atunci când e tras \i momit de ea. 15 Apoi pofta, z[mislind, na\te p[cat; iar p[catul, odat[ s[vâr\it, odr[sle\te moarte.
16 Nu v[ în\ela@i, fra@ii mei preaiubi@i: 17 toat[ darea cea bun[ \i tot darul des[vâr\it de sus este, pogor_ndu-se de la P[rintele luminilor, la care nu exist[ primeniref sau umbr[ de schimbareg. 18 El întru libera Sa voin@[ ne-a n[scut prin cuvântul adev[ruluih, pentru ca noi s[ fim un fel de pârg[i a f[pturilor Sale.
19 S[ \ti@i, preaiubi@ii mei fra@i: tot omul s[ fie grabnic s[ asculte, z[bavnic s[ vorbeasc[, z[bavnic la mânie, 20 c[ci mânia omului nu lucreaz[ dreptatea lui Dumnezeu. 21 Pentru aceea, lep[dând toat[ spurc[ciunea \i toat[ r[m[\i@a r[ut[@ii, primi@i cu dulcea@[ Cuv_ntul s[dit în voi, cel ce poate s[ v[ mântuiasc[ sufletele.
22 Fi@i dar împlinitori ai Cuvântului, \i nu numai ascult[tori ai lui — am[gindu-v[ pe voi în\iv[. 23 C[ dac[ cineva este ascult[tor al Cuvântului f[r[ a-i fi \i împlinitor, el seam[n[ cu omul care-\i prive\te’n oglind[ fa@a sa fireasc[: 24 s’a privit \i s’a dus \i’ndat[ a uitat cum era; 25 dar cel ce se uit[ cu luare-aminte într’o lege des[vâr\it[, aceea a libert[@ii, \i a r[mas în ea, fiind el nu un ascult[tor care uit[, ci un împlinitor care face, acela fericit va fi în faptele sale.
26 Dac[ cineva se crede c[ e cucernicj, dar nu-\i înfrâneaz[ limba, ci ]\i în\al[ inima, cucernicia lui e zadarnic[. 27 Cucernicia curat[ \i neîntinat[ înaintea lui Dumnezeu-\i-Tat[l este aceasta: s[-i cercetezi pe orfani \i pe v[duve în necazul lor \i s[ te p[ze\ti pe tine nep[tat din partea lumiik.
