Dreptatea: acordul dintre cugetul \i fapta omului, pe de-o parte, \i poruncile lui Dumnezeu, pe de alta.
ΓÇ₧...cei ce judeca@i p[m_ntulΓÇ¥ (expresie identic[ cu aceea din Ps 2, 10): regii, guvernatorii, demnitarii a c[ror principal[ datorie este aceea de a face dreptate.
ΓÇ₧...cei ce nu-L ispitescΓÇ¥: cei ce nu-L pun la ]ncercare, cei ce nu pun pariuri pe o anumit[ interven@ie a lui Dumnezeu (vezi Iudita 8, 12-16).
Lucid[ prin excelen@[, ]n@elepciunea nu sufer[ abureala p[catului.
Foarte exact: ΓÇ₧educatorulΓÇ¥.
}n limbajul biblic, ΓÇ₧r[runchiiΓÇ¥ sunt zona l[untric[ a omului, s[la\ul g_ndurilor celor mai ascunse. De re@inut al[turarea dintre }n@elepciune \i Dumnezeu.
„Lumea” ca totalitate a oamenilor (oikouméne).
Duhul Domnului este Cel ce asigur[ coeziunea universului.
ΓÇ₧Urechea geloas[ΓÇ¥ este a lui ΓÇ₧Dumnezeu gelosΓÇ¥, no@iune frecvent[ ]n V. T. (vezi nota de la I\ 20, 5).
ΓÇ₧...s[ viezeΓÇ¥: s[ aib[ o existen@[ peren[ (iar nu de azi pe m_ine).
Ceea ce urmeaz[, p_n[ la versetul 20 inclusiv, e o viziune pesimist[ asupra vie@ii, extras[ dintrΓÇÖo concep@ie materialist[ (deloc str[in[ g_ndirii antice), care va alimenta, mai t_rziu, doctrina comunismului.
Sarcasm pe care ]l vor profera \i Iudeii la adresa lui Iisus de pe cruce: ΓÇ₧SΓÇÖa ]ncrezut ]n Dumnezeu: s[-l scape acum, dac[-l vreaΓÇ¥ (Mt 27, 43).
O seam[ din Sfin@ii P[rin@i ai Bisericii v[d ]n acest verset o profe@ie mesianic[: Iisus condamnat de c[tre p[c[to\i la moarte pe cruce; vezi \i Evr 12, 2-3.
Unele manuscrise grece\ti prezint[ o variant[ a acestui (al doilea) stih ]n formula: ΓÇ₧\i l-a f[cut dup[ chipul fiin@ei (naturii) SaleΓÇ¥; ]n acest sens ]l prezint[ traducerile occidentale (BJ, OSTY, TOB), dar \i traducerile rom_ne\ti din 1688, 1914, 1936 \i urm[toarele. Edi@ia Rahlfs ofer[ cealalt[ variant[, mai direct[, f[r[ echivoc: ΓÇ₧f[c_ndu-i chip asemeni cu ve\nicia LuiΓÇ¥; prin acest termen (addi├│tes = ΓÇ₧eternitateΓÇ¥, ΓÇ₧ve\nicieΓÇ¥) stihul se expliciteaz[ \i-l completeaz[ pe cel precedent (ceea ce e nestric[cios e ve\nic). De fapt, versetul e o reluare original[ a textului din Fc 1, 27.
Diavolul (]n ebraic[: Satan), invidiindu-l pe om pentru pozi@ia sa privilegiat[ ]n crea@ia lui Dumnezeu, l-a atras ]n p[cat (Fc 3, 1-8; In 8, 44; Ap 12, 9); la r_ndul s[u, p[catul i-a adus omului moartea spiritual[, urmat[ de cea fizic[ (Rm 5, 12).
ΓÇ₧PedeapsaΓÇ¥ (aici): ]ncercarea (sau \irul de ]ncerc[ri) la care Dumnezeu ]l supune pe omul drept, pentru ca acesta, asemenea aurului ]n foc, s[ se purifice prin eliminarea zgurii.
