}ntru dimensiunea interioar[ ΓÇö nem[rginit[ \i supratemporal[ ΓÇö a lui Dumnezeu; ]n ve\nicie; ]nainte de facerea lumii; anterior oric[rei crea@ii; ΓÇ₧maiΓÇÖnainte de to@i veciiΓÇ¥.
Traducerea grecescului Logos \i latinescului Verbum. }n filosofia elen[: puterea creatoare a lui Dumnezeu; ra@iunea de a exista a oric[rui lucru. }n revela@ia ioanic[: Fiul, a doua persoan[ a Sfintei Treimi.
}mpreun[ cu ΓÇö \i cu fa@a spre ΓÇö Dumnezeu; pros e o prepozi@ie dinamic[, suger_nd nu numai imediata vecin[tate, dar \i mi\carea perpetu[, comuniant[, a Fiului c[tre Tat[l.
Dac[ ]n primul verset prepozi@ia en traduce rela@ia Logosului cu eternitatea, aici ea schimb[ perspectiva \i introduce rela@ia Lui cu timpul, preg[tind astfel versetul urm[tor; Cuv_ntul particip[ nemijlocit la na\terea timpului prin actul crea@iei, dar El era \i r[m_ne anterior acesteia. (De altfel, ΓÇ₧dintruΓÇ¥ este op@iunea traduc[torilor Bibliei din 1688).
Logosul ca s[la\ \i izvor al vie@ii. }n limbajul ioanic, cuv_ntul ΓÇ₧via@[ΓÇ¥ (folosit de 36 de ori) nu ]nseamn[ niciodat[ mod de existen@[ biologic[, ci via@a real[, via@a adev[rat[, modalitatea omului de a exista ]n Dumnezeu.
Succesiunea: Dumnezeu-Cuv_nt-crea@ie-via@[-lumin[-om-]ntuneric, termeni fundamentali ]n teologia lui Ioan. Prin dinamica ]ntrup[rii, Cuv_ntul p[trunde ]n imperiul r[ului din lume (agresiv, ΓÇ₧cuprinz[torΓÇ¥) \i r[m_ne victorios (vezi 1 In 2, 8).
SΓÇÖa observat c[ Prologul Evangheliei dup[ Ioan (versetele 1-18) are o construc@ie simfonic[; autorul introduce o tem[, o p[r[se\te, o reintroduce \i o dezvolt[ contrapunctic ]n str_ns[ conexiune cu celelalte. }n cazul de fa@[, Ioan Botez[torul.
Cei ce devin fii ai lui Dumnezeu I se asimileaz[ Cuv_ntului, Care SΓÇÖa ]ntrupat din fecioar[ f[r[ b[rbat.
Profe@ie: Cel ce-mi urmeaz[ ]n timp mΓÇÖa dep[\it ]n devenire prin aceea c[ El SΓÇÖa n[scut ]n eternitate.
}n alte traduceri: har peste har; har dup[ har. Harul pe care-l primim de la Iisus Hristos ]i corespunde celui ce este \i r[m_ne ]n El, ca noutate fa@[ de Legea Veche (vezi \i versetul urm[tor).
A nu se confunda cu Betania din apropierea Ierusalimului.
}n jurul orei 4 dup[ amiaz[.
Evanghelistul Ioan nu-\i men@ioneaz[ niciodat[ numele ]n propria sa carte; tocmai de aceea credem c[ el era ΓÇ₧cel[laltΓÇ¥.
Literal: ΓÇ₧Ce este mie \i @ie?ΓÇ¥ Semitism frecvent at_t ]n Vechiul c_t \i ]n Noul Testament, ]ntrebare care, de obicei, ]nt_mpin[ o interven@ie inoportun[. }n cazul de fa@[, ea e motivat[ prin sintagma urm[toare: ΓÇ₧Ceasul Meu ]nc[ nΓÇÖa venitΓÇ¥.
