B[tr_nii: oameni (de obicei, ]n v_rst[) care alc[tuiau sfatul cet[@ii \i ]ndrumau trebile publice.
Profetul anun@[ un fapt extraordinar, de pomin[, menit s[ i se duc[ vestea din neam ]n neam.
Tripla calamitate, ]n trepte, ΓÇ₧ca o durere peste durereΓÇ¥ (v. 15). ΓÇ₧T[ciuneΓÇ¥: boal[ infec@ioas[, mai ales a cerealelor, provocat[ de o ciuperc[ parazit[; distruge @esutul vegetal, pe care-l preface ]ntrΓÇÖo pulbere neagr[. A\adar, ultima treapt[ a distrugerii, ]n urma c[reia nu mai r[m_ne nimic.
Figur[ de stil pentru imensul nor de l[custe ce invadeaz[ @ara asemenea unei armate str[ine, crude \i fl[m_nde.
Via: simbol al @[rii \i poporului ei.
Jalea poporului este aceea a unei tinere logodnice care pl_nge dup[ b[rbatul iubit.
Lipsa e at_t de mare, ]nc_t nΓÇÖau mai r[mas nici cel pu@in elementele sfintelor prinoase rituale.
Cele de mai jos ]nf[@i\eaz[ o secet[ cumplit[.
Stilul sugereaz[, totu\i, cauza nenorocirilor: pervertirea oamenilor (]n spe@[, a locuitorilor @[rii).
Literal: ΓÇ₧Sfin@i@i un postΓÇ¥. Un post anume r_nduit ]ntrΓÇÖo ]mprejurare special[.
ΓÇ₧... durere peste durereΓÇ¥: vezi versetul 4.
„... s’au ]mbr_ncit”: ajunse de foame, au ]nceput s[ se bat[ cu coarnele, s[lb[ticindu-se (verbul skirtáo e folosit \i ]n Fc 25, 22 pentru pruncii Esau \i Iacob care, prefigur_ndu-\i rivalitatea de mai t_rziu, „se ]mbr_nceau” ]n p_ntecele mamei lor).
ΓÇ₧... m_ndre@ile pustieiΓÇ¥: oazele de\ertului, ultimele locuri ]n care se mai putea g[si ceva verde. ΓÇ₧FoculΓÇ¥: v[paia soarelui nemilos.
ΓÇ₧... glas de tr_mbi@[ΓÇ¥: semnal de alarm[.
ΓÇ₧Ziua DomnuluiΓÇ¥ (]n limbaj profetic): ziua m_niei Domnului.
Hoarda l[custelor e asem[nat[ unui popor ce invadeaz[ @ara, dup[ cum, ]n alte texte profetice (Amos 7, 1) invadatorii sunt asem[na@i l[custelor. }n ceea ce urmeaz[, a se vedea \i ambiguitatea inten@ionat[ a autorului asupra acestor termeni.
Versetul ilustreaz[ invazia insectelor ca pe un atac ]ntreprins de o armat[ foarte bine organizat[, ]n care fiecare osta\ \tie ce are de f[cut. Un proverb al lui Solomon spune c[ l[custele nu au rege, dar tab[ra lor are o bun[ r_nduial[ (Pr 30, 27).
O invazie de l[custe e ca un nor uria\ ce ]ntunec[ cerul, cutremur[ v[zduhul (cu b[taia aripilor) \i provoac[ teroare.
L[custele nu sunt altceva dec_t o armie a Domnului, un instrument prin care Acesta pedepse\te infidelitatea \i p[catele poporului S[u. „N[prasnic[’n vedere”: echivalentul adjectivului epifanès = „care se ive\te pe nea\teptate”, „care apare n[prasnic”, ceea ce concord[ cu tot ceea ce \tim din Sfintele Scripturi, anume c[ nimeni nu \tie ziua \i nici ceasul c_nd Judecata va veni. „|i cine-i va fi vrednic?”: cine va putea pretinde c[’n fa@a Judec[@ii este drept? T. M.: „Cine va putea s[-i stea ]mpotriv[?”.
