}n textul de fa@[, cuv_ntul grecesc génesis ]nseamn[ \i arbore genealogic, \i na\tere. Capitolul le cuprinde pe am_ndou[, dar centrul nara@iei este na\terea lui Hristos.
So@ legal, menit sΓÇÖo reprezinte at_t pe ea c_t \i pe Fiul ei ]n fa@a autorit[@ilor \i a societ[@ii.
Genera@ii.
Acest episod se deschide prin particula adversativ[ dè = dar, adic[: spre deosebire de ceea ce (sau de cum) a fost ]nainte. Este folosit[ \i la FA 5, 1 spre a marca incorectitudinea so@ilor Anania \i Safira ]n contrast cu cinstea total[ a lui Barnaba. }n cazul de fa@[, inten@ia Evanghelistului este aceea de a demonstra c[ dac[ str[mo\ii dup[ trup ai lui Iisus s’au n[scut ]n chip firesc, na\terea Sa a avut un caracter suprafiresc, a\a cum e istorisit[ mai jos.
Cu respectul legilor \i al adev[rului; inocent.
La Evrei, logodna nu era o simpl[ promisiune, ci un leg[m_nt sacru, cu putere legal[.
Numele Iisus ]nseamn[ ΓÇ₧Domnul este (Cel ce d[) m_ntuireaΓÇ¥.
}n limbajul biblic: a cunoa\te (o femeie): a avea leg[turi trupe\ti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul c[ Iisus S’a n[scut din Fecioar[ (prin z[mislirea de la Duhul Sf_nt). Textul de fa@[ nu atest[ ]n mod explicit pururea-fecioria Mariei, a\a cum ea reiese din restul Evangheliilor \i din tradi@ia Bisericii, dar nici nu o infirm[. Adverbul-prepozi@ie héos = p_n[, p_n[ ce, p_n[ c_nd, are \i semnifica@ia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat ]n limbile moderne prin perfectul compus), este ]n original imperfectul durabil (Osty), adic[ exprim[ o ac@iune care nu se termin[, care nu are un cap[t. Compar[ pe héos de aici cu cel din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n’a avut copii p_n[ ]n ziua mor@ii ei”; Ps 109, 1: „|ezi de-a dreapta Mea p_n[ ce voi pune pe vr[jma\ii T[i a\ternut picioarelor Tale”; Mt 28, 20: „Iat[, Eu cu voi sunt ]n toate zilele, p_n[ la sf_r\itul veacului”; Lc 2, 37: [Prooroci@a Ana] „v[duv[ p_n[ la optzeci \i patru de ani”. }n toate cazurile, héos nu semnific[ un cap[t al ac@iunii sau situa@iei care-l angajeaz[ (c[ adic[ Micol ar fi avut copii dup[ moarte, c[ Fiul n’ar mai fi \ezut de-a dreapta Tat[lui dup[ ]nfr_ngerea vr[jma\ilor, c[ Iisus n’ar mai fi cu apostolii dup[ sf_r\itul veacului, c[ prooroci@a Ana s’ar fi rec[s[torit dup[ v_rsta de 84 de ani), de unde rezult[ f[r[ echivoc c[ textul de fa@[ nu implic[ o leg[tur[ marital[ ]ntre Iosif \i Maria, nici ]nainte \i nici dup[ na\terea lui Iisus.
Irod cel Mare (Idumeul). Rege al Iudeii \i vasal al Romei. Ocup_nd tronul prin uzurpare \i crim[, principala lui grij[, de-a lungul celor 33 de ani de domnie, a fost aceea de a nu \i-l pierde; b_ntuit de b[nuieli, nu a ezitat s[-\i ucid[ doi din cei zece fii ai s[i.
}n@elep@i ce se ocupau cu astrologia; dup[ tradi@ie, din p[r@ile Persiei sau Arabiei.
Noul-N[scut era definit drept rege prin na\tere (]n fapt, descendent al lui David), ceea ce va st_rni reac@ia lui Irod.
Dup[ Sfin@ii P[rin@i, trei daruri, trei simboluri: aurul, regalitatea; t[m_ia, dumnezeirea; smirna, suferin@a prin Patimi.
ΓÇ₧Pustia IudeiiΓÇ¥: de\ert la vest de Marea Moart[ \i de cursul inferior al Iordanului.
= }mp[r[@ia lui Dumnezeu.
Fariseii: membrii unui partid politico-religios foarte influent, caracteriza@i printrΓÇÖun formalism gol de con@inut; de aici, f[@arnici. Saducheii alc[tuiau tagma preo@easc[ a aristocra@iei iudaice; na@ionali\ti fanatici, negau existen@a sufletului \i ]nvierea mor@ilor.
= Fapte care s[ ateste o poc[in@[ real[, nu formal[.
}n limbajul biblic, dreptatea ]nseamn[ acordul omului cu planul lui Dumnezeu de a m_ntui lumea.
Condus de Duhul Sf_nt \i de propria Sa voie.
}n construc@ia gramatical[: nu p_inea este hrana prioritar[, ci cuv_ntul creator al lui Dumnezeu. Citatul e dup[ Septuaginta. (}n T. M.: ΓÇ₧... ci cu tot ceea ce iese din gura lui DumnezeuΓÇ¥).