Adresare aparent ireveren@ioas[ a unui fiu fa@[ de mama sa, dar familiar[ ]n limbajul ebraic. Iisus o folose\te inten@ionat, at_t aici c_t \i, mai t_rziu, pe cruce (In 19, 26) ca o rezonan@[ a textului din Fc 3, 15-20, dar cu semnifica@ie duhovniceasc[: a\a cum femeia Eva devine ΓÇ₧mama tuturor celor viiΓÇ¥, femeia Maria ΓÇö ΓÇ₧Eva cea nou[ΓÇ¥ ΓÇö devine mama lui Mesia \i, prin El, a tuturor viilor din ]mp[r[@ia lui Dumnezeu. Semnifica@ia e atestat[ de faptul c[ Iisus ascult[ rug[mintea mamei Sale de a-|i ]ncepe, aici \i acum, lungul \ir al minunilor care-I adeveresc dumnezeirea.
= Una sau mai multe minuni prin care un profet trebuia s[ arate c[ e ]nvestit cu putere dumnezeiasc[.
Text fundamental pentru instituirea Botezului cre\tin ca Tain[, necesitate absolut[ m_ntuirii omului.
}n greaca veche, ca \i ]n ebraic[, acela\i cuv_nt pneuma, ]nseamn[ \i v_nt, \i duh (vezi \i Iz 37, 9).
}n concep@ia \i limbajul semitic, numele este o realitate tot at_t de concret[ ca \i persoana care-l poart[.
Enon ]nseamn[ ΓÇ₧IzvoareleΓÇ¥. Dup[ tradi@ie, se afla pe valea Iordanului, la c_@iva kilometri spre sud de Scythopolis.
Probabil despre ritualul iudaic al sp[l[rii, botezul lui Ioan \i botezul lui Iisus.
Cuv_ntul e folosit aici ]n sensul s[u mult mai larg: converti@i, aderen@i.
F_nt_n[ s[pat[ ad_nc ]n p[m_nt; pu@. Pentru scoaterea apei, fiecare ]\i aducea de acas[ g[leata (de obicei, un burduf) \i funia.
Pe la amiaz[.
}n timpul captivit[@ii babilonice a Evreilor (cca. 605-538 ]. H.), regele Asiriei a repopulat Samaria cu cinci triburi p[g_ne asiatice (vezi 4 Rg 17, 24-44). Imigran@ii au fost converti@i doar par@ial la mozaism, ei continu_nd s[-\i adore zeit[@ile proprii. Dup[ ]ncetarea captivit[@ii, Evreii reveni@i ]n Samaria sΓÇÖau amestecat cu ei, rezult_nd astfel un popor hibrid, ]n permanent[ du\m[nie reciproc[ cu Iudeii. Cei cinci b[rba@i ai femeii, men@iona@i ]n versetul 18, stau ]n rela@ie simbolic[ indirect[ cu cele cinci triburi originare.
= Muntele Garizim, pe care Samarinenii construiser[ un templu opus celui din Ierusalim.
Seceri\ul spiritual: Samarinenii care se apropie de apostolii-secer[tori, ace\tia preceda@i de profe@ii-sem[n[tori ai Vechiului Testament.
Betezda = Casa Milostivirii. Patru pridvoare alc[tuiau cele patru laturi ale piscinei, ]n timp ce al cincilea o t[ia ]n dou[ pe linia unde se ]nt_lneau apele a dou[ bazine ]nvecinate.
Fiul }l aude \i-L ascult[ pe Tat[l.
Ioan introduce discret tema p_inii pascale iudaice (]ntru amintirea manei cu care Evreii fuseser[ hr[ni@i ]n de\ertul Sinai ΓÇö I\ 16), care avea s[ fie ]nlocuit[ de P_inea Vie@ii, principala tem[ a acestui capitol.
Dup[ obiceiul oriental, numai b[rba@ii \edeau jos, ]n timp ce femeile \i copiii r[m_neau ]n picioare \i, la r_ndul lor, primeau hrana de la capii de familie. A\a se explic[ \i de ce la Mt 14, 13-21, Mc 6, 32-44 \i Lc 9, 10-17 num[rul celor hr[ni@i este calculat dup[ acela al b[rba@ilor.
Pecetea ]n ]n@elesul de semn distinctiv, de recunoa\tere, prin care Fiul Omului Se identific[ cu Fiul lui Dumnezeu, a\a cum L-a m[rturisit Tat[l la Botez (Mt 3, 16). }ntrΓÇÖo rug[ciune liturgic[ (euharistic[!) Sf. Vasile cel Mare }l define\te pe Fiul ca fiind ΓÇ₧pecete asemenea chipuluiΓÇ¥ patern, imagine v[zut[ a P[rintelui nev[zut.
