Filimon este omul bogat \i cre\tinul de frunte al Bisericii din Colose, iar Onisim este unul din sclavii s[i. Dup[ ce-\i fur[ st[p_nul (probabil pentru a-\i face bani de drum), sclavul fuge la Roma, unde ]ncearc[ s[ se piard[ ]n anonimat, dar ve\nic se simte urm[rit \i amenin@at de cruntele pedepse care-i p_ndesc pe sclavii fugari. Aici Onisim ]l cunoa\te pe Pavel, care se afl[ ]n prima sa captivitate roman[. Apostolul ]l converte\te la cre\tinism, ]l ocrote\te @in_ndu-l pe l_ng[ sine \i ar fi bucuros s[-l p[streze ]n serviciul s[u, dar nu vrea s[ fac[ nimic f[r[ ]ncuviin@area lui Filimon. Ca atare, el i-l trimite acestuia ]napoi, ]nso@it de Tihic, purt[torul Epistolei c[tre Coloseni, dar ]nso@it \i de o scrisoric[, un bilet de recomandare, un cuvin@el de interven@ie ]n favoarea celui ce gre\ise \i sΓÇÖa ]ndreptat.
Aceasta este Epistola c[tre Filimon, o capodoper[ miniatural[ care a st_rnit admira@ia unanim[ a secolelor cre\tine. Scris[ ]n ]ntregime de m_na lui Pavel, ea este nu numai o oglind[ prin care poate fi contemplat sufletul bl_nd \i duios al Apostolului, ci \i un document asupra chipului pa\nic ]n care cre\tinismul va opera, prin convertire \i transfigurare, cea mai puternic[ revolu@ie social[ a lumii antice: abolirea sclaviei.