Diavolul }i f[cuse lui Iisus o ]ntreit[ ofert[: p_inea, miracolul, puterea. Acest episod ]i va inspira lui Dostoievski celebra Legend[ a Marelui Inchizitor, din romanul Fra@ii Karamazov.
Capernaum, a\ezat pe @[rmul nordic al lacului Ghenizaret, devine re\edin@a lui Iisus, centrul ]ntregii Sale activit[@i.
Decapole: federa@ia a zece cet[@i grece\ti ]ntemeiate ]n Palestina de c[tre urma\ii lui Alexandru cel Mare; regiune situat[ ]ntre Iordan, lacul Ghenizaret \i Transiordania. A\adar, \i p[g_nii erau interesa@i de predica lui Iisus.
ΓÇ₧Cei s[raci cu duhulΓÇ¥ (]n nici un caz: Cei s[raci cu intelectul!) are dou[ ]n@elesuri, ambele duhovnice\ti: 1) S[racul care \i-a asumat l[untric starea de s[r[cie \i o ]ndur[ cu demnitate uman[ \i n[dejde cereasc[; bogatul care nu e dependent l[untric de propria sa bog[@ie \i care, atunci c_nd o pierde, par@ial sau total, r[m_ne un om liber. 2) Pornind de la antropologia paulin[, mistica r[s[ritean[ postuleaz[ c[ duhul omului este partea superioar[ ΓÇö fin[, inefabil[ ΓÇö a sufletului (f[r[ a fi altceva dec_t acesta), prin care omul poate intra ]n contact direct (entaz) cu Duhul Sf_nt. Pentru ca aceast[ experien@[ s[ fie posibil[, e nevoie ca duhul omului s[ devin[ ΓÇ₧s[racΓÇ¥ de orice patimi sau impurit[@i; astfel eliberat, duhul devine disponibil pentru ]nduhovnicire \i, ]n consecin@[, pentru ]mp[r[@ia cerurilor. ΓÇö Pe de alt[ parte, ]n limbajul evanghelic, termenul ΓÇ₧s[racΓÇ¥ poate ]nsemna \i ΓÇ₧smeritΓÇ¥, ΓÇ₧umilΓÇ¥, ΓÇ₧supusΓÇ¥, ΓÇ₧ascult[torΓÇ¥, av_nd ]ntotdeauna o conota@ie pozitiv[. ΓÇö Sensul este ]nrudit cu acela al versetului 8: ΓÇ₧Ferici@i cei cura@i cu inimaΓÇ¥.
ΓÇ₧... min@ind, vor zice tot cuv_ntul r[u...ΓÇ¥: Aici e vorba de calomnie: fericirea e f[g[duit[ numai acelora care sunt vorbi@i de r[u f[r[ nici o acoperire, pe nedrept, ]n chip mincinos. Sf_ntul Petru va atrage aten@ia cre\tinilor asupra acestui fapt (vezi 1 Ptr 2, 12 \i 3, 16, precum \i notele respective).
ΓÇ₧ObrocΓÇ¥ (sau ΓÇ₧oborocΓÇ¥): vas mare, de lemn, folosit ca unitate de m[surat cerealele; bani@[; mier@[; b[nicior. Rar folosit ]n limba curent[, cuv_ntul (de origine ucrainean[) sΓÇÖa ]ncet[@enit ]n expresia biblic[ ΓÇ₧a @ine lumina sub obrocΓÇ¥ = a ascunde un adev[r sau o valoare spiritual[.
Contextual, ]n N. T., ΓÇ₧legeaΓÇ¥ era cea dat[ de Dumnezeu prin Moise. Verbul a (se) plini ]\i are dublul s[u ]n@eles: pe acela de a adeveri, a face ca o profe@ie s[ devin[ realitate (ca ]n Mt 1, 22; 2, 15; 2, 17 etc.) \i pe acela de a face, a s[v_r\i, a ]ntregi, a ]mplini, a completa, a duce la cap[t, a des[v_r\i.
Mici semne grafice din alfabetul limbilor biblice. A\adar: cele mai mici am[nunte.
Gheena: vechea vale a lui Hinom, ]n care p[g_nii canaaneeni ]\i ardeau copiii ca jertf[ zeilor Baal \i Moloh (Ir 32, 35). Situat[ la marginea Ierusalimului, ]n ea se depozitau \i ardeau ]n permanen@[ gunoaiele ora\ului. Metafor[ pentru chinurile ve\nice ale p[c[to\ilor. }n textul de fa@[: instan@a ultim[ \i irevocabil[, dup[ cea a judec[toriei simple \i dup[ aceea a sinedriului (tribunalul suprem).
Te ]ndeamn[ sau te predispune la p[cat.
Act de divor@.
R[spuns la ]ntrebare; sinceritatea afirma@iei; ]nt[rirea adev[rului.
A nu-l ]nt_mpina pe cel r[u cu r[u, cu g_nd de r[zbunare, a\a cum prevedea legea talionului la care Se refer[ Iisus; porunca nu exclude atitudinea demn[ fa@[ de omul r[u (vezi In 18, 22) sau combaterea r[ului din lume.
Perceptori de impozite, faimo\i prin corup@ia, abuzurile \i raptul cu care-\i practicau meseria. }n limbajul biblic, oameni p[c[to\i.
}n traducere literal[: dreptatea voastr[ (adic[ practicarea faptelor bune, prin care omul devine drept ]naintea lui Dumnezeu).
