Datare conven@ional[, deoarece ]n anul 606 ]. H. nu a avut loc o asediere a Ierusalimului sau o jefuire a templului (acestea sΓÇÖau petrecut ]n 587, ultimul an de domnie a lui Ioiachim). Critica vechitestamentar[ admite, ]n general, c[ ]n c[r@ile profe@ilor reperele istorice sunt conjecturale, ele alc[tuind doar p[r@i ale decorului ]n care se petrec fapte reale \i se descoper[ adev[ruri divine (vezi Introducerea).
ΓÇ₧Casa lui DumnezeuΓÇ¥: templul. C_t despre ΓÇ₧vaseΓÇ¥, prin acest termen se ]n@elegeau nu numai vasele de ritual propriu-zise, ci toate odoarele de mare pre@ ale templului.
ΓÇ₧|inearΓÇ¥: Babilonia (cf. Fc 10, 10), @inutul unde oamenii au ]ncercat s[ zideasc[ turnul Babel (Fc 11, 2).
= Marduk (sau Merodah ΓÇö din Ieremia 50, 2).
Eunucii (sau famenii) erau demnitari la cur@ile suveranilor orientali; unii din ei ajungeau s[ influen@eze chiar demersuri \i hot[r_ri politice, a\a cum va cunoa\te \i curtea imperial[ din Bizan@.
Era ]n obiceiul \i tradi@ia regilor orientali recrutarea unor tineri \i foarte tineri care s[ fie instrui@i ]n domeniile filosofiei, astrologiei, \tiin@elor, magiei \i ghicitului, care s[ alc[tuiasc[ la curte un fel de sfat al ]n@elep@ilor.
Schimbarea numelor ]nsemna modificarea statutului social al fiec[ruia; tinerii deveneau nu numai supu\ii direc@i ai regelui, dar \i oamenii s[i de curte, viitori demnitari. Belt\a@ar: ΓÇ₧Ocrote\te via@a regeluiΓÇ¥; Abed-Nego, grafie deviat[ a lui Abed-Nebo: ΓÇ₧Sluga zeului NeboΓÇ¥; celorlalte dou[ nume nu li se cunoa\te semnifica@ia.
Rigorismul alimentar era prescris de legea lui Moise.
Facultatea de a interpreta vedeniile \i visele era una din cele mai apreciate ]nsu\iri la cur@ile regale ale Orientului; Iosif se salvase printrΓÇÖo astfel de iscusin@[ (Fc 41, 1-46).
= cunoa\terea dob_ndit[ (sýnesis) \i ]nv[@[tura (paidéia) prin care aceast[ cunoa\tere va fi transmis[.
Cirus a cucerit Babilonul ]n 538 ]. H., ceea ce ]nseamn[ c[ Daniel va fi avut atunci o v_rst[ ]n jur de 70 de ani.
mágos (cuv_nt folosit numai de Daniel ]n V. T.) = „mag”, termen care ]n cultura medo-persan[ desemna un preot capabil s[ t_lcuiasc[ visele — sau semnele cosmice (ceva asem[n[tor cu astrologul). Cuv_ntul va fi reg[sit ]n Mt 2, 1: magii de la r[s[rit care au venit s[ I se ]nchine Pruncului Iisus.
ΓÇ₧SiriacaΓÇ¥: dialect al limbii aramaice, vorbit mai cu seam[ de oamenii cultiva@i (vezi \i nota de la Is 36, 11).
Textual: ΓÇ₧... c[ voi r[scump[ra@i vremeaΓÇ¥, expresie ce va fi ]nt_lnit[ ca atare la Ef 5, 16, dar cu o alt[ nuan@[ (vezi nota).
Literal: ΓÇ₧marele c[m[ra\ΓÇ¥, expresie care nu ]ntotdeauna desemna func@ia, ci un titlu de noble@e (cum erau ]n istoria rom_neasc[: sp[tar, stolnic, logof[t, comis etc.)
Expresie provocatoare, riscant[, menit[ s[ str[mute istorisirea direct ]n casa regelui, ]ntristat pesemne de ]ndr[zneala t_n[rului iudeu.
ΓÇ₧ChipΓÇ¥ (eik├▓n): imagine, reprezentare.
= Prin ]nrudiri; c[s[torii mixte.
