umblu din loc ]n loc \i din cas[’n cas[, a\teptând s[ scapete soarele ca s[ m[ odihnesc de ostenelile \i de durerile ce m[ cuprind acum... Ci zi ceva, o vorb[ c[tre Domnul, \i mori!”f 10 Iar el, uitânduse lung la ea, a gr[it: „De ce vorbe\ti tu ca o femeie f[r[ minte? Dac[ noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom r[bda \i pe cele rele?...”. |i’n toate aceste întâmpl[ri ce s’au petrecut asupr[-i, nimic n’a gre\it Iov cu buzele sale’n fa@a lui Dumnezeu.
11 Iar trei prieteni ai s[i, auzind de toate nenorocirile ce c[zuser[ asupr[-i, au venit la el, fiecare din @ara lui: Elifaz, regele Temanilor, Bildad, domnul |uahilor, \i #ofar, regele Naamahilorg. Ei au ajuns la el to@i odat[, ca s[l aline \i s[-i stea la’ndemân[. 12 |i dac[ l-au v[zut de departe, nu l-au recunoscut. Atunci cu glas mare au strigat \i au plâns, \i \i-au sfâ\iat fiecare ve\mântul \i \i-au pres[rat capul cu @[rân[. 13 |apte zile \i \apte nop@i au \ezut lâng[ el \i nici un cuvânt nu i-au vorbit, v[zând cât de groaznic[ îi era durerea, \i mare foarte.