Ipocri@i, oameni care afi\eaz[ o pietate fals[, f[r[ acoperire l[untric[; ]n mod curent, termenul se refer[ la cei din secta fariseilor.
Hrana noastr[ zilnic[ I-o dator[m ]n primul r_nd lui Dumnezeu, \i de la El se cade sΓÇÖo cerem. ΓÇ₧Cea spre fiin@[ΓÇ¥, expresie folosit[ ]n unele versiuni, nu traduce exact cuv_ntul original, dar nici nu constituie o erezie; Sfin@ii P[rin@i i-au imprimat \i o dimensiune duhovniceasc[, euharistic[.
Limba impune o diferen@iere semantic[ a acestui plural. Spre deosebire de gre\eli, care sunt simple erori sau abateri de la norm[, gre\alele ]nseamn[ ]nc[lcarea datoriilor morale pe care oamenii le contracteaz[ nu numai fa@[ de Dumnezeu, ci \i de semenii lor, at_t prin r[ul pe care-l fac, c_t \i prin binele pe care nu-l fac.
}n ]n@elesul de ΓÇ₧nu ne l[sa s[ c[dem ]n ispit[ΓÇ¥ sau ΓÇ₧fere\te-ne de prilejul ispiteiΓÇ¥. De altfel, ispita nu e o c[dere propriu-zis[, ci o ]ncercare sau un examen prin care cineva poate s[ cad[; o prob[ de foc.
Metafor[ pentru lumina spiritual[ pe care o izvor[\te sufletul; dac[ sufletul ]n sine este ]ntuneric, totul este ]ntuneric.
Mamona: demonul banului, al avari@iei, al egoismului, al posesiunilor materiale.
Nu-i judeca@i pe semeni, ca s[ nu fi@i judeca@i de Dumnezeu. Omul e ]nclinat s[ evalueze excesiv faptele altora \i s[ le condamne cu u\urin@[, absolvindu-se pe sine. O judecat[ dreapt[ nu e posibil[ f[r[ a cunoa\te toate datele problemei; Dumnezeu este singurul judec[tor real, El fiind singurul care cunoa\te \i datele l[untrice ale fiin@ei omene\ti.
Este vorba de c[rnurile sfin@ite dup[ ritualul ebraic spre a fi aduse ca jertf[ pe altar. Ideea ]ntregului verset este aceea c[ adev[rurile sfinte, dac[ sunt l[sate pe seama celor ce nu pot s[ le ]n@eleag[, risc[ s[ fie profanate \i s[ se ]ntoarc[ ]mpotriva celor ce nu le-au administrat cum trebuie.
Tot ceea ce au ]nv[@at Moise \i profe@ii Vechiului Testament se cuprinde ]n aceast[ regul[ de aur.
Mae\trii minciunii, care se deghizeaz[ ]n ]nv[@[tori ai bl_nde@ii \i adev[rului spre a-\i apropia pe cei naivi.
= Le traduce ]n fapt[; le pune ]n practic[.
}n sensul de autoritate divin[, ascenden@[ moral[.
Iudeii considerau c[ un lepros este necurat \i suflete\te, motiv pentru care el nu avea permisiunea de a aduce jertfe (daruri) la altar. Preo@ii erau singurii autoriza@i s[ constate \i certifice dac[ un om este sau nu bolnav de lepr[. }n cazul de fa@[, Iisus este nu numai T[m[duitorul, dar \i Cel ce-l autorizeaz[ pe fostul bolnav s[-\i aduc[ jertfa, aceasta fiindule Iudeilor dovada c[ omul e curat ]n ]ntregimea fiin@ei lui. De altfel, toate vindec[rile f[cute de Iisus au \i un efect spiritual.
Avertisment dat Iudeilor, care se socoteau mo\tenitorii exclusivi ai f[g[duin@ei date de Dumnezeu lui Avraam, dar care, refuz_nd s[ primeasc[ lumina Evangheliei, urmeaz[ s[ fie arunca@i ]n ]ntunericul ΓÇ₧cel mai din afar[ΓÇ¥, adic[ ve\nic, des[v_r\it, de nep[truns, unde sufletul e complet singur, ]n imposibilitatea comunic[rii cu alte suflete.
Citat din memorie; alte cuvinte, dar acela\i sens.
Fiul Omului este un nume pe care Iisus |i-l d[ singur \i prin care vrea s[ sublinieze faptul c[ El este nu numai Dumnezeu, ci \i persoan[ uman[, ale c[rei suferin@e omene\ti (foamea, setea, neodihna, patimile \i r[stignirea) vor fi biruite prin ]nvierea Sa din mor@i.
Aluzie la c[rturarul de al[turi, despre care Iisus \tia c[ nu fusese sincer ]n cererea de a-L urma \i pe care ]l refuzase, ca pe un suflet mort \i ]mpietrit ]n propria-i amor@ire.
Expresie ebraic[ cu ]n@elesul: Ce ai cu noi?; ce vrei s[ faci cu noi?; de ce te amesteci ]n treburile noastre? }n fapt, e vocea demonilor.
Capernaum, ora\ul S[u de re\edin@[, unde venea acum din Gadara.
Insult[ la adresa lui Dumnezeu, singurul Care poate ierta p[catele.
