÇ₧}ntru ]n[l@imiΓÇ¥: acolo unde locuie\te Dumnezeu.
Aluzie la st_lpul de nor, prezen@a lui Dumnezeu care i-a c[l[uzit pe Israeli@i prin pustia Sinai (I\ 13, 21-22 etc.)
}ntrebare-introducere la cele ce urmeaz[.
Urmeaz[ o seam[ de compara@ii menite s[ ilustreze frumuse@ea \i lucrarea ]n@elepciunii.
ΓÇ₧Drobi@[ΓÇ¥: mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze binemirositoare.
ΓÇ₧GalbanΓÇ¥: r[\in[ aromatic[ a unei plante care ar putea fi identificat[ cu Ferula galbaniflua; pomenit[ \i la I\ 30, 34.
Aici nu e vorba de piatra pre@ioas[ cu acest nume, ci de o r[\in[ aromatic[.
ΓÇ₧StactaΓÇ¥: plant[ aromatic[ a c[rei r[\in[ intra ]n compozi@ia t[m_iei rituale.
= A temerii de Dumnezeu (virtute capital[).
Pentru acest verset vezi nota de la 11, 16.
Inepuizabil[, ]n@elepciunea nu poate niciodat[ s[ ofere sa@iu.
Pentru acest verset vezi nota de la 11, 16.
Fisonul, Tigrul, Eufratul \i Gihonul erau bra@ele r_ului care uda raiul (Fc 2, 10-14); aici, simboluri ale fertilit[@ii ]n@elepciunii (al[turi de Nil \i de Iordan).
Versetele 28 \i 29 ]nt[resc aser@iunea din v. 21.
De aici (vv. 30-34) vorbe\te autorul.
De aici vorbe\te din nou ]n@elepciunea (uneori ]ns[ intercal_ndu-se autorul).
A fi trecut prin multe: a fi c[p[tat experien@[.
Pentru acest verset vezi nota de la 11, 16.
Tonul (nerostit): Da@i-mi toate r[nile...
Femeia \i b[rbatul, prin c[s[torie, devin un singur trup (Fc 2, 24). Legea lui Moise ]ng[duia divor@ul (Dt 24, 1-4).
ΓÇ₧Vorba de r[uΓÇ¥: calomnia.
„Turn[toria” (katápseusma) nu-i doar o acuza@ie fals[ (egal[ cu calomnia); substantivul grecesc deriv[ din verbul katapseúdomai, care ]nseamn[, printre altele, „a face o declara@ie fals[ pe seama cuiva” (calomnia e public[, turn[toria e acoperit[).
Pentru urm[toarele nou[ versete (19-27) vezi nota de la 11, 16.
Metafor[ pentru mireasa pe care trebuie s[ \i-o aleag[ t_n[rul: pe primul loc, principiul vital.
O traducere literal[: ΓÇ₧... ca un turn care vegheaz[ mortulΓÇ¥ nu cap[t[ nici un sens.
Fata care \i-a respectat p[rin@ii ]\i va respecta \i so@ul.
ΓÇ₧... ]ntoarce ochiiΓÇ¥: refuz[ s[ fie p[rta\ la manevrele \i tertipurile celui ce urm[re\te ]mbog[@irea cu orice pre@; cu alte cuvinte, adev[rata bog[@ie nu e rodul poftei de c_\tig, ci al muncii.
ΓÇ₧A voroviΓÇ¥: a conversa, a te ]ntre@ine cu cineva (ceea ce presupune schimburi de idei).
Cu alte cuvinte: s[ te afli tot timpul ]n stare de alarm[.
Pentru ΓÇ₧a vorbiΓÇÖn doi periΓÇ¥ vezi nota de la 5, 9.
Literal: ΓÇ₧A treia limb[ΓÇ¥. }n literatura rabinic[, expresia ]nseamn[ ΓÇ₧calomniatorulΓÇ¥; aceast[ ΓÇ₧a treia limb[ΓÇ¥ ucide trei oameni: pe calomniat, pe calomniator \i pe cel ce d[ crezare calomniei.
