„De\ert[ciunea de\ert[ciunilor”: un nominativ-genitiv care exprim[ superlativul, excelen@a, culmina@ia; compar[ cu „cântarea cânt[rilor” = „cea mai frumoas[ cântare” sau cu „veacul veacului” = „ve\nicia”. „De\ert[ciune” = z[d[rnicie, nimicnicie, lips[ de valoare sau de folos.
Versetele 5-7: reprezentare ciclic[ a fenomenelor naturii, introducând sentimentul c[ \i omul, solidar cu natura, se repet[ pe sine f[r[ s[-\i aduc[ nimic nou.
Rotirile ciclice sunt atât de uniforme, seam[n[ atât de mult între ele, lipsite de reliefuri \i culori specifice, încât ele se \terg chiar din memoria colectiv[; totul va fi uitare.
Cu toat[ zestrea lui sofianic[, celebrul rege al în@elepciunii nu a fost în stare s[ agoniseasc[ ori s[ ofere un strop de fericire.
„vânare de vânt”: osteneal[ pe cât de zadarnic[ pe atât de nes[buit[; nebunie.
T. M.: în loc de „zicerile \i \tiin@a de a pricepe”: „nebunia \i prostia”.
ΓÇ₧s[ teΓÇÖncercΓÇ¥: s[ te pun la prob[, s[ v[d dac[ aceasta e cumva o cale mai bun[.
„fiii oamenilor”, expresie frecvent[, ca ebraism, în Ecclesiast: oamenii.
A doua men@iune a în@elepciunii în acest episod. Naratorul \i-a propus o via@[ de desf[tare trupeasc[, dar nu prin abandon de con\tiin@[, ci în mod deliberat, programatic, ca rezultat al unui principiu de comportament, a\a cum era hedonismul în filosofia greac[.
ΓÇ₧faptΓÇ¥ = eveniment.
Nefericirea devine tragic[ prin aceea c[ nu se limiteaz[ la experien@a unui singur om, ci se perpetueaz[ în genera@iile viitoare care, la rândul lor, nu o pot stârpi.
În cele ce urmeaz[ nu e vorba de vreme ca durat[ a unui fapt oarecare, ci de un anume timp în care ceva se petrece pentru c[ trebuie s[ se petreac[; e un fel de tiranie a clipei, c[reia omul nu i se poate sustrage; viziune, practic, fatalist[ asupra vie@ii. (Ca redactare, persoana a doua singular exprim[ mai direct \i mai plastic, în limba român[, modul impersonal al infinitivului).
Dumnezeu a pus în inima (în ra@iunea) omului sentimentul duratei, prin care el poate gândi lucrurile de dincolo de clip[, în ansamblul lor, dar aceasta nu-l ajut[ s[ descopere sensul în sine al vie@ii.
Situa@ia-limit[ a trând[viei: lene\ul ajunge s[-\i consume propria-i substan@[. Acest verset, precum \i urm[torul, par a fi dou[ proverbe mai vechi, pe care autorul a g[sit de cuviin@[ s[ le insereze aici.
Aceasta poate fi o aluzie la Iosif din casa lui Faraon: azvârlit în închisoare printr’o pâr[ nedreapt[, el a ajuns în Egipt pe treapta cea mai înalt[ a dreg[toriilor, ]nvestit cu putere aproape regeasc[ (vezi Fc 39, 1 — 41, 43).
T. M.: „fiindc[ ei nu \tiu s[ fac[ decât r[u”.
Aici „trupul” înseamn[ „fiin@a”.
Structura ierarhic-piramidal[ a func@ionarilor statului (sau cet[@ii) permite ca superiorii s[ le pretind[ subalternilor — sau s[ primeasc[ de la ace\tia — venituri necinstite care, în ultim[ instan@[, apas[ asupra celor de jos, adic[ asupra celor ce nu fac parte din aceast[ structur[. E vorba, desigur, de fenomenul corup@iei.
Dependen@a oamenilor de muncile agricole e atât de mare, încât pân[ \i regele devine un supus al p[mântului.
Pentru Ecclesiast, bog[@ia nu e bun[ sau rea în func@ie de cum o folose\te bogatul, ci e rea prin ea îns[\i; o spune cel mai bogat rege al Orientului antic!
T. M.: „\i nu are parte nici m[car de mormânt”. Oricum, pentru antici (inclusiv Evrei) nu exista o nenorocire mai mare decât aceea de a nu avea parte de mormânt.
„stârpitur[”: avorton.
T. M.: ΓÇ₧f[r[ s[ gusteΓÇ¥.
O seam[ de interpre@i cred c[, potrivit Textului Ebraic, aici poate fi o aluzie la Adam, al c[rui nume înseamn[ „om”, dar \i „p[mânt” (materia din care a fost alc[tuit) (vezi nota de la Fc 2, 7).
T. M.: „nu se poate lua la întrecere”; „nu poate angaja o disput[”. Or, de vreme ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, dându-i \i un nume, El ar fi al doilea obiect al aluziei din textul de fa@[.
În Textul Masoretic, ca \i în unele versiuni ale Septuagintei, capitolul 6 se termin[ aici, urm[torul verset fiind primul din capitolul urm[tor. Versiunea de fa@[ urmeaz[ ed. Rahlfs.