Poporul sΓÇÖa adunat, preo@ii sΓÇÖau rugat pentru el \i ]n numele lui, Domnul i-a auzit \i SΓÇÖa ]ndurat.
Nordul era direc@ia de unde veneau, de obicei, invaziile popoarelor p[g_ne. Registrul semnifica@iei se schimb[: chiar dac[ n[vala l[custelor a fost un fapt real, ea devine simbol al neamului p[g_n pe care tot Domnul l-a trimis, ca instrument al S[u.
Avangarda \i ariergarda o\tirii vor fi ]necate ΓÇö dup[ unii exege@i ΓÇö ]n Marea Moart[ \i ]n Mediterana.
P[catul capital al p[g_nului e trufia (]n[l@area de sine).
}n opera Sa de restaurare, Domnul }\i propune s[ ]nf[ptuiasc[ mai mult dec_t ceea ce pl[nuise. Accent asupra generozit[@ii lui Dumnezeu. T. M.: ΓÇ₧... c[ci Domnul a f[cut lucruri mariΓÇ¥.
Vezi nota de la v. 11.
}n vechile versiuni rom_ne\ti acest capitol este ]ncorporat ]n cel precedent, alc[tuind versetele 28-32 din capitolul 2. Aici: dup[ ed. Rahlfs, concordant[ cu T. M. Capitolul de fa@[ con@ine o profe@ie capital[ asupra pogor_rii \i lucr[rilor Duhului Sf_nt, pe care Apostolul Petru o va cita, aproape ]n ]ntregime, ]n prima sa cuv_ntare public[ din ziua Cincizecimii (FA 2, 17-21).
Citatul lui Petru (din FA 2, 18) adaug[: ΓÇ₧\i ei vor profe@iΓÇ¥.
evangeliz├│menoi = ΓÇ₧binevestitoriiΓÇ¥ (cei ce r[sp_ndesc vestea cea bun[).
Literal: ΓÇ₧... c_nd voi ]ntoarce robiaΓÇ¥ (lui Iuda...).
ΓÇ₧IosafatΓÇ¥ = ΓÇ₧Domnul judec[ΓÇ¥: nume simbolic al locului ]n care Domnul va judeca neamurile. Localizarea v[ii lui Iosafat ]n valea Cedrilor (a Chedronului) de l_ng[ templul din Ierusalim este ipotetic[.
T. M.: ΓÇ₧... i-au dat pe desfr_nateΓÇ¥ (ca moned[ de schimb). Sens incert.
ΓÇ₧Galileea celor de alt neamΓÇ¥: Prin ΓÇ₧cei de alt neamΓÇ¥ erau desemna@i, de obicei, Filistenii (]n T. M.: ΓÇ₧... toate @inuturile FilistenilorΓÇ¥).
Literal: ΓÇ₧sfin@i@i un r[zboiΓÇ¥.
ΓÇ₧Cobor_\ulΓÇ¥ neamurilor ]n valea lui Iosafat (v. 2) \i ΓÇ₧urcu\ulΓÇ¥ lor ]n acela\i loc par a indica o judecat[ a viilor \i a mor@ilor.
Judecata Domnului va fi ca un seceri\ \i treier, ]n care gr_ul se va alege de neghin[ \i ]n care du\manii lui Dumnezeu, adep@ii lui Antihrist, vor fi c[lca@i ]n picioare, a\a cum sunt zdrobi@i strugurii ]n lin (vezi \i nota de la Ap 14, 19).
ΓÇ₧Valea Judec[@ii:ΓÇ¥: un alt nume al v[ii lui Iosafat.
Literal: ΓÇ₧dulcea@[ΓÇ¥; must.
Grecescul heimárroos poate ]nsemna fie „torent”, fie albia mic[ \i seac[ (v_lceaua) pe care un torent trec[tor o poate scobi. Sensul e impus de verbul „a uda”. C_t despre localizare, Textul Ebraic („valea |itim” sau „valea Chitim”) ar putea indica (fire\te, ipotetic) o parte din valea Cedrilor.