Viziune megalitic[ asupra apari@iilor \i dispari@iilor succesive ale unor imperii. Cei mai mul@i exege@i ΓÇö inclusiv o seam[ din Sfin@ii P[rin@i ΓÇö sunt de p[rere c[ succesiunea imperiilor (]n ordinea descresc_nd[ a valorilor de metal din statuie) ar fi: cel babilonian, cel al Mezilor, cel al Per\ilor \i cel al lui Alexandru cel Mare, urmat de ve\nica ]mp[r[@ie a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
= L-a ridicat la rang de mare cinstire.
Satrapi: guvernatori cu puteri foarte mari, numi@i de regi ]n imperiile babilonian \i medo-persan.
E vorba de o statuie gigantic[, de 27 x 2,70 m; se pare c[ nu era de aur masiv, ci suflat[ cu aur.
Dura (Teodotion transcrie Deira): ]n preajma Babilonului erau mai multe localit[@i cu acest nume (care ]nseamn[ ΓÇ₧Locuin@[ΓÇ¥).
hypátoi: termen generic pentru cei mai ]nal@i func@ionari ai regatului (folosit numai de Daniel).
Literal: ΓÇ₧... p_n[ ce va arde la temperatura-limit[ΓÇ¥.
}n LXX urmeaz[ o rug[ciune a lui Azaria, un interludiu \i un imn de mare frumuse@e, text ce se afl[ ]n Vechiul Testament sub titlul ΓÇ₧C_ntarea celor Trei TineriΓÇ¥; ]n ed. Rahlfs, vv. 25-90.
Ebr.: ΓÇ₧... ca fa@a unuia dintre fiii zeilorΓÇ¥. Versiunea siriac[: ΓÇ₧... asemenea unui ]nger al lui DumnezeuΓÇ¥. Regele nu era monoteist, dar aflase de la Daniel c[ ΓÇ₧]n cer este un Dumnezeu Care descoper[ taineleΓÇ¥ (2, 28). Dac[ ΓÇ₧AcestΓÇ¥ Dumnezeu ]i descoperise visul \i t_lcuirea lui, ΓÇ₧Acela\iΓÇ¥ Dumnezeu ]i putea descoperi o prefigurare mesianic[ din care nu trebuie exclus[ apari@ia transfigurat[ a lui Daniel ]nsu\i, care, asemenea lui Iosif \i asemenea lui Iona, devine personaj simbolic.
Pentru aceea\i ra@iune invocat[ ]n nota precedent[ (3, 25), regele vorbe\te ca un fiu al lui Israel, ]mprumut_nd g_ndirea \i limbajul lui Daniel. Mesajul textului este acela c[, ]n prezen@a \i sub ]nr_urirea profetului, o tain[ dumnezeiasc[ se poate descoperi chiar prin gura unui p[g_n, cum va fi, de pild[, exclama@ia suta\ului din fa@a crucii (Mt 27, 54; Mc 15, 39; Lc 23, 47); m[rturia de acum despre „Duhul Sf_nt al lui Dumnezeu (pnéuma theou ágion), ]mpreun[ cu cea din 3, 25 despre f[ptura care este „asemenea fiului lui Dumnezeu” (omoía yio theou) se constituie ]ntr’o veritabil[ revela@ie asupra misterului Sfintei Treimi, mult mai transparent[ dec_t aceea de la stejarul Mamvri (Fc 18). De altfel, aceast[ m[rturie e fondul aperceptiv pe care se va petrece convertirea trufa\ului suveran (vv. 33-34). De remarcat c[ Daniel }l „poart[” ]ntr’]nsul (pe Duhul Sf_nt) (en eauto éhei); autorul sacru folose\te aici verbul din profe@ia lui Isaia asupra na\terii lui Iisus dintr’o fecioar[ (vezi Is 7, 14 \i nota). Textul Masoretic sun[ diferit: Daniel are ]ntr’]nsul „duhul sfin@ilor zei” (BJ, OSTY) sau „un duh al sfin@ilor zei” (TOB). Edi@iile curente rom_ne\ti, de\i ]\i revendic[ Textul Masoretic, adopt[ formularea: „Duhul lui Dumnezeu celui Sf_nt”.
ΓÇ₧... \apte vremiΓÇ¥: probabil, \apte ani.
