vei ridica \i vei sf[râma jugul s[u de pe grumazul t[u”b. 41 |i-l ura Esau pe Iacob din pricina binecuvânt[rii cu care-l binecuvântase tat[l s[u; \i a zis Esau în cugetul s[u: „Numa’ s[ se apropie zilele pentru jelirea tat[lui meu, ca s[-l ucid pe Iacob, fratele meu!”
42 Dar cuvintele lui Esau, fiul cel mai mare, i-au fost spuse Rebec[i, iar ea a trimis \i l-a chemat pe Iacob, fiul ei cel mai mic, \i i-a zis: „Iat[ c[ fratele t[u Esau vrea s[ se r[zbune pe tine omorându-te. 43 Acum dar, fiule, ascult[ la vorba mea: Sus!, fugi în Mesopotamia, la fratele meu Laban, în Haran, 44 \i stai la el câtva timp, pân[ ce mânia fratelui t[u se va potoli, 45 pân[ ce sup[rarea fratelui t[u nu va mai fi asupr[-@i \i el va uita ce i-ai f[cut. Atunci voi trimite \i te voi lua de acolo. De ce s[ r[mân eu f[r[ voi amândoi într’o singur[ zi?”c
46 Apoi Rebeca a zis c[tre Isaac: „Scârbit[ sunt de via@a mea, din pricina fetelor Heteilor. Dac[ Iacob î\i ia \i el o femeie dintre fetele acestui @inut, atunci la ce s[ mai tr[iesc?...”.
