interven@ie a lui Iov (40, 3-5) \i urmat de finalul concluziv al acestuia.
Pe autor nu-l cunoa\tem decât din opera îns[\i. Dup[ toate probabilit[@ile, e vorba de un iudeu locuitor al Palestinei, a c[rui bogat[ cultur[ va fi fost sporit[ prin c[l[torii în str[in[tate, mai cu seam[ în Egipt. Cuno\tea Legea lui Moise, la care îns[ se refer[ foarte rar \i doar aluziv, cu inten@ia de a-i conferi propriei sale opere un caracter de universalitate. S’a emis \i ipoteza c[ opera ar avea doi autori: unul, al p[r@ii în proz[ (Prologul \i Epilogul), în care un al doilea ar fi intercalat poemul în versuri. Argumentele, mai ales de ordin filologic \i stilistic, nu au consisten@[. Nu poate fi exclus[ îns[ prezum@ia c[ autorul a preluat din tradi@ia oral[ istoria lui Iov, pe care a amplificat-o \i adâncit-o prin vastul s[u poem. Dac[ Goethe a preluat din folclor tema lui Faust, iar din cartea lui Iov, textele din care \i-a construit „Prologul în cer” al celebrei sale opere, nimeni nu se gânde\te s[-i al[ture un autor-asociat, a\a dup[ cum lui Shakespeare nu i se contest[ originalitatea prin aceea c[ preluase, transfigurând-o, legenda lui Hamlet.
Asupra timpului când a fost scris[ cartea, p[rerile sunt împ[r@ite. În general, bibli\tii protestan@i \i o parte din cei catolici se pronun@[ pentru perioada post-exilic[, adic[ dup[ anul 538 î. H. |coala biblic[ româneasc[ îns[ opteaz[ pentru o perioad[ pre-exilic[, adic[ anterioar[ anului 587 î. H.
S’a pus \i întrebarea dac[ eroul c[r@ii, Iov, e un personaj fictiv sau a avut o existen@[ istoric[. Pu@ini îns[ sunt cei ce cred în fic@iune. În ciuda faptului c[ numele s[u are \i o conota@ie simbolic[ (vezi nota de la 1, 1), existen@a sa istoric[ e atestat[ mai întâi de profetul Iezechiel (14, 14-20) care îl men@ioneaz[ printre cei trei mari drep@i ai Vechiului Testament, al[turi de Noe \i Daniel; Isus fiul lui Sirah
