13 C[ atunci când Dumnezeu i-a dat f[g[duin@[ lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care s[ Se jure, S’a jurat pe Sine }nsu\i, 14 zicând: Cu adev[rat pe deplin te voi binecuvânta \i pe deplin te voi înmul@i. 15 |i’n felul acesta având el [Avraam] îndelung[-r[bdare, a dob_ndit f[g[duin@a. 16 Fiindc[ oamenii se jur[ pe cel mai mare, \i jur[mântul, ca chez[\ie, pune cap[t oric[rei ne]n@elegeri dintre ei. 17 }n acela\i fel Dumnezeu, vrând ca mai mult s[ le arate mo\tenitorilor f[g[duin@ei nestr[mutarea hot[r_rii Sale, a pus la mijloc jur[mântul 18 pentru ca, prin dou[ lucruri de neschimbati, ]n care e cu neputin@[ ca Dumnezeu s[ mint[, noi, cei ce-am c[utat sc[pare la liman, s[ avem puternic[ ]mb[rb[tare de a prinde’n mân[j n[dejdea ce ne st[ ]nainte, 19 pe care noi o avem ca pe o ancor[ a sufletului sigur[ \i tare, cea care p[trunde’n adâncul catapetesmeik, 20 acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemerg[tor, devenit Arhiereu în veac, dup[ rânduiala lui Melchisedec.