ΓÇ₧... t_lculΓÇ¥ [...] \i ΓÇ₧semnulΓÇ¥: joc ]ntre dou[ cuvinte grece\ti foarte apropiate ]n grafie \i sens: s├╜gkrisis \i s├╜gkrima, ambele ]nsemn_nd, printre altele, ΓÇ₧t_lcuireΓÇ¥ (a unui vis), dar al doilea av_nd \i sensul de ΓÇ₧hot[r_reΓÇ¥, ΓÇ₧porunc[ΓÇ¥; cu alte cuvinte, ]n interpretarea visului se cuprinde \i adev[rul prefacerii lui ]n realitate.
Autorul folose\te \i aici verbul „a ajunge” (ftháno) folosit ]n vv. 8 \i 17: copacul „a ajuns” cu ]n[l@imea p_n’ la cer. }n clipa ]n care trufia omului ajunge ]n pragul cerului lui Dumnezeu, ea se va pomeni „ajuns[”, la r_ndu-i, de reac@ia Celui ce-i st[ ]mpotriv[.
Baltazar (al c[rui nume, ]n babilonian[, ]nsemna ΓÇ₧Bel ]l ocrote\te pe regeΓÇ¥) era fiu \i co-regent al lui Nabonide, al patrulea succesor al lui Nabucodonosor (f[r[ a fi un descendent al acestuia; dac[, ]n versetul urm[tor, Nabucodonosor este numit ΓÇ₧tat[lΓÇ¥ lui Baltazar, aceasta era o cutum[ a dinastiilor orientale). Prin Daniel, Dumnezeu }\i va ar[ta, o dat[ mai mult, puterea ]n fa@a unui rege care, la be@ie, profaneaz[ sfintele vase ale templului din Ierusalim.
La mesele Iudeilor, vinul se bea cu cump[tare, potrivit legii lui Moise, dar la ospe@ele orgiastice ale regilor p[g_ni se consuma ]n cantit[@i uria\e (a se vedea \i osp[@ul lui Irod Antipa, c[ruia i-a c[zut victim[ Sf. Ioan Botez[torul (Mc 6, 14-29).
Dup[ toate probabilit[@ile, regina-mam[, care nu participase la osp[@, dar care era ]ngrijorat[ de ceea ce se ]nt_mpla cu fiul ei.
T. M.: ΓÇ₧... ]n care se afl[ duhul zeilor sfin@iΓÇ¥ (BJ, OSTY); ΓÇ₧un duh al zeilor sfin@iΓÇ¥ (TOB); ]n edi@iile noastre curente: ΓÇ₧Duhul lui Dumnezeu celui Sf_ntΓÇ¥.
Foarte exact: „stare de veghe” (grégoresis); ]n spe@[, minte pururi treaz[, trezvie mental[. Momentele aparent excep@ionale ale lui Daniel nu erau, ]n fapt, o excep@ie, ci actualizarea unei st[ri permanente de hiperluciditate.
T. M.: ΓÇ₧duhul zeilorΓÇ¥; ΓÇ₧un duh al zeilorΓÇ¥.
Literal: ΓÇ₧de la fa@a LuiΓÇ¥; pr├│sopon ]nseamn[ ΓÇ₧fa@[ΓÇ¥, dar \i ΓÇ₧persoan[ΓÇ¥.
}n grafia masoretic[: MENE, TECHEL, UFARSIN. O seam[ de exege@i au ]ncercat s[ identifice numele a trei monede antice cu valoare descresc_nd[: mina, \echelul \i o jum[tate-de-min[, ca simboluri a trei imperii succesive, dar cu importan@[ descresc_nd[: al Babilonienilor, al Mezilor \i al Per\ilor. Concret[ ]ns[ este interpretarea ]ns[\i a lui Daniel, din urm[toarele trei versete.
}ntrΓÇÖo seam[ de edi@ii ale Septuagintei, acest verset ]ncheie capitolul precedent, ca v. 31.
Istoricii nu cunosc un Darius Medul. Succesorul lui Nabonide (c[ruia Baltazar ]i era fiu \i co-regent) a fost Cirus al II-lea (cel Mare), care ]ns[ era persan. }nc[ o dat[, unele date istorice sunt numai rama tabloului biblic; Scriptura nu-\i propune s[ fac[ \tiin@[, ci s[ prezinte adev[ruri ca obiect al revela@iei.
ΓÇ₧... credinciosΓÇ¥, ]n sensul: fidel; plin de credincio\ie fa@[ de regele s[u.
