„Oare nu erau morminte’n @ara Egiptului? de ce ne-ai adus s[ murim aici, în pustie? Ce-ai f[cut tu cu noi, c[ ne-ai scos din Egipt? 12 Oare nu asta-@i spuneam noi în Egipt, zicându-@i: — Las[-ne s[ robim Egiptenilor?... C[ mai bine era s[ le fim robi Egiptenilor decât s[ murim în pustia aceasta!” 13 Moise îns[ a zis c[tre popor: „Nu v[ teme@i! #ine@i-v[ bine \i ve@i vedea mântuirea pe care Domnul o va face ast[zi asupr[-v[: pe Egiptenii pe care-i vede@i ast[zi nu-i ve@i mai vedea în veacul vecilor. 14 Domnul se va lupta pentru voi; vou[ nu v[ r[mâne decât s[ fi@i lini\ti@i”.
15 Atunci a zis Domnul c[tre Moise: „Ce strigi c[tre Mine? Spune-le fiilor lui Israel s[ porneasc[!, 16 iar tu ridic[-@i toiagul, întinde-@i mâna asupra m[rii \i despic-o!: s[ treac[ fiii lui Israel prin mijlocul m[rii ca pe uscat! 17 Iat[, Eu voi învârto\a inima lui Faraon \i pe a tuturor Egiptenilor, ca s[ se ia dup[ ei; \i’ntru el, în Faraon, ca \i’n toat[ oastea lui \i’n carele lui \i’n c[l[re@ii lui va fi ca Eu s[ M[ pream[resc; 18 \i-atunci când Eu M[ voi pream[ri în Faraon \i’n carele lui \i’n c[l[re@ii lui, atunci vor cunoa\te Egiptenii, to@i vor cunoa\te, c[ Eu sunt Domnul!”
19 Atunci îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, s’a mutatd \i mergea în urma lor; \i s’a mutat \i stâlpul norului de dinaintea lor \i le-a stat în urm[e, 20 intrând astfel \i stând între tab[ra Egiptenilor \i tab[ra fiilor lui Israel; \i’ntuneric s’a f[cut \i negur[f, \i noaptea s’a scurs f[r[ ca’n timpul nop@ii s[ se poat[ apropia unii de al@ii. 21 Moise \i-a întins mâna asupra m[rii, iar Domnul a mânatg marea toat[ noaptea cu vânt puternic de la r[s[rit; \i a f[cut din mare uscat, c[ apele se despicaser[. 22 Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlocul m[rii ca pe uscat: apele le erau perete