}n limba greac[, substantivul ártos = p_ine e de genul masculin; rela@ia lui cu pronumele „aceea” (]n original: „Acela”) creeaz[ o anume ambiguitate care preg[te\te urm[toarele dou[ replici.
A-L vedea pe Fiul: a descifra ]n El ΓÇ₧peceteaΓÇ¥ Tat[lui \i a-L recunoa\te astfel ca Fiu al lui Dumnezeu.
S[rb[toare anual[ iudaic[, la sf_r\it de septembrie \i ]nceput de octombrie, pe durata a \apte zile, c[rora li se ad[uga a opta pentru ceremonia de ]nchidere. }n riturile acestei s[rb[tori, apa \i lumina aveau o importan@[ deosebit[.
Cu privire la fra@ii lui Iisus vezi nota de la Mt 12, 46.
= Incognito; amestecat ]n mul@ime; f[r[ alai, ca un pelerin oarecare.
Vindecarea paraliticului ]n zi de s_mb[t[ (In 5, 1-16).
= Dac[ binele poate fi operat asupra unei p[r@i din ]ntreg, cu at_t mai mult asupra ]ntregului.
Diaspora iudaic[: Evreii emigra@i ]n afara Palestinei. Prin ΓÇ₧EliniΓÇ¥ erau desemna@i nu numai Grecii, ci toate na@iunile non-iudaice, ΓÇ₧p[g_neΓÇ¥.
Literal: din p_ntecele lui. Conota@ie spiritual[: Iisus este, prin excelen@[, izvorul Vie@ii, dar \i cei ce intr[ ]n comuniune cu El pot deveni, prin Duhul Sf_nt, nu numai receptori, ci \i distribuitori de ap[ vie, ca o re@ea racordat[ la surs[.
}n afar[ de cei apropia@i, nu se \tia c[ Iisus Se n[scuse ]n Betleem; I se spunea doar ΓÇ₧NazarineanulΓÇ¥.
= Dup[ aparen@e, f[r[ capacitatea de a p[trunde ]n sfera esen@elor.
}n ]n@elesul ebraic de ΓÇ₧a os_ndiΓÇ¥.
Formul[ prin care Dumnezeu Se define\te pe Sine }nsu\i: ΓÇ₧Eu sunt Cel ce esteΓÇ¥ (I\ 3, 14). }n cazul de fa@[: Dac[ nu ve@i crede c[ Eu sunt Hristos, unicul M_ntuitor...
= C_nd }l ve@i fi ]n[l@at pe cruce. Expresie folosit[ \i la In 12, 32 (]n contextul versetului 33). Iudeii, prin bra@ul secular al Romanilor, }l vor r[stigni pe Hristos, dar crucificarea va fi ]nceputul pream[ririi Lui.
Ismael era fiul lui Avraam n[scut din sclava Agar, deci el ]nsu\i cu statut de rob, \i a fost alungat din familie ]n favoarea lui Isaac, fiul liber \i legitim, care devine astfel \i st[p_n al casei (vezi Fc 21, 10-12).
La profe@ii Vechiului Testament, infidelitatea lui Israel fa@[ de mariajul s[u spiritual cu Dumnezeu era calificat ca desfr_nare (vezi Os 1, 2; 2, 6).
= Limbajul.
Defini@ia lui Dumnezeu (vezi nota de la 8, 24).
Expresie biblic[ prin care cineva era conjurat s[ spun[ adev[rul ]n numele lui Dumnezeu.
Fariseii cei orbi, care nu pricepeau c[ lor li se adreseaz[ pilda.
Cei ce-L urmeaz[ pe Iisus vor avea nu numai via@a ve\nic[ elementar[, ci \i pe cea des[v_r\it[, ]n imediata apropiere a lui Dumnezeu, potrivit ΓÇ₧multelor loca\uriΓÇ¥ din ]mp[r[@ia cerurilor.
Dublu sens: Devotamentul fa@[ de oi \i jertfirea vie@ii pentru ele. El }\i d[, ]ntrΓÇÖadev[r, via@a, dar nu silit de cineva, ci din propria Sa voin@[ (vv. 17-18).
