C[ci vedea c[ |ela se f[cuse mare \i ea nu-i fusese dat[ de so@ie.
15 |i dac’a v[zut-o Iuda, a crezut c[-i o desfrânat[c; c[ci ea î\i avea fa@a acoperit[, iar el n’a recunoscut-o. 16|i ab[tându-se spre ea din cale, i-a zis: „Las[-m[ s[ intru la tine!” C[ci el nu \tia c[ e nora lui. Iar ea a zis: „Dac[ intri la mine, ce-mi dai?” 17 El i-a r[spuns: „Î@i voi trimite un ied din turma mea”. Iar ea a zis: „Bine, dar s[-mi dai un z[logd pân[-l vei trimite”. 18R[spuns-a Iuda: „Ce z[log s[-@i dau?” |i ea a zis: „Inelule t[u, colanul t[uf \i toiagul pe care-l ai în mân[”. |i el i le-a dat \i a intrat la ea; \i ea a r[mas grea de la el. 19Apoi ea s’a ridicat \i s’a dus; \i-a scos v[lul \i s’a îmbr[cat iar cu hainele sale de v[duvie.
20Iuda a trimis iedul prin mijlocirea p[storului s[u din Adulam, ca s[ ia z[logul de la femeie, dar n’a g[sit-o. 21 |i i-a întrebat pe oamenii locului: „Unde-i desfrânata care \edea lâng[ drum la Enaim?” Aceia i-au r[spuns: „N’a fost aici nici o desfrânat[”. 22 El s’a întors la Iuda \i a zis: „N’am g[sit-o, iar oamenii locului mi-au spus c[ n’a fost acolo nici o desfrânat[”. 23 Atunci Iuda a zis: „S[ \i le @in[! numa’ s[ nu ne facem de râs: iat[, eu i-am trimis iedul, iar tu n’ai g[sit-o”.
24|i a fost c[ dup[ vreo trei luni i s’a spus lui Iuda: „Tamara, noru-ta, s’a desfrânat, \i iat[ c’a r[mas îns[rcinat[ din desfrânare”. Iar Iuda a zis: „Scoate@i-o, \i s[ fie ars[!”g 25 Dar pe când o duceau, ea a trimis s[ i se spun[ socrului s[u: „De la omul c[ruia îi apar@in aceste lucruri, de la el sunt eu îns[rcinat[”. |i a zis: „Spune ale cui sunt inelul, colanul \i toiagul acesta!” 26 Iuda le-a recunoscut \i a zis: „Tamara e mai dreapt[ decât mine; fiindc[ e drept c[ nu i-am dat-o lui |ela, fiul meu”h. |i de atunci n’a mai cunoscut-o.
27 |i a fost c[’n vremea când ea era s[ nasc[, iat[
