b[rb[teasc[, \i tot ce se na\te’ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea b[rb[teasc[ s[ I-o închini Domnului. 13 Pe tot întâi-n[scutul de la asin[ s[-l dai în schimbul unui miele; iar de nu-l vei schimba, s[-l r[scumperif. Pe tot întâi-n[scutul din om, între fiii t[i, îl vei r[scump[ra. 14 Iar dac[ fiul t[u te va întreba cândva, zicând: — Ce’nseamn[ aceasta?, tu s[-i spui: — Cu mân[ tare ne-a scos Domnul din @ara Egiptului, din casa robiei. 15 Când Faraon se’nc[p[@âna s[ nu ne lase s[ plec[m, Domnul i-a ucis pe to@i întâii-n[scu@i în @ara Egiptului, de la’ntâi-n[scutul omului pân[ la’ntâi-n[scutul dobitocului. Iat[ de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-n[scutul de parte b[rb[teasc[, \i de ce pe tot întâi-n[scutul din fiii mei îl r[scump[r. 16 S[ fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta, neclintit în fa@a ochilor t[i: Cu mân[ tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!”
17 Iar dup[ ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu i-a’ndrumat pe calea dinspre @ara Filistenilor, cu toate c[ era mai scurt[g, c[ci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, dac[ va vedea r[zboi, s[ aib[ p[reri de r[u \i s[ se’ntoarc[ în Egipt”. 18 Ci Dumnezeu a f[cut poporul s[ ocoleasc[ pe calea pustiului, spre Marea Ro\ie. În al cincilea neam au ie\it fiii lui Israel din @ara Egiptului. 19 Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif, c[ci cu jur[mânt îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adev[rat v[ va cerceta Domnul; atunci s[ lua@i cu voi \i osemintele mele de aici”.
20 |i dacΓÇÖau purces fiii lui Israel din Sucot, \i-au a\ezat tab[ra la Etam, la cap[tul pustiului.
21 Iar Domnul îi c[l[uzea mergându-le’nainte \i ar[tându-le calea: ziua, în stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foch. 22 |i n’a lipsit stâlpul de nor, ziua, nici stâlpul de foc, noaptea, de dinaintea’ntregului popor.