ΓÇ₧Ziua cercet[riiΓÇ¥: vremea c_nd Dumnezeu Se va ocupa de reabilitarea drep@ilor.
Precum sc_nteile ard \i nimicesc o miri\te uscat[, a\a ]i vor ]nvinge drep@ii lui Israel pe adversarii lor, p[c[to\ii.
}n universul biblic, sterilitatea unei femei era considerat[ drept blestem \i ocar[ divin[. A\adar, ]n lumina textului de fa@[: Virtutea castit[@ii conjugale r[scump[r[ ocara sterilit[@ii prin rodul spiritual ce va fi cunoscut la ΓÇ₧cercetarea sufletelorΓÇ¥, adic[ la judecata lui Dumnezeu.
Cuv_ntul ΓÇ₧neamΓÇ¥ ]nseamn[ aici succesiune de genera@ii (neamul M[rcule\tilor).
Virtutea are o dubl[ ve\nicie: aceea din memoria oamenilor \i aceea din ]mp[r[@ia lui Dumnezeu. Cununa e simbolul biruin@ei ]n luptele atletice ΓÇö nobile, nes_ngeroase ΓÇö, care, la r_ndul lor, vor fi ]n Noul Testament simbol al luptelor (]ntrecerilor) duhovnice\ti (vezi 1 Co 9, 24-27).
Dac[ moartea timpurie a omului bun \i drept pare a c[dea sub inciden@a absurdului, ea are, totu\i, o ra@iune ascuns[: Dumnezeu ]l smulge din mediul corupt ]n care tr[ie\te, ca nu cumva el, sub presiunea ambian@ei perverse, s[ cedeze \i s[ cad[; ]n acest caz, moartea trupului e salvarea sufletului.
Nebunii nelegiui@i nu scap[ doar cu moartea fizic[ \i cu \tergerea amintirii; ]n urma acestora va fi o judecat[, o vreme c_nd, fa@[ΓÇÖn fa@[ cu propriile lor p[cate, vor fi condamna@i de ele.
Literal: ΓÇ₧osteneliΓÇ¥; ΓÇ₧nevoin@eΓÇ¥. Via@a omului virtuos nu e comod[; ea se realizeaz[ prin efort (acela de a ]nvinge ispitele care ]l asalteaz[).
Dac[ p[c[tosul \i-a petrecut via@a ]n confuzie \i datorit[ confuziei, Judecata ]i ofer[ momentul lucidit[@ii \i, prin aceasta, con\tiin@a vinov[@iei.
Din nou: cununa e r[splata-simbol a ]nving[torului ]n ]ntrecerile atletice (ΓÇ₧r[zboiul nev[zutΓÇ¥ al sfin@ilor); prin cunun[ (sau diadem[), asem[narea cu }mp[ratul.
Schimb_nd registrul expozitiv, autorul deschide un episod specific stilului apocaliptic: spre a-|i nimici adversarii, Dumnezeu mobilizeaz[ \i pune ]n mi\care ]ntregul univers. ΓÇ₧GeloziaΓÇ¥ lui Dumnezeu, no@iune frecvent[ ]n limbajul biblic, e sentimentul violent al Celui ]n\elat ]n buna Sa credin@[.
ΓÇ₧Cei lipsi@i de minteΓÇ¥: aici nu e vorba de nebunii deregla@i mintal, ci de cei ce, printrΓÇÖo judecat[ s[rac[, simplificatoare, r[stoarn[ sau deregleaz[ ordinea moral[, lu_nd p[catul drept virtute \i nefirescul drept firesc.
ΓÇ₧... spre eiΓÇ¥: spre vr[jma\i.
Presupuse a fi ale unui rege iudeu, ]ndemnurile de mai jos li se adreseaz[ tuturor celor ce au func@ii conduc[toare ]n lume; de aici, caracterul universalist al acestui capitol.
ΓÇ₧A cercaΓÇ¥: a scruta; a cerceta ]n profunzime.
Adic[: dup[ Judecat[ vor fi recunoscu@i drept sfin@i \i declara@i ca atare.