Metafor[: gura care trebuie bine p[zit[, ea e mo\ia, iar cuvintele sunt comoara cea mai pre@ioas[.
Aici autorul se corecteaz[: ]mprumutul nu e interzis (dimpotriv[), dar trebuie acordat cu foarte multe precau@ii.
ΓÇ₧Cheza\ΓÇ¥: garant (de obicei, cel care garanteaz[ un ]mprumut ΓÇö asum_ndu-\i riscurile de rigoare).
Verbul paidévo ]nseamn[ deseori „a pedepsi”, dar ]ntotdeauna ]n sens pedagogic: a pedepsi cu scopul de a ]ndrepta. }n aceea\i sfer[ semantic[, el ]nseamn[ (ca ]n cazul de fa@[) „a educa un copil”, a-i da o bun[ cre\tere (dar nu f[r[ rigorile pedagogiei).
Text dificil, cu multe variante de traducere. }n Versiunea Ebraic[: ΓÇ₧Somnul inimii fericite @ine loc de hran[ΓÇ¥.
Adic[: ...nu va putea s[ r[m_n[ integru, nevinovat.
Sfaturile din acest paragraf sunt un fel de cod al manierelor elegante avant la lettre.
La bogatele \i prelungitele ospe@e ale anticilor, unii aveau obiceiul de a ie\i afar[ \i de a-\i v_r] degetele pe g_t, vomit_nd tot ceea ce m_ncaser[, dar numai ca s[-\i goleasc[ stomacul \i, cu pofta ]nnoit[, sΓÇÖo ia de la ]nceput. Aici ]ns[, evident, e vorba de un alt scop; ]mbuibarea la o mas[ poate veni \i din neputin@a de a rezista la ]mbieri.
}n antichitate (ca \i ]n multe @[ri din vremea noastr[) cineva mai de seam[ era pus s[ conduc[ banchetul (s[ fac[ protocolul, s[ anun@e cuv_nt[rile etc.).
= Fie o cunun[ real[ (de frunze, de flori), ceea ce era obi\nuit la cei vechi, fie cununa laudei, a recuno\tin@ei.
}n scrierile sapien@iale, cuv_ntul ΓÇ₧legeΓÇ¥ se refer[, aproape exclusiv, la legea lui Moise.
Drumul neted poate ascunde capcane; ]n orice ]mprejurare (chiar favorabil[) pruden@a primeaz[.
ΓÇ₧Cel ce se joac[ cu eaΓÇ¥ e omul ipocrit.
Expresia er├│tima del├│n sΓÇÖar traduce: ]ntrebarea care cuprinde ]n ea \i r[spunsul (un fel de ]ntrebare retoric[).
}n vv. 8-15: Nu calendarul \i s[rb[torile (ca puncte de reper) sunt importante, ci faptul c[ Dumnezeu a r_nduit ]n lume o anumit[ inegalitate \i o anume alternan@[; dac[ cele dou[ categorii de oameni ΓÇö buni \i r[i ΓÇö sunt pu\i la discre@ia Creatorului lor, aceasta nu ]nseamn[ c[ ei nu sunt ]nzestra@i cu libertate moral[ (vezi 15, 14-17).
|i aici ca \i ]n alte p[r@i ale scrierii, autorul e preocupat de pruden@a maxim[.
Textul pare a se referi la ritualul prin care un st[p_n ]\i ]mpropria peΓÇÖntotdeauna robul: ]i trecea o undrea prin ureche (I\ 21, 6).
O oglind[ nu face altceva dec_t s[-@i prezinte un chip ireal; tot astfel \i visul: el reflect[ ceea ce omul are deja ]n fiin@a lui; cu alte cuvinte, visul nu creeaz[, ci maimu@[re\te.
Rostirea dreapt[, sincer[, f[r[ ocoli\uri viclene sau ambiguit[@i gratuite, e modul de exprimare al ]n@elepciunii; a\adar, nu ]n vise trebuie s[ cread[ omul, ci ]n legea \i ]n ]n@elepciunea lui Dumnezeu.
