a-\i cultiva propriile p[m_nturi ΓÇö chiar dac[ ocupantul va fi marele profitor al recoltelor ΓÇö, de a-\i p[stra limba \i datinile \i, mai ales, de a-\i p[stra templul din Ierusalim, centrul vie@ii cultice a ]ntregului Israel; fire\te, toate acestea cu pre@ul unui tribut din tezaurul m_ndriei na@ionale \i al binelui general. Ieremia este militantul, prin excelen@[, al compromisului; mesajul s[u, ]n numele lui Dumnezeu, e f[r[ echivoc: ΓÇ₧Iat[, Eu vΓÇÖam pus ]nainte calea vie@ii \i calea mor@ii. Cel ce r[m_ne ]n cetatea aceasta va muri de foamete \i de robie; iar cel ce va ie\i \i se va duce la Caldeii care vΓÇÖau ]mpresurat, acela va tr[i; via@a ]i va fi ca o prad[, dar va tr[iΓÇ¥ (21, 8-9). Desigur, ]ntrΓÇÖun asemenea context Ieremia r[m_ne o voce singular[, demn[ de ]ndoial[ \i dispre@, cu at_t mai mult cu c_t ]n fa@a lui se ridic[ vocile populiste ale fal\ilor profe@i care ]ndeamn[ la rezisten@[, lupt[, demnitate \i eroism. Realismul s[u politic e perceput mai degrab[ ca o stare de demen@[ sau ΓÇö \i mai grav ΓÇö de tr[dare. De aici, dramatismul vie@ii l[untrice a profetului.
R_nduit de Dumnezeu, prin porunc[, s[ r[m_n[ celibatar, el nu se bucur[ nici cel pu@in de confortul elementar al familiei. Deseori se simte ]mpresurat de singur[tate \i e cople\it de sentimentul inutilit[@ii: ΓÇ₧Vai mie, mam[! De ce mΓÇÖai n[scut tu om ]n cump[nire, pe-al[turi \iΓÇÖn r[sp[r cu tot p[m_ntul? Nici c[ eu i-am folosit cuiva, nici c[ cineva mi-a fost mie de folosΓÇ¥ (15, 10). Starea de singur[tate emite uneori discrete accente de repro\: ΓÇ₧}n adunarea glume@ilor nΓÇÖam stat, ci sub teama m_niei Tale mΓÇÖam ]nsingurat, s[tul de-at_tea am[r[ciuniΓÇ¥ (15,