Cuv_ntul ]n sine e mai cuprinz[tor: Fiul Omului are nu numai puterea de a vindeca, ci \i autoritatea (dumnezeiasc[) de a ierta.
}n g_ndirea Evanghelistului, pluralul acesta profetic se refer[ la slujitorii Bisericii (apostoli, episcopi, preo@i), ]nvesti@i de Iisus cu puterea de a ierta p[catele (Mt 18, 18).
}n calitate de vame\, func@ionar public pentru colectarea taxelor \i impozitelor.
P[c[to\i publici, r[u fama@i prin moravuri sau profesie, declasa@i ai societ[@ii, considera@i drept fiin@e impure care, printre altele, nu respectau regulile impuse de Lege cu privire la m_nc[ruri.
Aluzie limpede la patimile \i moartea lui Iisus; text pe care se ]ntemeiaz[, ]n principal, Postul cel mare sau P[resimile, ca @inut[ de doliu pentru absen@a ΓÇö de p_n[ la ]nviere ΓÇö a Mirelui.
De la Mc 5, 22 \i Lc 8, 41 \tim c[ acesta se numea Iair \i c[ era mai-marele sinagogii, deci un demnitar cu func@ie religioas[ \i social[, dar f[r[ s[ fi fost preot.
PrintrΓÇÖo lung[ \i ne]ntrerupt[ tradi@ie, gestul femeii de a se atinge de marginea hainei lui Iisus este repetat de mul@i din credincio\ii no\tri care se ating de ve\mintele preotului atunci c_nd acesta iese cu Cinstitele Daruri; ]n unele p[r@i, la sf_r\itul Liturghiei preotul este rugat s[-\i dezbrace ve\mintele pe capul bolnavului.
|i aici, prin ΓÇ₧putereΓÇ¥ se ]n@elege nu capacitate sau ]ndem_nare, adic[ ceva ce se poate ]nv[@a, ci autoritatea divin[ pe care apostolii urmeaz[ sΓÇÖo exercite.
Interdic@ie tactic[: la ]nceputul misiunii lor, apostolii nu trebuiau s[ par[ ]n fa@a Iudeilor c[ sΓÇÖau ΓÇ₧spurcatΓÇ¥ cu p[g_nii \i Samarinenii.
Expresie biblic[ frecvent[; ca mo\tenitor direct al alegerii \i f[g[duin@elor divine, poporul lui Israel era primul c[ruia s[ i se ofere \ansa m_ntuirii.
}n g_ndirea biblic[, pacea este un dar concret care poate fi oferit sau retras ]n func@ie de vrednicia sau nevrednicia beneficiarului.
Previziunea nu se refer[ la sf_r\itul lumii, ci la d[r_marea Ierusalimului \i a templului (profe@it[ de Iisus ]n Mt 24, 12), eveniment ce avea s[ se petreac[ ]n anul 70.
A\a cum profe@ise Dreptul Simeon (vezi Lc 2, 34), Iisus avea s[ fie un semn al contradic@iei, prin inerentele dispute \i rupturi provocate de op@iunile oamenilor.
Profe@i, apostoli, misionari de orice fel, mici \i ne]nsemna@i ]n aparen@[, dar cu mare pondere ]n balan@a comportamentului fa@[ de ei al celor ce lucreaz[ ca ucenici ΓÇö aderen@i, urm[tori, credincio\i, m[rturisitori ΓÇö ai lui Iisus Hristos.
}ntrebarea exprim[ nedumerirea lui Ioan c[ faptele lui Iisus }l arat[ numai pe Mielul anun@at la Iordan, nu \i pe Justi@iarul Care @ine ]n m_n[ securea \i lopata pedepsitoare. }ntrΓÇÖadev[r, r[spunsul lui Iisus }l atest[ numai ca Miel, Cel ce a venit s[ m_ntuiasc[ lumea, nu sΓÇÖo judece (In 3, 17). Judec[torul va veni \i El, dar la sf_r\itul veacurilor.
= A c[rui ]ncredere ]n faptele lui Iisus nu se va cl[tina.
Ioan este corolarul \i ]ncheierea Vechiului Testament, cel ce anun@[ \i preg[te\te ]mp[r[@ia cerurilor, dar nu el o \i ]ncepe; el continu[ s[ r[m_n[ puntea de tranzi@ie ]ntre ceea ce a fost \i ceea ce va fi. E ra@iunea pentru care ultimul de sub Har e mai mare dec_t primul de sub Lege.
}mp[r[@ia cerurilor se ob@ine prin lupt[ ]mpotriva obstacolelor de tot felul, de la puterile ]ntunericului p_n[ la propriile noastre p[cate.
Aluzie la profe@ia lui Maleahi (4, 4) prin care se f[g[duia trimiterea lui Ilie ca premerg[tor al zilei Domnului. Hiperbol[ folosit[ de Iisus ca ultim argument pentru importan@a \i m[re@ia lui Ioan.
Ca \i ]n alte ]mprejur[ri, cuv_ntul ΓÇ₧neamΓÇ¥ nu ]nseamn[ na@ie sau etnie, ci genera@ie; contemporanii lui Iisus.