O s[rb[toare de opt zile, care avea loc ]n decembrie, numit[ \i s[rb[toarea Luminilor; se celebrau purificarea \i ]nnoirea templului din Ierusalim de c[tre Iuda Macabeul (vezi 1 Mac 4).
F[r[ ocoli\uri; f[r[ limbajul ]ncifrat al parabolelor.
Sintagm[ din Ps 8, 6, referitoare la judec[torii r_ndui@i de Moise s[ pov[@uiasc[ \i s[ ]ndrepte poporul ]n numele lui Dumnezeu (Dt 1, 15-17; 19, 17).
Evanghelistul anticipeaz[ episodul din capitolul urm[tor.
Ioan vrea s[ arate de la ]nceput c[ ]nt_rzierea lui Iisus nu s’a datorat indiferen@ei sau lipsei de afec@iune, ci dimpotriv[, tocmai iubirii. Pentru no@iunea de „iubire” (cu verbul „a iubi”) greaca veche posed[ trei termeni diferi@i \i cu ]n@elesuri foarte precise: éros = iubire senzual[; ]n opozi@ie cu aceasta, agápe (folosit ]n acest verset) = iubire spiritual[, matern[, filial[, fratern[, duhovniceasc[, divin[; \i filía (folosit ]n versetul 3, ca \i, mai jos, ]n 36) = iubire amical[, prietenie, iubire fr[@easc[, general-uman[.
= De moartea lui Laz[r.
Iisus mul@ume\te ]nainte de a fi s[v_r\it minunea, ca \i cum rug[mintea Sa ar fi fost deja ]mplinit[. Vezi aser@iunea de la Mc 11, 24: ΓÇ₧Pe toate c_te le cere@i rug_ndu-v[, s[ crede@i c[ le-a@i \i primit, \i le ve@i aveaΓÇ¥.
Arhiereu-primat, oficiu pe care Caiafa, numit de autoritatea roman[, l-a de@inut ]ntre anii 18-36 d. H. Evanghelistul nu vrea s[ spun[ c[ aceasta era o func@ie ce se schimba anual, ci numai s[ precizeze pozi@ia lui Caiafa ]n timpul evenimentelor istorisite.
Ultima s[pt[m_n[ din via@a public[ a lui Iisus, pe care Ioan o urm[re\te cu aceea\i grij[ ca \i pe prima, ]n semnifica@iile lor spirituale, cu accentul principal pe pream[rirea Fiului Omului.
Cantitate echivalent[ cu 327,45 grame. Despre mirul de nard vezi nota de la Mc 14, 3.
Un dinar era plata pentru o zi de lucru.
Era casierul comunit[@ii apostolice.
Particip_nd la preg[tirile intr[rii lui Iisus ]n Ierusalim (a\a cum aceasta e relatat[ mai pe larg ]n evangheliile sinoptice), ucenicii fuseser[ instrumente ale planului divin.
= Credincio\i de alt neam dec_t Evreii, dar converti@i la monoteismul mozaic \i participan@i la o parte din ritualurile iudaice; prozeli@i.
Pentru rela@ia suflet ΓÇö via@[ vezi nota de la Mt 16, 25; pentru ebraismul ΓÇ₧a ur]ΓÇ¥ vezi nota de la Lc 14, 26.
= Satana, a c[rui domnie se va pr[bu\i prin moartea \i ]nvierea lui Hristos.
Cuv_ntul ebraic pasach, devenit, ]n greac[, Pasha (Pa\ti) ]nseamn[ trecere, comemor_nd trecerea salvatoare a lui Dumnezeu peste casele Israeli@ilor (I\ 12, 12), dar \i trecerea lui Israel prin Marea Ro\ie (I\ 14), din robia Egiptului ]n #ara F[g[duin@ei. Prin moartea lui Iisus, El ]mpreun[ cu ai S[i p[r[sesc lumea ]nrobit[ p[catului \i trec ]n ]mp[r[@ia lui Dumnezeu.
= P_n[ la ultima consecin@[ a iubirii: jertfa pe cruce.
