s[ iau eu carne \i s[ dau la tot poporul acesta? C[ mi se plâng, zicând: — D[-ne carne s[ mânc[m! 14 Eu singur nu voi putea s[ duc tot poporul acesta; e prea greu pentru mine! 15 Dac[ asta-mi faci Tu mie, atunci mai bine omoar[-m[ dac’am aflat mil[’n fa@a ochilor T[i, ca s[ nu-mi mai v[d nenorocirea!”
16 |i a zis Domnul c[tre Moise: „Adun[-Mi \aptezeci de b[rba@i dintre b[trânii lui Israel, pe care tu îi \tii c[ sunt b[trâni ai poporului \i c[rturari ai lui, \i du-i la cortul m[rturiei \i vor sta cu tine acolo. 17 Eu M[ voi pogorî \i voi vorbi cu tine acolo \i voi lua din duhul care este peste tine \i voi pune peste ei; \i ei vor purta’mpreun[ cu tine povara poporului, ca s[ n’o mai duci de unul singur.
18 Iar poporului spune-i: — Cur[@i@i-v[ pentru ziua de mâine \i ve@i avea s[ mânca@i carne, de vreme ce-a@i plâns în fa@a Domnului, zicând: Cine ne va hr[ni cu carne?, c[ ce bine ne era nou[ în Egipt!... Ei bine, Domnul v[ va da carne s[ mânca@i, \i carne ve@i mânca; 19 \i nu doar o zi ve@i mânca, nici dou[ zile, nici numai cinci zile, nici doar zece zile sau dou[zeci de zile, 20 ci pân’la o lun[ de zile ve@i mânca, pân’o s[ v[ dea pe nas \i-o s[ v[ fie scârb[, pentru c[ nu L-a@i luat în seam[ pe Domnul Cel ce este’ntru voi \i v’a@i plâns în fa@a Lui, zicând: — La ce bun am ie\it noi din Egipt?”
21 |i a zis Moise: „|ase sute de mii de pede\tri num[r[ poporul acesta’n care sunt eu, \i Tu zici: Carne le voi da s[ m[nânce, \i vor mânca o lun[ de zile... 22 Oare li se vor înjunghia atâtea oi \i atâ@ia boi încât s[ le ajung[? sau to@i pe\tii m[rii li se vor aduna ca s[-i îndestuleze?...”. 23 Zis-a Domnul c[tre Moise: „Dar mâna Domnului? ea nu va fi destul[? Acum vei vedea dac[ spusa Mea se va plini sau nu”.
24 Atunci a ie\it Moise \i i-a spus poporului cuvintele Domnului. |i a adunat \aptezeci de b[rba@i dintre b[trânii poporului \i i-a pus împrejurul
