care Apostolul vrea s[-i ]nt[reasc[ ]n credin@[, pe de-o parte, \i s[-i apere de primele erezii, pe de alta.
Fa@[ΓÇÖn fa@[ cu evangheliile sinoptice, opera lui Ioan ]\i contureaz[ un profil aparte, ]ncep_nd cu planul general:
Prolog: Slava Logosului ]ntru Dumnezeu, ]n lume \i ]n istorie (1, 1-18).
1. Slava lui Iisus ar[tat[ ]n lume (1, 19 ΓÇö 12, 50).
2. Slava lui Iisus ar[tat[ ucenicilor S[i ]n intimitatea Cinei celei de Tain[ (13, 1 ΓÇö 17, 26).
3. Slava lui Iisus ar[tat[ ]n Patimile Sale (18, 1 ΓÇö 19, 42).
4. Slava lui Iisus ar[tat[ ucenicilor S[i dup[ ]nvierea Sa din mor@i (20, 1-31).
5. Epilog (21, 1-25).
Apostolul Ioan nu-\i propune s[ reia \i s[ amplifice evangheliile sinoptice, ci s[ le completeze cu relat[ri inedite asupra vie@ii \i ]nv[@[turii Domnului, dar ordon_ndu-\i materialul dup[ alte criterii. El ]\i ia libertatea (\i-\i asum[ autoritatea) de a prezenta o alt[ cronologie a evenimentelor, de a insista asupra unor minuni \i cuvinte omise de predecesorii s[i; chiar c_nd istorise\te acelea\i fapte relatate \i de sinoptici, el introduce anume particularit[@i care-i sunt proprii, fie ]n @es[tura nara@iei, fie ]n vocabular, fie ]n stil. Nota dominant[ a Evangheliei ]ns[ ΓÇö \i care o face net superioar[ tuturor ΓÇö este dimensiunea ei teologic[ (fapt pentru care autorul ei este numit \i ΓÇ₧Sf_ntul Ioan TeologulΓÇ¥, adic[ ΓÇ₧Cuv_nt[torul de DumnezeuΓÇ¥). Mesajul ei suprem este acela de a ]nf[@i\a misterul hristologic ]n toat[ amploarea \i profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuv_ntul) ]ntrupat, El }nsu\i Dumnezeu, le descoper[ oamenilor pe Dumnezeu-Cel-Nev[zut, le aduce Lumina \i Via@a, le asigur[ cunoa\terea \i comuniunea lui Dumnezeu prin cunoa\terea \i