}n versetele 17-20 autorul folose\te — destul de liber — un procedeu de argumenta@ie al g_ndirii grece\ti: ]ntr’o suit[ de propozi@ii, complementul celei dint_i devine subiectul celei urm[toare... \i a\a mai departe, p_n[ la concluzia care reune\te ]nceputul cu sf_r\itul; procedeul se cheam[ „sorit”, de la adjectivul grecesc sooreítes = „ob@inut prin acumulare”.
Una din legile iubirii este supunerea fa@[ de persoana iubit[, principiu fundamental ]n rela@ia om-Dumnezeu.
Acest capitol e una din cele mai frumoase pagini ale Vechiului Testament; de\i alc[tuit[ sub ]nr_urirea g_ndirii filosofice grece\ti (]ndeosebi sub aceea a lui Platon), scrierea are grij[ s[ p[streze toate coordonatele monoteismului iudaic.
}ntregului neam omenesc i se transmit chipul \i asem[narea lui Adam (vezi Fc 5, 3 \i nota).
Zece luni ale ciclului lunar ΓÇö operant ]n calculul iudaic ΓÇö sunt echivalentul a nou[ luni din ciclul solar.
}n vechea g_ndire iudaic[, s[m_n@a b[rbatului era aceea din care se alc[tuia embrionul; oferind pl[cerea, femeia devenea receptacul.
Prin rug[ciune, autorul a ob@inut priceperea (frónesis) de a cere mai mult; prin invocare (chemare expres[) i s’a dat mai mult dec_t ]ns[\i ]n@elepciunea: duhul ]n@elepciunii (pnéuma sofías), adic[ ]n@elepciunea ]n dimensiunea \i perenitatea ei l[untric[.
De\i ]n@eleptul a renun@at, practic, la toate bunurile men@ionate ]n versetele 8-10 (sceptre, tronuri, bog[@ii, nestemate, aur, argint, s[n[tate, frumuse@e ΓÇö \i chiar lumin[ ΓÇö), el le-a dob_ndit pe toate, dar numai t_rziu \i-a dat seama c[ ]n@elepciunea e nu doar instrumentul prin care i-au venit, ci ]ns[\i originea lor (desigur, o origine derivat[ din Dumnezeu, dup[ cum se va ar[ta ]n versetele 25-26).
Literal: ΓÇ₧rostesc f[r[ invidieΓÇ¥.
Iisus va spune: ΓÇ₧... face@i-v[... comoar[ ne]mpu@inat[ ]n ceruriΓÇ¥.
ΓÇ₧... rostire dup[ g_ndΓÇ¥: s[ spun ceea ce ]mi dicteaz[ g_ndul (gn├│me are o mare bog[@ie de sensuri: g_nd, g_ndire, dreapt[ judecat[, inteligen@[, dispozi@ie a spiritului etc.).
ΓÇ₧|tiin@a de a faceΓÇ¥: ra@iunea practic[.
ΓÇ₧Cunoa\terea cinstit[ΓÇ¥: aceea care nu minte, nu ]n\al[, nu induce ]n eroare; care e conform[ cu realitatea.
E vorba de duhurile rele, a c[ror putere trebuie identificat[ spre a-i ]mpiedica lucrarea malefic[.
Monoteist, autorul se fere\te s[ personifice ]n@elepciunea, cu toate c[ ]i confer[ \i calitatea de ΓÇ₧a me\teriΓÇ¥ (a lucra ca un creator de art[). }n urm[toarele dou[ versete sunt enumerate o seam[ de atribute ale ]n@elepciunii, pe care Platon \i stoicii le puneau pe seama ΓÇ₧Spiritului universalΓÇ¥ (desemnat prin nous sau prin L├│gos). Acestea sunt ]n num[r de dou[zeci \i unu (3 x 7 = 21, rezultatul a dou[ numere perfecte), cunoscut fiind c[ simbolistica numerelor era cultivat[ at_t ]n filosofia elen[ c_t \i ]n cele dou[ Testamente biblice. }n efortul de a ajunge la 21, autorul folose\te termeni foarte apropia@i ca sens.
ΓÇ₧De\teptΓÇ¥ = inteligent.
ΓÇ₧F[r[ perecheΓÇ¥: unic.
