Prima \i cea mai important[ parte a Vechiului Testament, pe care Evreii o numesc Tora = „Lege”, î\i trage numele biblic din dou[ cuvinte grece\ti pénte = „cinci” \i teuhos = „carte”; a\adar, Pentateuhul înseamn[ „Cele Cinci C[r@i”, adic[ denumirea generic[ a scrierilor care îl alc[tuiesc: Facerea (sau Geneza, pentru c[’n ea sunt relatate crearea lumii \i a neamului omenesc), Ie\irea (sau Exodul, adic[ istorisirea eliber[rii poporului ales din robia egiptean[), Leviticul (referin@e asupra func@iilor preo@e\ti exercitate de tribul levi@ilor), Numerele (num[r[toarea sau recens[mântul f[cut asupra poporului evreu în pustie) \i Deuteronomul (ceea ce se traduce, tot din grece\te, „A doua Lege”, o reluare \i detaliere a Legii primite de Moise în muntele Sinai). Toate acestea au alc[tuit la început o singur[ carte; împ[r@irea a fost f[cut[ în secolul III î.H. de c[tre traduc[torii Septuagintei, f[r[ îns[ ca prin aceasta s[ se fi \tirbit ceva din unitatea operei.
Întregul text al Pentateuhului îl atest[ pe Moise drept autor, iar Biserica, în deplin[ concordan@[ cu tradi@ia \i \colile rabinice, a omologat aceast[ atestare înc[ din era apostolic[. Ea se întemeiaz[ cu prec[dere pe faptul c[ Însu\i Mântuitorul Iisus Hristos îl prezint[ pe Moise drept autor al Legii: „Oare nu Moise v’a dat Legea?” (In 7, 19); „toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise...” (Lc 24, 44). Tot astfel, Sfin@ii Evangheli\ti: „|i când s’au împlinit zilele cur[@irii lor dup[ Legea lui Moise...” (Lc 2, 22); „c[ci Legea prin Moise s’a dat” (In 1, 17); „L-am aflat pe Acela despre Care a scris Moise în Lege” (In 1, 45). De asemenea, Sfântul Apostol Pavel, propov[duindu-L pe Hristos la Roma, în lan@uri, se str[duia „ca \i din Legea lui