Idee general[: actele rituale nu au nici un pre@ dac[ nu se bucur[ de acoperire moral[.
A\adar, rug[ciunea omului smerit (f[cut[ cu smerenie, cu zdrobirea inimii) e mai puternic[ dec_t a unui simplu slujitor (care o poate face \i din rutin[).
Idealul fiilor lui Israel: eliberarea de sub domina@ia sau tirania neamurilor p[g_ne.
E vorba de carnea de v_nat: mai aspr[, mai a@oas[, mai greu de mestecat.
}n lumea antic[ (inclusiv cea a fiilor lui Israel), doar b[rbatul avea dreptul de a-\i alege so@ia, fata fiind obligat[ s[ asculte de hot[r_rea p[rin@ilor ei.
Autorul face o distinc@ie clar[ ]ntre cel care-@i este doar camarad (tovar[\, asociat, f_rtat) \i cel care-@i este prieten; dar \i acesta, la r_ndu-i, poate fi sincer, devotat, sau fals, la\, dup[ cum f_rtatul, la nevoie, poate fi devotat (vezi versetul urm[tor).
|i aici, vorbind despre posibilii sf[tuitori, autorul recomand[ pruden@[ maxim[.
ΓÇ₧Simbria\ul pe un anΓÇ¥: mercenarul care se angajeaz[ pe un anumit termen, la cap[tul c[ruia nu-i pas[ dac[ treaba la care lucrase p_n[ atunci va fi continuat[ \i dus[ la bun sf_r\it.
ΓÇ₧Cuv_ntulΓÇ¥ (textual: logosul): ra@iunea unui lucru de a exista, ceea ce implic[ ra@iunea Celui ce-l aduce la existen@[.
ΓÇ₧SfatulΓÇ¥ poate fi \i planul faptei ce urmeaz[ a se desf[\ura: nimic nu trebuie improvizat.
Text dificil, obscur: ΓÇ₧Ca semn (urm[) a schimb[rii inimii, patru p[r@i se ivescΓÇ¥; cele mai bune traduceri (preluate \i aici) fac recurs la Textul Ebraic.
Adev[ratul ]n@elept ]\i adevere\te spusele prin fapte; contextul social este acela care-l valideaz[ (vezi v. 26).
Boala fiind socotit[ drept efect \i pedeaps[ a p[catului (Lv 26, 14-16; Dt 28, 21-22; Ps 31, 3, 5), bolnavul care recurge la asisten@a medicului putea fi ]nvinuit c[ ]nfrunt[ legea; a fost cazul regelui Asa (vezi 2 Par 16, 12). Nuan@_nd lucrurile, autorul justific[ interven@ia doctorului (el fiind tot creatura lui Dumnezeu), dar cere ca arta medical[ s[ fie ]nso@it[ de credin@[ \i rug[ciune.
}n pustia |ur, Israeli@ii au dat de ap[, dar nΓÇÖau putut s[ bea, aceasta fiind amar[; ΓÇ₧atunci Moise a strigat c[tre Domnul, iar Domnul i-a ar[tat un lemn; el l-a aruncat ]n ap[, iar apa sΓÇÖa ]ndulcitΓÇ¥ (I\ 15, 25).
A\adar, dac[ \tiin@a omului poate face minuni (inclusiv vindec[rile uimitoare), adev[ratul autor al acestora e Dumnezeu.
}n ciuda aparen@ei, aceste cuvinte nu reprezint[ o depreciere a tagmei medicale, ci un avertisment ]mpotriva p[catului care provoac[ boala; \tiut este c[, odat[ intrat ]n m_inile doctorului, pacientul nΓÇÖo duce chiar u\or. Textul Ebraic e mai nuan@at: ΓÇ₧Cel ce face pe viteazul ]n fa@a doctorului, acela p[c[tuie\te ]n fa@a Ziditorului s[uΓÇ¥ (apud BJ).