ΓÇ₧Cu multe c[iΓÇ¥: multiplu; polivalent.
ΓÇ₧Sub@ireΓÇ¥: subtil; de mare fine@e; care poate face distinc@iile cele mai fine, p_n[ la ultimul am[nunt.
ΓÇ₧Gata oric_ndΓÇ¥: prompt; care r[spunde imediat.
Lipsit[ de impurit[@i, ]n@elepciunea ]\i taie cale dreapt[ prin tot ce exist[.
ΓÇ₧Lumina ne]nserat[ΓÇ¥: lumina ve\nic[. Aici poate fi vorba de o intui@ie profetic[: dac[ ]n V. T. Dumnezeu nu e numit niciodat[ lumina (El fiind doar ]nso@it de lumin[), ]n N. T. Iisus Se va declara pe Sine: ΓÇ₧Eu sunt Lumina lumiiΓÇ¥ (In 8, 12).
Dup[ con@inut, acest verset e concluzia \i finalul capitolului precedent.
ΓÇ₧Neamul bunΓÇ¥: ob_r\ia nobil[.
„A tr[i cu Dumnezeu” ]nseamn[ a fi cu El ]n comuniune intim[, asemenea unui cuplu so@-so@ie. De altfel, ]n V. T. e frecvent[ alegoria mariajului sacru dintre Iahvé \i poporul S[u Israel.
}n@elepciunea este, de fapt, o ini@iat[, posed_nd capacitatea de a avea acces la tainele dumnezeie\ti.
Acestea sunt cele patru virtu@i cardinale proclamate de filosofia greac[ (Platon \i stoicii), devenite apoi, cu conota@ii speciale, virtu@ile cardinale ale teologiei cre\tine. (Dreptatea din stihul ]nt_i nu ]nseamn[ una din cele patru virtu@i, ca ]n stihul 4, ci toate cele patru laolalt[).
ΓÇ₧ZicaleleΓÇ¥ (maximele) \i ΓÇ₧ghicitorileΓÇ¥ (enigmele) sunt alc[tuiri verbale care ascund un sens anevoie de descifrat; ]n@elepciunea nu cunoa\te obstacole.
Op@iunea pentru ]n@elepciune pare o renun@are la bunurile \i bucuriile lume\ti, dar acestea i se ofer[ ]n@eleptului tocmai ca rezultat al op@iunii lui. Exemplul cel mai gr[itor este ]nsu\i regele Solomon.
Aluzie la celebra judecat[ a lui Solomon (3 Rg 3, 16-28).
Dup[ OSTY, ΓÇ₧cei mariΓÇ¥ ar fi, aici, suveranii str[ini care l-au cunoscut pe Solomon \i l-au admirat: regele Hiram al Tirului (3 Rg 5, 15-21) \i regina de Saba (3 Rg 10, 4-8).
Autorul are o preocupare constant[ pentru propria sa nemurire; aceasta se ob@ine printrΓÇÖo convie@uire intim[ cu ]n@elepciunea.
Luat ]n sine, izolat, versetul pare a afirma preexisten@a sufletului; luat ]ns[ ]n context ΓÇö apropiat \i ]ndep[rtat ΓÇö, el nu face altceva dec_t s[ pun[ accentul pe preeminen@a sufletului asupra corpului.
„A alc[tui” ]l echivaleaz[ aici pe grecescul kataskevázo, dar sensurile cuv_ntului original sunt mult mai multe \i mai bogate; potrivit acestora, Dumnezeu l-a „zidit” pe Adam (adic[ l-a creat dup[ un plan elaborat), dar l-a \i „preg[tit”, adic[ l-a ]nzestrat cu toate ]nsu\irile de natur[ s[-i asigure succesul ]n menirea pentru care fusese creat.
= ... unde Tu Te-ai hot[r_t s[ locuie\ti.
ΓÇ₧Cortul sf_ntΓÇ¥ poate fi: fie cortul ridicat de Moise dup[ porunca \i instruc@iunile lui Dumnezeu (I\ 25, 9, 40), fie ]nsu\i izvodul (prototipul) ceresc al acestuia.