S_mb[ta (Sabatul), dup[ Legea Veche, era zi de odihn[, dar fariseii ajunseser[ s[ interpreteze \i s[ aplice legea nu ]n spiritul, ci ]n litera ei, fapt reprobat de Iisus ]n repetate r_nduri. Iisus reprezint[ desfiin@area Sabatului, ca a multor prescrip@ii formale, \i instaurarea libert[@ii de sub har.
Profetul Isaia, 42, 1-4 (citat din memorie), se refer[ la Iacob ca ΓÇ₧servΓÇ¥ al Domnului, titlu de noble@e ]n Vechiul Testament, demnitar sacru care ]mpline\te voia St[p_nului nu prin constr_ngere, ci prin consens. Raport_nd profe@ia la Iisus, Evanghelistul Matei }l are ]n minte pe Fiul; Acesta, tot prin consens, I Se face Tat[lui ΓÇ₧ascult[tor p_n[ la moarteΓÇ¥ (Flp 2, 8), ]mplininduI voia de a Se ]ntrupa spre m_ntuirea omului.
Orice cuv_nt de def[imare, insult[, calomnie, dar \i vorbe f[r[ rost, care nu duc la nimic bun.
= Vei fi ]ndrept[@it s[ beneficiezi de mila, iertarea \i harul lui Dumnezeu.
Un semn extraordinar, o minune prin care Iisus s[ le dovedeasc[ fariseilor c[ autoritatea cu care le vorbe\te are \i o manifestare concret[. Iisus nu ]n@elege s[ r[spund[ la provocare; semnul va fi propria Sa ]nviere, pe care o anun@[ parabolic prin citarea lui Iona.
Cuv_ntul grecesc adelfoi (ca \i ebraicul achiym) ]nseamn[ nu numai fra@i, ]n ]n@elesul propriu, ci \i rude apropiate, ]n special veri. A\a trebuie ]n@eles ]n textul de fa@[, ca \i ]n Mc 3, 32; 6, 3; Lc 8, 19-21; In 2, 12; 7, 3-5; FA 1, 14; 1 Co 9, 5; Ga 1, 19, unde se vorbe\te de ΓÇ₧fra@iiΓÇ¥ Domnului. Limbajul biblic se cere abordat nu numai filologic, ci \i ]n dimensiunea lui interioar[. Iisus are doar 12 ani c_nd mama Sa }l afl[ ]n templu (Lc 2, 41-49). De\i ea \tie cel mai bine c[ nu Iosif este tat[l Lui, }i spune: ΓÇ₧Iat[, tat[l T[u \i eu Te-am c[utatΓÇ¥. Cuv_ntul, astfel rostit ]n planul social \i juridic, este ΓÇ₧prins din zborΓÇ¥ de Iisus, Care ]l transfer[ imediat ]n planul duhovnicesc \i-l majusculeaz[: ΓÇ₧}ntru cele ale Tat[lui Meu trebuie s[ fiuΓÇ¥. V[zut din dou[ perspective diferite, acela\i cuv_nt are un con@inut diferit (tat[-Tat[). Acela\i transfer se petrece ]n cuv_ntul fra@i din textul de fa@[. Verii }i sunt prezenta@i lui Iisus ca fra@i reali (de\i nu sunt, ca \i ]n cazul lui Iosif), dar El atest[ imediat o alt[ realitate fratern[, ]n plan spiritual (versetele urm[toare). }n nici un caz nu se poate presupune c[ Iisus }\i reneag[ familia. C_t despre mama Sa (a c[rei realitate, desigur, nu poate fi negat[), ea devine garan@ie \i exemplu suprem al aceluia\i transfer duhovnicesc, precum ]n ]mprejurarea relatat[ de Evanghelistul Luca (11, 27-28) c_nd Iisus ]i confer[ maternit[@ii un sens spiritual generalizat. A\adar, ΓÇ₧fra@iiΓÇ¥ Domnului nu sunt fra@i de s_nge. Rigoarea filologic[ a unor exege@i ΓÇö atunci c_nd sunt de bun[ credin@[ ΓÇö duce deseori la solu@ii simpliste \i simplificatoare. (Vezi \i ΓÇ₧Introducerea la epistolele sobornice\tiΓÇ¥).
SΓÇÖa a\ezat s[ ]nve@e.
Parabol[: pild[, istorioar[ despre ]nt_mpl[ri din via@a zilnic[, obi\nuite, la ]ndem_na oricui, dar cu ]n@elesuri ascunse; poveste cu t_lc.
Celui ce posed[ Legea Veche \i se arat[ disponibil pentru mai mult, i se va da \i cea Nou[; dar celui ce se dovede\te incapabil s[ mearg[ mai departe ]i r[m_ne doar Legea Veche, care ]ns[, prin ea ]ns[\i, nu mai valoreaz[ nimic. Principiul e valabil \i pentru cre\tini.
Propozi@ie defectuoas[ gramatical, dar corect[ teologic: Cei r[i vor fi nu numai separa@i de cei buni, ci \i desp[r@i@i ]ntre ei, izola@i individual; ]n iad ar putea s[ existe comunitate, nu ]ns[ \i comuniune.
E vorba de c[rturarul cre\tin, posesor at_t al Legii Vechi c_t \i al celei Noi, ambele f[c_nd parte din una \i aceea\i vistierie.
Prezen@a lui Iisus le devenise prilej de poticnire, piatr[ de scandal.