Sau: ziua de ieri a fost a mea, ziua de azi e a ta.
Sensul primar al cuv_ntului grammatévs este acela de „scrib”, „grefier”; prin evolu@ie semantic[, el a ajuns s[ ]nsemne \i „om ]nv[@at”, „om studios”, „savant”. Acumularea ]nv[@[turii solide se face pe’ndelete, ]n timp, f[r[ grab[, ]ntr’un climat de deta\are fa@[ de preocup[rile practice, de fiece moment, care f[r_mi@eaz[ nu numai timpul, ci \i g_ndirea.
Chiar dac[ moare ]nainte de a fi atins culmile gloriei, ]n@eleptul poate muri ]mp[cat.
Aluzie la facerea lumii, c_nd apele de sus sΓÇÖau desp[r@it de cele de jos, dup[ care au ap[rut m[rile \i uscatul.
Aluzie la rev[rsarea fertil[ a Nilului.
De\i autorul motiveaz[ r[ul din lume ca fiind f[cut pentru cei r[i, tonului s[u nu-i scap[ o adiere din pesimismul Ecclesiastului.
Se pare c[ e vorba de omul generos.
}ntrebarea pare a avea o nuan@[ de ironie amar[.
Literal: ΓÇ₧}n Hades (loca\ul mor@ilor) nu exist[ mustrare ]n ce prive\te via@aΓÇ¥. Sensul: De vreme ce pentru to@i este un sf_r\it, ce importan@[ mai are durata vie@ii?
Literal: ΓÇ₧... s[-@i ]ntinzi coatele peste p_iniΓÇ¥. Sens neclar: poate fi vorba de necuviin@[ (lips[ de manier[ social[ ΓÇö ceea ce, ]n func@ie de context, e pu@in probabil), sau de un gest care ascunde inten@ia de a sustrage p_inile.
Se pare c[ aici e vorba de un ΓÇ₧necredinciosΓÇ¥ din afara poporului evreu ΓÇö str[in, rezident sau prozelit ΓÇö c[ruia trebuie s[ i se fac[ dreptate f[r[ nici un fel de discriminare.
O seam[ din aceste precepte deriv[ din mentalitatea vremii.
}n rela@ie cu stihul urm[tor, unele versiuni occidentale traduc: ΓÇ₧Cu o femeie cuvioas[ΓÇ¥. C_t despre ΓÇ₧peceteΓÇ¥, ea poate s[ semnifice mijlocul prin care o femeie rea (curioas[) poate fi f[cut[ s[-\i st[p_neasc[ gura sau m_inile.
Verbul paidévo ]nseamn[ a instrui un copil, a-l educa, dar \i a-l pedepsi (a-i da o lec@ie), aceasta av_nd, ]ntotdeauna, un sens pedagogic.
Versetele 9-14 sunt str[b[tute, evident, de misoginism.
Tonalitate profetic[. Autorul trece brusc la un amplu tablou de mare frumuse@e teologic[ \i literar[ (cu ecouri din Cartea lui Iov \i din Psalmii lui David).
Textual: ΓÇ₧Prin cuvinteΓÇ¥; amendat dup[ Versiunea Ebraic[. Acest ΓÇ₧Cuv_ntΓÇ¥ (L├│gos) al lui Dumnezeu va fi identificat de Evanghelistul Ioan cu Iisus Hristos, ca a doua Persoan[ a Sfintei Treimi (In 1, 1).
ΓÇ₧GenuneaΓÇ¥: noianul de ape ale m[rilor \i oceanelor; ΓÇ₧inimaΓÇ¥: inima omului (cu genunile ei!).
ΓÇ₧Semnele vremilorΓÇ¥: astrele, prin care se m[soar[ timpul, dar ]n care pot fi descifrate \i fenomene de excep@ie, a\a cum va fi steaua care-i va c[l[uzi pe magi s[-L afle pe Pruncul Iisus (Mt 2, 1-11) sau cum vor fi stelele ce vor vesti a doua venire a Domnului (Mt 24, 29-31).