Majoritatea comentatorilor cred c[ e vorba de ]nsu\i Ioan (supranumit ΓÇ₧Evanghelistul IubiriiΓÇ¥), cel ce se define\te astfel pe sine \i ]n 19, 26-27; 20, 21, 7, 20. Iisus ]i iubea pe to@i ucenicii (vezi ]nceputul acestui capitol), dar Ioan }i era mai apropiat suflete\te (probabil din cauz[ c[ era \i cel mai curat cu inima), iar la mas[ ocupa locul de cinste, de unde-I putea vorbi lui Iisus \i ]n mod confiden@ial, ceea ce explic[ interven@ia lui Petru.
Prin faptul c[, f[r[ nici o tres[rire de con\tiin@[, a acceptat suprema ospitalitate a Celui pe Care se g_ndea s[-L tr[deze.
Text dificil. }ntrebare retoric[, al c[rei r[spuns, evident, e negativ; ea face trimitere la In 12, 32.
Accent fundamental pe rela@ia paralel[ dintre lucrarea Duhului Sf_nt \i aceea a Fiului.
= Iuda Tadeul, fiul lui Iacob.
Egalitatea dintre Tat[l \i Fiul este exprimat[ clar ]n In 10, 30: ΓÇ₧Eu \i Tat[l una suntemΓÇ¥, ca \i ]n multe alte texte. }n cazul de fa@[, Iisus Se refer[ la faptul c[ Fiul, prin ]ntrupare, a renun@at temporar la slava Sa dumnezeiasc[, lu_nd chipul smerit al robului, ceea ce ]n limbajul teologic se nume\te kenoz[ (vezi nota de la Flp 2, 7).
Pentru ΓÇ₧st[p_nitorul acestei lumiΓÇ¥ vezi nota de la In 12, 31. Satana nu are nimic ]n comun cu Hristos \i nici o putere asupr[-I, dar Iisus ]i accept[ biruin@a temporar[ ca pre@ al iubirii \i ascult[rii Sale fa@[ de Tat[l (vezi versetul urm[tor).
Purcederea (de la latinescul procedo) este mi\carea prin care Duhul Sf_nt izvor[\te din Tat[l \i Se odihne\te ]n Fiul, ]ntrΓÇÖo permanent[ comuniune treimic[. Sf_ntul Duh este \i ΓÇ₧Duhul Adev[ruluiΓÇ¥, pentru c[ prin el \i prin lucrarea Sa ]n lume cunoa\tem adev[rul total despre Dumnezeu. Text fundamental pentru elaborarea \i formularea articolului 8 din Simbolul Credin@ei.
Vezi nota de la Mt 16, 23. Iisus ]i previne pe apostoli asupra ]ncerc[rilor la care vor fi supu\i, pentru ca acestea s[ nu le devin[ pietre de poticnire ]n credin@[ \i lucrare.
Duhul Sf_nt va rupe v[lul ignoran@ei \i va da pe fa@[ (va v[di) trei realit[@i care-i privesc pe oameni: p[catul acestora de a nu-L fi recunoscut pe Iisus drept Fiul lui Dumnezeu; dreptatea lui Iisus de a Se fi declarat pe Sine Fiul lui Dumnezeu, atestat[ prin revenirea Sa la Tat[l; ]n final, Dumnezeu ]l judec[ \i-l condamn[ pe Satana.
Duhul Sf_nt nu conduce la sau spre un adev[r exterior, ci ]n interiorul adev[rului deja revelat prin Iisus Hristos. Revela@ia ]ns[ e incomplet[, din cauza neputin@ei omene\ti de ΓÇ₧a purtaΓÇ¥ adev[rul divin ]n ]ntregime \i dintrΓÇÖodat[; ea se va des[v_r\i treptat \i ]n timp, prin lucrarea Sf_ntului Duh ]n Biseric[. Text fundamental pentru instituirea Sfintei Tradi@ii (Sinoade Ecumenice, opera Sfin@ilor P[rin@i).
= Iuda Iscarioteanul.
}n cazul de fa@[, grecescul speira indic[ o treime dintrΓÇÖo cohort[, aproximativ trei sute de solda@i. E singura precizare c[, pe l_ng[ osta\ii iudei din garda templului, la arestarea lui Iisus a participat \i o forma@ie militar[ roman[.
Literal: hiliarhul; c[petenia peste o mie = comandant de cohort[.
= Evanghelistul Ioan ]nsu\i.