„... îl face... nebun”; literal: îl face s[ se învârteasc[ în propriul s[u împrejur.
„mo\tenire” în în@elesul de avu@ie, avere, bog[@ie.
Aici, ΓÇ₧umbraΓÇ¥: ap[rare, protec@ie.
„în zilele de\ert[ciunii mele”: de-a lungul vie@ii mele zadarnice.
Altfel spus: dreptul piere, cu toate c[ e drept, în timp ce nelegiuitul supravie@uie\te, cu toate c[-i nelegiuit.
ΓÇ₧temeiul celor ce suntΓÇ¥: ra@iunea de a fi a lucrurilor.
În acord cu toat[ gândirea antic[, Ecclesiastul afirm[ superioritatea sexului masculin, o mentalitate pe care cre\tinismul o va amenda.
Literal: „multe ra@iuni” (de a fi). „Dedesubturi” angajeaz[ ideea de artificii, complica@ii, subtilit[@i, chichi@e, unelte de a despica firu’n patru atunci când adev[rul e evident în simplitatea lui.
Grecescul lýsis (folosit numai aici în V. T.) înseamn[, în general, „ac@iunea de a dezlega” (ca în 1 Co 7, 27), dar are \i sensul mai restrâns, mai special, de „sfâr\it”, „final”, „împlinire”, „solu@ie final[”, „deznod[mânt” (ca deznod[mântul unei piese de teatru, care descoper[ toate sensurile r[mase pân[ atunci ascunse).
Ebr.: „P[ze\te porunca regelui, din îns[\i pricina jur[mântului lui Dumnezeu”. Unele versiuni ale LXX a\az[ verbul „nu te gr[bi” la începutul frazei urm[toare. Aici, conform ortografiei din ed. Rahlfs. „Jur[mântul lui Dumnezeu” poate însemna fie jur[mântul de credin@[ al curteanului fa@[ de regele s[u, fie jur[mântul lui Dumnezeu de a-l p[zi pe rege (Ps 88, 35).
T. M.: ΓÇ₧c[ci r[ul (necazul, nenorocirea) omului e mare deasupr[-iΓÇ¥.
T. M.: ΓÇ₧uita@iΓÇ¥. Termenul din LXX concord[ cu Iov 21, 32-33 (vezi \i notele).
Literal: ΓÇ₧inima fiilor omuluiΓÇ¥.
|i aici (ca în 7, 12) „umbr[” = ap[rare, protec@ie (via@[).
În sensul: se duc la cei mor@i (cu toat[ r[utatea \i r[t[cirea lor).
„iad”, în sensul din antichitate: locuin@a mor@ilor, |eol, Hades.
Ebr.: „Un dram de nebunie atârn[ mai greu decât în@elepciunea \i slava”.
ΓÇ₧inima lui duce lips[ΓÇ¥: spiritul s[u devine sl[b[nog.
Ebr.: ΓÇ₧\i el spune tuturor c[ e nebunΓÇ¥; sau: ΓÇ₧el zice despre fiecare: ΓÇö E nebun!ΓÇ¥
T. M.: ΓÇ₧ca s[ prind[ puteri, iar nu s[ bea!ΓÇ¥
Dac[ ri\ti, vei avea surpriza actului fructuos.
Ebr.: „Nu am în ei nici o pl[cere!”
Cele dou[ versete care urmeaz[, 3 \i 4, alc[tuiesc o emo@ionant[, trist[ evocare a degrad[rii la care b[trâne@ea îl supune pe om. Tradi@ia rabinic[ a încercat s[ traduc[ metaforele în termenii urm[tori: „paznicii casei” = bra@ele \i palmele; „oamenii puterii” = umerii; „mor[ri@ele” = din@ii; „cele ce se uit[ prin ferestre” = ochii; „u\ile dinspre uli@[” = urechile; „glasul morii” = vocea; scularea „în ciripitul p[s[rii” = somnul pu@in al b[trânului; „fiicele cântului” = încerc[rile de a mai face vocalize. Desigur, totul sub semnul probabilit[@ii.
Aluzie la Fc 2, 7: ΓÇ₧Domnul... a suflat asupra lui (a omului) suflare de via@[ΓÇ¥.
Literal: „cuvintele dorin@ei”, „cuvintele voii”; cuvinte dup[ vrere sau dorin@[ (Arghezi ar fi tradus: „cuvinte potrivite”). C[utarea \i g[sirea unui cuvânt, în str[dania poetic[, este nu numai o problem[ tehnic[, ci \i una afectiv[.
Literal: „scrisul în linie dreapt[”; corect, dar care trebuie s[ aib[ o @int[ \i s’o ating[.
Grecescul boúkentron (folosit numai aici în V. T.) înseamn[ „@epu\[ de îmboldit vitele”. De aici, „cuvântul-@epu\[”, cel menit s[ trezeasc[ nesim@irea limbajului de rutin[.
În T. M. compara@ia din aceste ultime dou[ stihuri se refer[ la „culegerea de ziceri” sau „culegerea de propozi@ii” \i cunoa\te traduceri mai mult conjecturale. Imaginea este a unor cuie bine înfipte într’un perete, de care pot fi ag[@ate, în maxim[ siguran@[, obiecte casnice. Cât despre „singurul P[stor”, El nu poate fi decât Dumnezeu, Cel ce are \i d[ruie\te.