ΓÇ₧T[rieΓÇ¥: firmament; bolta cerului ]nstelat (ca ]n Fc 1, 6).
Calendarul Evreilor avea anul lunar; marile lor s[rb[tori erau a\ezate ]n func@ie de mi\carea lunii.
Ca \i ]n limba rom_n[, ]n limbile ebraic[ \i greac[ luna ca astru \i luna ca segment de timp erau numite prin acela\i cuv_nt.
ΓÇ₧O\tirile de susΓÇ¥: astrele.
Se credea c[ undeva, deasupra cerului v[zut, exist[ rezervele de ap[ din care se alimenteaz[ norii.
ΓÇ₧ChitΓÇ¥ (din grecescul ketos): orice fel de f[ptur[ animal[ enorm[ ΓÇö pe\te sau cetaceu ΓÇö care tr[ie\te ]n ap[; monstru marin.
}n sensul c[ tot ce exist[ e de la El \i prin El, f[r[ s[ fie El.
Dup[ cum se \tie, Enoh a fost str[mutat de Dumnezeu ]ntr’un loc r[mas necunoscut (Fc 5, 24). }n cele dou[ stihuri de aici, autorul recurge la un joc subtil — at_t muzical, c_t \i semantic — ]ntre dou[ cuvinte: metatíthemi \i metanoéo; primul ]nseamn[ „a str[muta”, „a schimba”, „a transforma” (Diogene ]i atribuie \i sensul de a p[r[si un sistem filosofic ]n favoarea altuia); al doilea ]nseamn[ „a se poc[i”, dar ca derivat al sensului primar de „a se r[zg_ndi” (de unde, substantivul metánoia = „poc[in@[”), dar ca derivat al sensului primar: „schimbare de g_nd, de sentiment”, adoptarea unei pozi@ii noi fa@[ de ceea ce a fost; convertire la ceva nou. }n opera lor de evanghelizare, Sfin@ii Apostoli vor fi avut ]n minte \i acest verset: a\a cum Enoh, prin str[mutare, a devenit un intim al lui Dumnezeu, tot astfel iudeii \i p[g_nii, prin convertire, devin intimii lui Iisus Hristos.
Stihul de fa@[ va hr[ni doctrina asupra unei ΓÇ₧r[m[\i@eΓÇ¥ a lui Israel, prin care va veni m_ntuirea (Is 4, 3).
E vorba de t[ierea-]mprejur.
Adic[ de la Marea Ro\ie p_n[ la Mediterana \i de la Eufrat p_n[ la hotarul Egiptului.
= Asemenea cu a ]ngerilor. Mai mult, Moise i-a fost prezentat lui Faraon ΓÇ₧drept DumnezeuΓÇ¥ (I\ 7, 1), a\a cum \iΓÇÖn fa@a lui Aaron trebuie s[ fie tot ca ΓÇ₧DumnezeuΓÇ¥ (I\ 4, 16).
Textual: ΓÇ₧minunileΓÇ¥; mijloacele extraordinare prin care Faraon a fost silit s[ le permit[ Evreilor plecarea.
Hiperbol[; de fapt, e vorba numai de Faraon.
Iacob \i Israel: unul \i acela\i popor evreu.
Despre Urim \i Tumim vezi nota de la I\ 28, 26.
Literal: ΓÇ₧i-a umplut m_inileΓÇ¥; expresie pentru gestul ritual al hirotoniei.
}ntrΓÇÖadev[r, Canaanul a fost distribuit la numai unsprezece din triburile lui Israel; urma\ii lui Levi, ca slujitori ai Domnului, pe Acesta }l aveau drept ΓÇ₧parteΓÇ¥.
Dintre fiii unui rege, doar unul mo\tene\te coroana, ]n timp ce urma\ii unui levit devin, to@i, levi@i.
= Cei ale\i ai Domnului: fiii lui Israel.
Posibil[ aluzie la r[zboiul cu Amoreii (Ios 10, 10-15).