Irod Antipa, guvernatorul Galileii, fiul lui Irod cel Mare. Dup[ ce-\i alungase prima so@ie, sΓÇÖa c[s[torit cu cumnata sa Irodiada (care, de altfel, ]i era \i nepoat[) ]n timp ce fratele lui ]nc[ tr[ia.
De la Iosif Flaviu \tim c[ se numea Salomeea.
Merg_nd de-a lungul @[rmului, dup[ corabia ce se mi\ca ]n larg.
Minunea se leag[ l[untric, duhovnice\te, cu evenimentele similare din Vechiul Testament, precum mana din pustie (I\ 16) sau untdelemnul lui Elisei (4 Rg 4, 1-7) \i-L prefigureaz[ pe Hristos ca P_ine a Vie@ii (In 6, 35), hrana euharistic[. }ntrΓÇÖo rug[ciune liturgic[ asupra Trupului euharistic al Domnului se spune: ΓÇ₧Mielul lui Dumnezeu (...) Cel ce Se m[n_nc[ pururea \i niciodat[ nu Se sf_r\e\teΓÇ¥.
S[ Se roage nu numai singur, ci \i ]n mod special, a\a cum o face mai ales ]n pragul marilor evenimente din via@a Sa, p[str_nd astfel permanenta comuniune cu Tat[l.
= }ntre orele 3 \i 6 dup[ miezul nop@ii.
Literal: c_nd m[n_nc[ p_ine. E vorba de sp[larea ritual[ a m_inilor, care ajunsese o simpl[ formalitate bigot[.
}n mentalitatea vremii, Evreii erau ΓÇ₧fiiiΓÇ¥ lui Dumnezeu, ]n timp ce p[g_nii erau considera@i ΓÇ₧c_iniΓÇ¥. Iisus folose\te acest limbaj nu spre a o jigni pe femeia str[in[, ci pentru a-i pune la ]ncercare st[ruin@a ]n credin@[ \iΓÇÖn rug[ciune. Prin r[spunsul ei, femeia \i le dovede\te pe am_ndou[ \i, ]n plus, smerenia, virtute crucial[ pentru dob_ndirea m_ntuirii.
Unii comentatori (mai ales occidentali) ]nclin[ s[ cread[ c[ istorisirea celor dou[ ]nmul@iri ale p_inilor (vezi Mt 14, 15-21) relateaz[, de fapt, unul \i acela\i eveniment, dar consemnat dup[ dou[ tradi@ii diferite. Cu toate acestea, versetele 9 \i 10 din capitolul urm[tor (Mt 16) se refer[ ]n mod explicit la am_ndou[.
= Semnele timpului mesianic, minunile lui Iisus.
Aluatul dospe\te p_inea (vezi parabola de la 13, 33), dar poate sΓÇÖo \i strice dac[ e vechi \i nu mai fermenteaz[, a\a cum va observa \i Apostolul Pavel ]n 1 Co 5, 6.
}n mentalitatea iudaic[ a vremii, apari@ia unui nou profet ]nsemna, de fapt, reactualizarea unui precursor. Profetismul este o obsesie a a\tept[rii mesianice; Ioan este luat drept Ilie, Iisus drept Ioan. De\i Iisus nu-|i revendic[ dimensiunea profetic[, poporul }l recunoa\te ca atare. }ntrebarea lui Iisus provoac[ o delimitare, m[rturisit[ mai ]nt_i de Petru \i demonstrat[ apoi de El }nsu\i prin schimbarea la fa@[, eveniment ce se va petrece ]n viitorul imediat (17, 1-8).
Rela@ia semantic[ Petru-piatr[ din acest verset este urm[toarea: }n limba greac[, primul termen este substantiv de gen masculin: o pétros \i ]nseamn[ „piatr[” ]n sens generic, materie pietroas[, simbol al durit[@ii („tare ca piatra”) sau al insensibilit[@ii („inim[ de piatr[”), dar piatr[ mobil[, cu dimensiuni ]ntre pietricic[ \i pietroi; al doilea termen e substantiv de gen feminin: e pétra \i ]nseamn[ eminamente „st_nc[”, aceasta fiind \i simbol al imobilit[@ii („neclintit ca o st_nc[”) sau al inflexibilit[@ii („voin@[ de st_nc[”). A\adar, traducerea riguros exact[ a textului este: „tu e\ti Petru \i pe aceast[ st_nc[ voi zidi Biserica Mea”, dar, ]n acest caz, ea nu mai poate reproduce jocul de cuvinte ]n virtutea c[ruia Iisus i-a schimbat lui Simon numele ]n Petru. Consecin@a exegetic[ este aceea c[ expresia „pe aceast[ piatr[” (epitávte té pétra) nu se refer[ la persoana lui Petru, ci la m[rturisirea acestuia din versetul 16, ca temelie a Bisericii lui Hristos. De altfel, adres_ndu-i-Se lui Petru, Iisus fusese c_t se poate de limpede: „pe aceast[ piatr[ (st_nc[) voi zidi Biserica Mea”, nu: Biserica ta.
}ntrebarea li se adresase tuturor ucenicilor, iar Petru este purt[torul lor de cuv_nt; Iisus pare a-i r[spunde numai lui pentru c[ vrea s[-i foloseasc[ numele ( Petru = piatr[) spre a defini soliditatea temeliei apostolice. C[ puterea extraordinar[ de a lega \i dezlega pe p[m_nt \i ]n ceruri le-a fost dat[ tuturor apostolilor o arat[ explicit textul din 18, 18 ca \i altele (In 20, 23). Ea se exercit[ ]n \i prin Biserica ]ntemeiat[ de Hristos ca segment temporal al ]mp[r[@iei cerurilor.
