st[pânului meu Avraam, u\ureaz[-mi ast[zi calea \i f[ mil[ cu st[pânul meu Avraam! 13 Iat[, eu stau lâng[ aceast[ fântân[ la care fetele celor ce locuiesc în cetate ies s[ scoat[ ap[. 14 Ei bine, fecioara c[reia eu îi voi zice: Apleac[-@i urciorul s[ beau! \i care-mi va r[spunde: Bea, \i-@i voi ad[pa \i c[milele pân[ se vor s[tura!..., ea s[ fie aceea pe care Tu i-ai rânduit-o robului T[u Isaac, \i prin aceasta voi cunoa\te c[ faci mil[ cu st[pânul meu Avraam...”.
15 |i a fost c[ mai’nainte de a fi terminat el de vorbit în cugetul s[u, iat[ c[ ie\ea cu urciorul pe um[r Rebeca, fata lui Batuel, fiul Milc[i, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Fata era foarte frumoas[ la chip, era fecioar[, înc[ n’o cunoscuse nici un b[rbat. |i dac[ s’a cobor_t la fântân[, \i-a umplut urciorul \i a urcat înapoi. 17 Atunci slujitorul lui Avraam a alergat înaintea ei \i i-a zis: „D[-mi s[ beau pu@in[ ap[ din urciorul t[u!” 18 Iar ea a zis: „Bea, domnul meu!” |i gr[bindu-se s[-\i aplece urciorul pe bra@, i-a dat s[ bea 19pân[ ce el n’a mai vrut. Apoi a zis: „|i c[milelor tale le voi scoate ap[ pân[ ce toate-\i vor potoli setea”. 20 |i’n grab[ \i-a de\ertat urciorul în ad[p[toare \i a alergat iar la fântân[ s[ scoat[ ap[, \i a ad[pat toate c[milele. 21 Iar omul o m[sura din ochi \i t[cea, dorind s[ \tie dac[ Domnul i-a deschis drumul cel bun sau nu.
22 |i a fost c[ dup[ ce c[milele toate au ispr[vit de b[ut, omul a luat un inel de aur, în greutate de o jum[tate de siclu, iar pentru mâinile ei dou[ br[@[ri în greutate de zece sicli de aurb 23 \i a întrebat-o, zicând: „A cui fat[ e\ti tu? spune-mi, te rog; \i dac[’n casa tat[lui t[u se afl[ oarece loc pentru noi, s[ r[mânem peste noapte?” 24Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel al Milc[i, pe care ea i l-a n[scut lui Nahor”. 25 Apoi i-a zis: „Avem din bel\ug \i paie \i fân, \i loc s[ r[mâne@i peste noapte”. 26 |i omul s’a