Adic[: a c[ror inim[ nu sΓÇÖa ]nchinat la idoli (]n mentalitatea \i limbajul Vechiului Testament, idolatria era echivalent[ cu desfr_narea ΓÇö infidelitatea femeii fa@[ de so@ul ei).
ΓÇ₧A judecaΓÇ¥ (aici \i c_nd e vorba de Judec[torii lui Israel): a conduce, a ]ndruma, a avea autoritate asupra poporului.
Gr[simea era socotit[ partea cea mai bun[ din carnea unui animal jertfit.
Lauda care a st_rnit gelozia lui Saul (vezi 1 Rg 18, 6-8).
Aceste dou[ ultime stihuri: paralelism sinonimic; e vorba de unul \i acela\i templu.
Autorul nu-l cru@[ pe Solomon ]n ceea ce prive\te pasiunea sa pentru femei, ]ndeosebi la b[tr_ne@e, c_nd a cedat ]n fa@a celor de alt neam, admi@_nd chiar temple idole\ti ]n Israel (vezi 3 Rg 11, 1-8).
Acest ultim stih: profe@ie mesianic[, ]nrudit[ cu aceea a lui Isaia 11, 1-10.
Profetul Maleahi anun@ase revenirea lui Ilie (Mal 4, 4-5); aceast[ revenire devenise un bun comun al a\tept[rii mesianice, vehiculat \i ]n vremea Domnului Iisus.
Aluzie la ]nvierea unui mort prin simpla sa atingere de osemintele lui Elisei (vezi 4 Rg 13, 20-21).
Literal: ΓÇ₧Cu mare duhΓÇ¥.
ΓÇ₧Ur_ciunile nelegiuiriiΓÇ¥: idolii \i capi\tile lor.
Posibil[ aluzie la profe@ii mincino\i, pe care Domnul ]i va pedepsi cu ploaie, v_nt \i piatr[ (Iz 13, 10-13).
Textual: ΓÇ₧... \i au ridicat templul (nann)ΓÇ¥; dar ]n marea majoritate a codicilor: ΓÇ₧... \i au ridicat poporul (la├│n)ΓÇ¥; evident, o eroare de transcriere.
Simon al II-lea, fiul lui Onia (decedat spre anul 195 ]. H.), a continuat opera lui Zorobabel \i Iosua, marele preot fiind pe atunci, deopotriv[, conduc[tor religios \i politic.
Nu se \tie ce-ar fi putut fi ΓÇ₧]ndoita (dubla) ]n[l@imeΓÇ¥.
Literal: ΓÇ₧... c_nd ie\ea din casa perdeleiΓÇ¥; sf_nta-sfintelor (altarul) era desp[r@it de sf_nta (naos) printrΓÇÖo perdea (catapeteasm[). }n cele ce urmeaz[, autorul descrie ritualul prev[zut ]n Lv 16 pentru ziua isp[\irii.
= P[r@ile din carnea animalelor ]njunghiate, pe care marele preot urma s[ le ard[ pe jertfelnic.
Textual: ΓÇ₧]n muntele SamarieiΓÇ¥; evident[ eroare de transcriere (de Samarineni e vorba ]n stihul urm[tor), Sichemul fiind o important[ cetate de l_ng[ muntele Garizim; corectat dup[ Ebr. }n realitate, e vorba de Edomi@i, urma\ii lui Esau (Edom); de\i ]nrudi@i cu Israeli@ii, tr[iau cu ace\tia (ca \i Samarinenii, de altfel) ]ntrΓÇÖo du\m[nie perpetu[.
}n codicii Vaticanus, Sinaiticus \i Alexandrinus exist[ un titlu: ΓÇ₧Rug[ciunea lui Isus, fiul lui SirahΓÇ¥.
Acesta poate fi un text profetic, rezonan@[ mesianic[ din Psalmii 2, 7 \i 109, 1.
Nu e vorba de vreo r[t[cire de ordin moral, ci de o perioad[ de drume@ie ]ncoace \i ]ncolo.