Sensul primar al cuv_ntului grecesc skándalon (p_n[ acum tradus ]n rom_ne\te prin „sminteal[”) este: piatr[ a\ezat[ de cineva ]n drum, obstacol menit s[-l fac[ pe altcineva s[ se ]mpiedice \i s[ cad[ (deci, piatr[ de poticnire). Prin devo@iunea sa temperamental[ \i necontrolat[, Petru = piatr[-de-temelie (din versetul 18) devine Petru = piatr[-de-poticnire, degrad_ndu-\i numele ]n negativul s[u semantic. E un joc de cuvinte \i semnifica@ii pe care Evanghelistul ]l urm[re\te lucid (ca \i ]n 18, 6, pe aceea\i rela@ie: piatr[-piatr[). E sigur ]ns[ c[, \i de data aceasta, Petru exprim[ ceea ce g_ndesc \i simt to@i ceilal@i ucenici, ei fiind ]mpreun[ cu to@ii (spre deosebire de lep[darea sa de mai t_rziu, c_nd apostolii sunt dispersa@i).
Bogat ]n con@inut, cuv_ntul grecesc psyhé ]nsumeaz[ ]n@elesurile de: suflet, via@[, persoan[. Ca \i ]n textul din 10, 39 (vezi nota), sensul cuv_ntului via@[ este aici dublu, ceea ce s’ar traduce astfel: Cel ce @ine cu orice pre@ s[-\i salveze via@a, acela ]\i va pierde sufletul; iar cel ce-\i va pierde via@a pentru Mine, acela ]\i va salva (m_ntui) sufletul. }n aceast[ lumin[ trebuie ]n@eles versetul urm[tor, concluziv. (}n literatura rom_n[, sintagma eminescian[ „via@a sufletului meu” nu este un pleonasm; Cartea Facerii (2, 7) ]l define\te pe omul creat de Dumnezeu eis psyhèn zõosan, adic[ „]ntru suflet viu”, persoan[ unic[ \i irepetabil[, dotat[ cu con\tiin@[ de sine).
Dup[ Tradi@ie, muntele Tabor.
Pentru verbul ΓÇ₧a umbriΓÇ¥ vezi nota de la I\ 25, 20.
Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar apostolii sunt fra@ii S[i, deci au aceea\i calitate de fii ai Tat[lui ceresc (desigur, prin ]nfiere, ]n timp ce Iisus e prin fire).
= Moned[ de argint.
A te purifica, a-@i primeni sufletul, a-@i redob_ndi starea de nevinov[@ie a copil[riei.
= }n via@a ve\nic[.
}n versetele 8 \i 9, sens alegoric; hiperbol[ folosit[ de Iisus spre a sublinia gravitatea ]ncerc[rii sau izbutirii de a ]ntina puritatea unei fiin@e nevinovate.
Text limpede care atest[ existen@a ]ngerului p[zitor.
Biserica: adunarea ob\teasc[ din care fac parte, ]n spe@[, ]mpricina@ii. Ultima instan@[ ]n care dialogul mai este posibil. Dac[ ]ncercarea de reconciliere e\ueaz[ \i la acest nivel, nu mai r[m_ne dec_t totala ignorare a celui ]nd[r[tnic, ca \i cum el nu i-ar mai apar@ine comunit[@ii.
Dup[ ce a men@ionat cele dou[ st[ri de castitate involuntar[, Iisus statueaz[ fecioria voluntar[, abstinen@a perpetu[ a celor ce vor s[ se dedice ]n ]ntregime vie@ii duhovnice\ti.
}n sens biblic: conduc_nd, guvern_nd, fiind mai mari peste; dar \i: particip_nd la Judecata viitoare, ]mpreun[ cu Dreptul Judec[tor.
Iisus }\i asum[ profe@ia lui Zaharia (9, 9) care-L vestea pe Mesia-}mp[ratul venind ]n umilin@[ \i aduc[tor de pace.
Literal, cuv_ntul ebraic ho\iya nna, preluat de limba greac[, ]nseamn[ ΓÇ₧Dumnezeu s[ (ne) m_ntuiasc[ acumΓÇ¥. Evolu_nd semantic, el devine termen de aclama@ie cu ]n@elesul: M[rire (s[ I se dea) lui Dumnezeu! Este clar c[, adresat[ lui Iisus, aclama@ia }i recunoa\te Acestuia atributul divin. ΓÇ₧}ntru numele DomnuluiΓÇ¥ ]nseamn[ fie reprezentant al lui Dumnezeu (deci, Dumnezeu }nsu\i), fie ]nvestit cu autoritatea lui Dumnezeu. Prin ΓÇ₧]ntru cei de susΓÇ¥ se ]n@eleg nivelele (sferele, mediile) cele mai ]nalte ale cerurilor duhovnice\ti.
}n spa@iul templului le era permis zarafilor s[ schimbe banii celor ce veneau din diaspora \i negustorilor s[ v_nd[ p[s[ri pentru ofrand[. E clar ]ns[ c[ totul degenerase ]n abuz \i ho@ie.