Prezen@a ]n@elepciunii la crearea lumii este tratat[ mai pe larg ]n Proverbe 8, 27-31 (vezi \i nota).
ΓÇ₧Tat[l lumiiΓÇ¥: e vorba de Adam, numit astfel pentru c[ el a fost ]nceputul speciei umane. De aici, ]n capitolele urm[toare: }n@elepciunea \i Dumnezeu ]n istorie. Sunt evocate evenimente care pot fi reperate prin sistemul referen@ial (trimiteri).
ΓÇ₧Un nedreptΓÇ¥: cel ce a rupt echilibrul dintre voia lui Dumnezeu \i propria sa fapt[; e vorba de Cain.
Potopul; Noe ]n corabie.
V. 5: Turnul Babel; v 5: Avraam; vv. 6-7: Lot, Sodoma \i Gomora, femeia lui Lot; vv. 9-12: Iacob; vv. 13-14: Iosif; vv. 15-19: Moise; drumul prin pustie.
Pun_nd ]n paralel[ pl[gile asupra Egiptenilor \i suferin@ele din pustie ale Evreilor, autorul dezvolt[ ideea c[ una \i aceea\i suferin@[ (setea) poate avea motiva@ii \i scopuri diferite.
Autorul le atribuie Egiptenilor procese de con\tiin@[ care-i duc la descoperirea adev[ratului Dumnezeu (idee inexistent[ ]n Cartea Ie\irii).
Animalele pe care Egiptenii le adoraser[ devin acum tor@ionarii lor (idee proprie autorului).
Autorul pare a afirma aici preexisten@a materiei, ceea ce e de neconceput pentru un monoteist; mai degrab[ se ]n@elege c[ el a avut ]n minte haosul primordial, adic[ lumea creat[ de Dumnezeu mai ]nt_i ca materie inform[ (Fc 1, 2), pe care, pun_ndu-i legi, l-a organizat ]n ceea ce constituie universul.
Ideea c[ Dumnezeu nu-|i poate ur] \i nimici propria-I crea@ie este exprimat[ aici cu mare claritate \i argumentat[ ca niciunde ]n Vechiul Testament.
Aici \i mai departe e vorba de popoarele p[g_ne care locuiau Canaanul ]nainte \i dup[ cucerirea acestuia de c[tre Evrei.
„Fiii lui Dumnezeu”, adic[ Evreii, s’au a\ezat ]n Canaan ca imigran@i (grecescul apoikía ]nseamn[ „colonie”).
ΓÇ₧Ur_ciuniΓÇ¥ (]n limbajul biblic): idoli; fal\i dumnezei; animale pe care oamenii le adorau ca pe ni\te divinit[@i.
Egiptenii L-au cunoscut pe adev[ratul Dumnezeu, dar au continuat s[-L ]nfrunte, fapt pentru care au primit ultima pedeaps[: nimicirea ]nt_ilor-n[scu@i \i distrugerea armatei.
ΓÇ₧Cel ce esteΓÇ¥: Numele definitoriu pe care Dumnezeu |i l-a dat Sie\i (vezi I\ 3, 14 \i nota).
}nchinarea la idoli (ΓÇ₧chipuri ciopliteΓÇ¥) era interzis[ prin legea lui Moise; profe@ii ]ns[ au reluat aceast[ tem[ cu mare amploare \i au comb[tut-o cu vehemen@[, deseori folosind ironia \i sarcasmul.
Ambarca@iile primitive erau, de fapt, ni\te mici construc@ii pe plute; de aici, cutezan@a \i m[iestria navigatorilor.
Aluzie la corabia lui Noe. }n apele potopului sΓÇÖau ]necat \i uria\ii men@iona@i ]n Fc 6, 4.
ΓÇ₧Mistere \i rituriΓÇ¥: termeni ]mprumuta@i din vocabularul religiilor misterice ale antichit[@ii grece\ti, frigiene, egiptene sau persane; riturile acestora aveau structuri secrete, la care se ajungea prin trepte de ini@iere.
