voi }mi ve@i fi (}mi ve@i r[m_ne) popor. Cu alte cuvinte, patronajul \i asisten@a Domnului sunt valabile \i operante cu condi@ia ca poporul ales s[-I r[m_n[, ]n ]ntregime, fidel, adic[ monoteist \i supus preceptelor morale care decurg din adorarea unui singur Dumnezeu. Orice abatere se ]nscrie ]n metafora infidelit[@ii conjugale \i se pedepse\te exemplar. Pedeapsa ]ns[ — ]ntotdeauna cu caracter pedagogic, urm[rind ]ndreptarea — nu este aplicat[ direct, ci indirect, prin mijlocirea unor popoare str[ine \i puternice, ai c[ror conduc[tori vor deveni, f[r[ s’o \tie, instrumente ale lui Iahvé: fiecare, la r_ndul s[u, se va ridica ]mpotriva micului popor intrat ]n degringolad[ moral[, pe care-l va pedepsi prin n[val[ armat[, prin asedii lungi, ]nso@ite de foame, sete, molim[, ]ncr_ncen[ri fratricide \i ispr[vite prin m[cel \i deport[ri ]n mas[. A\a se face c[ teribilul Nabucodonosor devine „robul Domnului” atunci c_nd ]i duce pe Israeli@i ]n robie, dar tot „rob al Domnului” va fi \i Cirus, atunci c_nd, dup[ \aizeci de ani, ]i va elibera. Cu toate acestea, Nabucodonosor nu va sc[pa nepedepsit: pe de o parte, fapta lui era un fruct al trufiei \i al poftei de st[p_nire, iar, pe de alta, tiranul nu avusese at_ta omenie ]nc_t s[ le acorde robi@ilor un tratament c_t de c_t omenesc. Dac[ Domnul, ]n toate aceste demersuri, pare deseori crud \i necru@[tor, o grij[ ]i r[m_ne constant[: din poporul m[cel[rit sau deportat trebuie s[ r[m_n[ un „rest”; aceast[ „r[m[\i@[” a lui Israel va constitui nucleul regener[rii \i restaur[rii, pentru c[ Dumnezeu nu a renun@at, nici m[car pentru o clip[, la planul S[u de a-i croi omenirii un drum spre m_ntuire.
Ce era statul evreu ]n secolul 6 ]. H.? |i care este contextul istoric ]n care se ridic[, detun[tor, vocea profe@ilor?