}n sensul: Demonstreaz[ aici, ]n fa@a tuturor, ce-a fost r[u ]n cuvintele Mele! Replica pare adresat[ nu celui ce-L p[lmuise, ci arhiereului ]nsu\i, din a c[rui porunc[ fusese lovit.
Sala de judecat[ a procuratorului roman.
A intra ]n casa unui p[g_n constituia o impuritate pe care Iudeii o evitau cu grij[, mai ales ]n ajunul Pa\tilor.
Vezi nota de la Mc 15, 17.
}ntrebarea nu se refer[ la locul de na\tere sau la domiciliul lui Iisus, ci la originea Acestuia. E r_ndul lui Pilat s[ intuiasc[ misterul lui Iisus (tema central[ a Evangheliei dup[ Ioan).
|antaj asupra lui Pilat, presiune prin care procesul religios al lui Iisus e transformat ]n proces politic.
Asupra zilei de Vinerea Pa\tilor vezi nota de la Mc 15, 42. Cam pe la ceasul al \aselea, adic[ spre amiaz[, c_nd din casele Evreilor se ]ndep[rtau toate alimentele fermentate, spre a le face loc azimelor.
Inscrip@ie pe o plac[ de lemn, cu numele condamnatului. Evident, placa nu a fost scris[ de ]nsu\i Pilat, ci din ordinul lui (ca \i biciuirea din versetul 1 al acestui capitol).
F[r[ sΓÇÖo \tie, osta\ii romani, prin care se plinea profe@ia din Ps 22, 20, deveneau instrumente ale planului divin.
Pentru aceast[ adresare vezi nota de la In 2,4.
Dispozi@ie testamentar[ consemnat[ de ]nsu\i Ioan, cel implicat direct ]n ea, de unde reiese limpede c[ Iisus era unicul fiu al Mariei \i c[ aceasta, dup[ moartea Lui, nu mai avea pe nimeni care sΓÇÖo ocroteasc[. Dimensiunii filiale i se ad[uga cea duhovniceasc[, prin care Maria, ΓÇ₧Eva cea nou[ΓÇ¥, devine Maica tuturor credincio\ilor.
Isop : plant[ aromatic[ din Palestina. Ramura de isop a constituit suportul buretelui, \i am_ndou[ au fost ridicate ]n v_rful unei trestii (cf. Mt 27, 48 \i Mc 15, 36).
Mijloc prin care era gr[bit[ moartea crucifica@ilor agonici.
Procesul de separare a serului de plasma sangvin[ era o prob[ asupra decesului. Dincolo de aspectul fiziologic, Sfin@ii P[rin@i atest[ dimensiunea spiritual[ a momentului: apa e simbolul Botezului prin Sf_ntul Duh, s_ngele e simbolul Euharistiei. }n ritualul liturgic al Bisericii, ambele elemente fac parte din materia euharistic[.
Evanghelistul Ioan ]nsu\i.
Duminic[.
}n timp ce giulgiurile se odihneau lipite de p[m_nt, marama p[stra forma oval[ a capului.
Nu pricepuser[ Scriptura Vechiului Testament ]n realitatea ei profund[.
Pescuirea minunat[, simbol al ]mp[r[@iei cerurilor (vezi Mt 13, 47-48), eveniment pe care ucenicii ]l mai tr[iser[ (vezi Lc 5, 1-11), readuce fulger[tor ]n mintea lui Ioan imaginea lui Iisus.
}n@elesul exact: o hain[ pesc[reasc[ de deasupra, ]ncins[ cu sfoar[, asem[n[toare cu ceea ce noi numim halat.
}ntreita ]ntrebare \i m[rturisire semnific[ reabilitarea lui Petru dup[ ]ntreita sa lep[dare de Iisus.
Moartea lui Petru, martirizat la Roma ]n anul 64 (sau 67).
Drept confirmare a reabilit[rii, Iisus ]i repet[ lui Petru cuvintele pe care i le spusese la sp[larea picioarelor (vezi In 13, 36).
Textual: „început al semnelor”. În limbajul ioanic, „semnul” este minunea semnificativ[, cea care prefigureaz[ ceva (vezi \i mai jos vv. 18-22). În cazul de fa@[, transmuta@ia ap[-vin anun@[ transfigurarea vin-Sânge.