Adorarea suveranilor ca zeit[@i era o practic[ obi\nuit[ ]n antichitatea egiptean[ \i persan[; din motive politice, ea a fost adoptat[ de Alexandru cel Mare, apoi de cezarii Romei; ΓÇ₧apoteoza imperial[ΓÇ¥ a acestora din urm[ a dus la marele, ]ndelungatul \i s_ngerosul conflict cu cre\tinii, care nu-L recuno\teau dec_t pe Iisus Hristos ca fiind ]n acela\i timp Dumnezeu \i om.
Ignoran@a duce la r[sturnarea valorilor \i la haosul moral, ca ]ntrΓÇÖun r[zboi; ΓÇ₧paceaΓÇ¥, dimpotriv[, (]n limbajul biblic) ]nseamn[ totalitatea bunurilor spirituale \i materiale, ca rezultat al echilibrului moral.
Grecescul enallagé ]nseamn[ „schimbare ]n ordine invers[”; „inversiune”, de aici, „inversiune sexual[” (OSTY traduce mai direct: „perversiune sexual[”, ]n timp ce BJ conoteaz[: „crim[ ]mpotriva naturii”).
De vreme ce nu crede ]n garantul jur[m_ntului s[u, sperjurul nu-\i face probleme de con\tiin@[.
Ultimele dou[ stihuri: paralelism sinonimic; ΓÇ₧suflet lucr[torΓÇ¥ (activ) \i ΓÇ₧duh plin de via@[ΓÇ¥ sunt acela\i lucru.
Autorul revine asupra Egiptenilor, cei ce i-au asuprit pe Evrei ]nainte de Moise \i, mult mai t_rziu, sub Ptolemei.
ΓÇ₧Suflet de ]mprumutΓÇ¥: sufletul i-a fost dat omului de c[tre Dumnezeu (Fc 2, 7); or, Cel ce l-a dat are \i puterea de a-l lua ]napoi (Ps 103, 30).
ΓÇ₧AceiaΓÇ¥: Egiptenii; ]n opozi@ie cu ΓÇ₧ace\tiaΓÇ¥: Israeli@ii.
}ntregul capitol este un tablou sumbru al omului primitiv \i ignorant, prad[ u\oar[ a spaimelor nera@ionale.
ΓÇ₧Sfin@ii T[iΓÇ¥: Israeli@ii.
ΓÇ₧AceiaΓÇ¥: Egiptenii.
E vorba de jertfa pascal[.
Episodul se refer[ la revolta de dup[ pedepsirea lui Core, Datan \i Abiron, ]n urma c[reia sΓÇÖa ridicat, ca mijlocitor ]ntre Dumnezeu \i oameni, preotul Aaron (ΓÇ₧omul neprih[nitΓÇ¥).
„Destinul” traduce, aici, grecescul anánghe = „necesitate”, „destin inevitabil”, ceea ce trebuia, neap[rat, s[ se ]nt_mple. Nu e vorba ]ns[ de un destin ]n sens fatalist, adic[ de predestinare, ci de un eveniment aflat deja ]n pre\tiin@a lui Dumnezeu (vezi v. 1).
= Trecerea prin Marea Ro\ie.
}n cultul cre\tin, trecerea minunat[ a lui Israel prin Marea Ro\ie a devenit simbol al na\terii M_ntuitorului din Fecioara Maria care, \i dup[ aceasta, a continuat s[ r[m_n[ fecioar[: ΓÇ₧... c[ unde vrea Dumnezeu, e biruit[ r_nduiala firiiΓÇ¥ (Dogmatica de la Vecernia glasului 5).
ΓÇ₧UniiΓÇ¥ se refer[ la locuitorii Sodomei.
Dac[ cei din Sodoma refuzaser[ s[-i primeasc[ pe cei doi ]ngeri oaspe@i, Egiptenii sΓÇÖau purtat incomparabil mai r[u, f[c_ndu-i robi pe Evreii care, prin Iosif, le f[cuser[ numai bine.
ΓÇ₧Cel dreptΓÇ¥ este Lot (vezi \i 10, 6); aluzia se refer[ la episodul din Fc 19, 11.
