aprind[ mânia Ta asupra poporului T[u pe care Tu l-ai scos din @ara Egiptului cu putere mare \i cu bra@ul T[u cel înalt? 12 de ce s[ spun[ Egiptenii: — Cu vicle\ug i-a scos, ca s[-i ucid[ în mun@i \i s[-i \tearg[ de pe fa@a p[mântului?... A\adar, potole\te-#i aprinderea mâniei \i fii blând cu r[utatea poporului T[u. 13 Adu-#i aminte de Avraam \i de Isaac \i de Iacob, robii T[i, c[rora Te-ai jurat Tu pe Tine Însu@i \i le-ai zis: — Înmul@i-voi semin@ia voastr[ mult[ ca stelele cerului!... |i tot p[mântul acesta, pe care tot Tu ai spus c[-l vei da urma\ilor lor, fie ca ei s[-l st[pâneasc[ în veci!” 14 Atunci Domnul |i-a îmblânzit urgia pe care spusese c’o va abate asupra poporului S[u.
15 |i întorcându-se Moise, s’a cobor_t din munte, având în mâinile sale cele dou[ table ale Legii: table de piatr[, scrise pe amândou[ p[r@ile — pe o parte \i pe alta erau scrise. 16 Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu \i scrisul era scrisul lui Dumnezeu, s[pat pe table.
17 Atunci, auzind Iosua zarva poporului r[sunând, a zis c[tre Moise: „În tab[r[ e strig[t de r[zboi...”. 18 Iar Moise a zis: „Acesta nu-i strig[t de biruitori, nici strig[t de birui@i pu\i pe fug[; eu aud strig[te de oameni be@i”.
19 |i dac[ s’a apropiat de tab[r[, a v[zut vi@elul \i jocurile; \i aprinzându-se Moise de mânie, a aruncat din mâinile sale cele dou[ table \i le-a sf[râmat la poala muntelui. 20 Apoi a luat vi@elul pe care-l f[cuser[ ei, l-a ars în foc \i l-a pisat m[runt \i l-a pres[rat în ap[ \i le-a dat-o fiilor lui Israel s’o bea. 21 |i a zis Moise c[tre Aaron: „Ce @i-a f[cut @ie poporul acesta, de-ai ab[tut asupr[-i un p[cat atât de mare?” 22 Iar Aaron i-a r[spuns lui Moise: „Nu te scârbi, doamne, c[ \tii tu cum e poporul acesta când se porne\te. 23 C[ci ei mi-au zis: — F[-ne nou[ dumnezei care s[ mearg[’naintea noastr[, c[ci cu