}ncep_nd cu versetul 11, parabola ]\i schimb[ perspectiva \i se proiecteaz[ ]n eshatologie; cel ce a acceptat invita@ia lui Dumnezeu trebuie s[ aib[ \i @inuta corespunz[toare, adic[ dispozi@ia sufleteasc[ de a se integra ]n osp[@ul duhovnicesc.
Partizanii politici ai dinastiei lui Irod, cei ce urmau s[ le denun@e Romanilor vorba nepotrivit[ pe care ar fi spus-o Iisus.
= Sub inspira@ia Duhului Sf_nt.
= Pungi de stof[ con@in_nd buc[@i de pergament pe care erau scrise texte din lege; erau purtate cu ostenta@ie la frunte \i pe bra@ul st_ng.
= Magistru, savant al Scripturilor, ]nv[@[tor erudit, titlu preferat \i pretins de farisei.
Acest verset (14) se afl[ numai ]ntrΓÇÖo seam[ de manuscrise \i se pare c[ a fost interpolat aici prin str[mutarea textului din Mc 12, 40 \i Lc 20, 47; ]n realitate, avertismentele ΓÇ₧Vai vou[ΓÇ¥ sunt ]n num[r de \apte.
P[catele prin care con@inutul vaselor este procurat \i consumat.
Na\terea din nou a lumii (vezi 19, 28).
Profanarea sfin@eniei prin instalarea temporar-victorioas[ a r[ului deghizat. Vezi nota de la Dn 9, 27.
Proverb ebraic. Prezen@a vulturilor deasupra unui loc e semn c[ acolo se afl[ unul sau mai multe cadavre, pe care p[s[rile le sesizeaz[ chiar \i atunci c_nd acestea sunt acoperite de nisipul de\ertului. }n perspectiva eshatologic[, prezen@a ]ngerilor va fi semnal al ]nvierii mor@ilor.
Vremea c_nd vine Fiul Omului.
|i aici, cuv_ntul ΓÇ₧neamΓÇ¥ ]nseamn[ genera@ie. Aceast[ cuv_ntare este construit[ ]n dou[ planuri ce se ]ntretaie \i se ]ntregesc: planul istoric, pentru o mai u\oar[ percep@ie a ucenicilor, viz_nd d[r_marea Ierusalimului ca sf_r\it simbolic al Legii Vechi \i inaugurarea celei Noi; planul eshatologic, c[ruia primul ]i devine suport, simbol \i prefigurare.
Traducere literal[. Expresia conoteaz[ o pedeaps[ aspr[, cum ar fi demiterea din dreg[torie, separarea de trupul comunit[@ii c[reia ]i apar@ine, dar \i separarea trupului de suflet (unul merg_nd ]n p[m_nt, iar cel[lalt cu ΓÇ₧f[@arniciiΓÇ¥).
= Proaste, prostu@e, neghioabe, ]nguste la minte, neprev[z[toare ΓÇö dar responsabile.
= Umili, ne]nsemna@i, nelua@i ]n seam[; suferinzii cu care Hristos Se identific[. Criteriul Judec[@ii ]l constituie faptele iubirii de aproapele (dar \i credin@a m[rturisit[, cf. 10, 32).
Compar[ cu v. 34: ΓÇ₧focul cel ve\nicΓÇ¥ nu a fost creat la ΓÇ₧]ntemeierea lumiiΓÇ¥!
}ntre fapta bun[ ca poman[ \i fapta bun[ ca expresie concret[ a iubirii de aproapele (printre altele, ]ngroparea celor mor@i), ultima ]i este superioar[ celei dint_i. }n inima ei, femeia ]\i presim@ea rolul de mironosi@[.
Literal: ΓÇ₧... al Leg[m_ntului ΓÇö sau ΓÇ₧al TestamentuluiΓÇ¥ ΓÇö celui NouΓÇ¥. Expresia: ΓÇ₧al Legii celei NoiΓÇ¥ a intrat ]n cultul liturgic \i sΓÇÖa consacrat ca atare. ΓÇ₧LegeaΓÇ¥, ]ns[, e ]nrudit[ cu sensul primilor doi termeni: un testament semnat \i pecetluit are puterea unei legi.
Expresie care confirm[ adev[rul din ]ntrebarea dubitativ[ a interlocutorului (vezi mai ]nainte la 26, 25 \i mai departe la 27, 11).
Literal: ΓÇ₧Ce este nou[? Tu vei vedea!ΓÇ¥
Interven@iile lui se dovedesc inutile fa@[ de rezisten@a adversarilor lui Iisus.
Asum_ndu-|i suferin@a pur[ \i total[, Iisus refuz[ b[utura anestezic[ pe care femeile miloase obi\nuiau sΓÇÖo prepare pentru cei r[stigni@i, spre a le u\ura chinurile.
Perdeaua ce desp[r@ea sf_nta-sfintelor de sf_nta.
}nainte de rev[rsatul zorilor, la ]nt_lnirea dintre noaptea de s_mb[t[, ziua de odihn[ a Evreilor (Sabatul) \i cea urm[toare, cu care ]ncepe s[pt[m_na lor, adic[ Duminica noastr[ (Domini Dies = Ziua Domnului), numit[ astfel ]ntru amintirea \i celebrarea ]nvierii lui Hristos.