}n antichitatea oriental[ nu era un fapt neobi\nuit ca suveranul s[ fie asimilat unui zeu, c[ruia s[ i se ]nal@e rug[ciuni \i jertfe. Tradi@ia a fost preluat[, strategic, de c[tre Alexandru cel Mare \i apoi de cezarii Romei prin a\a-numita ΓÇ₧apoteoz[ imperial[ΓÇ¥, preten@ie care va dezl[n@ui conflictul dintre imperiu \i cre\tinism, pe durata c[ruia, timp de trei secole, vor c[dea mii de martiri.
Suveranii orientali obi\nuiau s[ prind[ lei, pe care-i p[strau ]n cu\ti sau gropi f[cute anume, pentru viitoare v_n[tori.
exomologéo ]nseamn[ „a (se) m[rturisi”, \i numai ]n anumite cazuri „a l[uda”.
Dac[ Iosif, aruncat ]ntrΓÇÖo f_nt_n[ \i revenit ]n lumin[, aruncat apoi ]n temni@[ \i ]n[l@at ]n slav[, a prefigurat, ca \i profetul Iona, moartea \i ]nvierea lui Hristos, cu at_t mai mult Daniel, a c[rui groap[, pentru exact acelea\i motive, a fost pecetluit[ cu mult ]naintea morm_ntului pecetluit de Pilat.
Aceast[ ultim[ propozi@ie este omis[ ]n T. M., pentru ra@iunea probabil[ c[ ea se repet[ ]n v. 23. Cu toate acestea, aici e vorba de o aser@iune direct[, obiectiv[.
Despre Baltazar vezi nota de la 5, 1. |i aici, ]n men@iunea unui anume moment istoric, trebuie v[zut doar procedeul literar.
Expresie identic[ cu cea de la 2, 28.
Prin ΓÇ₧marea cea mareΓÇ¥ se ]n@elegea Mediterana; asemenea lui Iezechiel, captivul Daniel revede Palestina doar ]n stare de extaz.
Aceast[ vedenie face parte din literatura apocaliptic[. Ea trebuie pus[ ]n paralel[ cu cele patru metale din care era alc[tuit[ uria\a statuie din capitolul 2. Ca \i acolo, se crede c[ cele patru fiare sunt simboluri ale celor patru imperii care, ]n orizontul c[r@ii lui Daniel, sΓÇÖau succedat ]n decursul acelor secole: al Babilonului, al Mezilor, al Per\ilor \i al lui Alexandru cel Mare. Ultimul ΓÇö cel mai vast \i mai complex ΓÇö a fost c_rmuit nu numai de marele cuceritor \i ]ntemeietor, ci \i de dinastia Seleucizilor, ai c[rei suverani se ]nscriu ]n r_ndul marilor persecutori, culmin_nd cu tirania lui Antioh Epifan. Tradi@ia iudaic[ \i, mai t_rziu, cea cre\tin[ vor extinde simbolul celei de a patra fiare, ]n spatele c[ruia se va ridica ]mp[r[@ia Romanilor. Lui ]ns[ nu-i poate lipsi perspectiva eshatologic[, devenind simbolul oric[rei mari puteri organizate ]mpotriva lui Dumnezeu. }n aceast[ perspectiv[ va fi preluat de c[tre Evanghelistul Ioan ]n capitolul 13 al Apocalipsei sale, unde cele patru fiare sunt concentrate ]n una singur[, precursoare a Antihristului \i Antihristul ]nsu\i. ΓÇö De re@inut c[ ]n capitolul 2 regele viseaz[ vedenia, iar Daniel t_lcuie\te; aici, Daniel are vedenia, dar t_lcul ei este dat de un ]nger din preajma lui Dumnezeu; ]n ambele cazuri, nu omul este cel ce descoper[ \i lumineaz[ sensurile.
T. M.: ΓÇ₧... asemenea unui leuΓÇ¥. Femininul poate indica o mare ferocitate a instinctului matern la acest animal.
Vizionarul nu ΓÇ₧descoper[ΓÇ¥ nefirescul, ci ]l ΓÇ₧constat[ΓÇ¥ f[r[ s[ tresar[, dup[ ΓÇ₧logicaΓÇ¥ oniric[.
Cornul: simbol al puterii.
ΓÇ₧Cel-Vechi-de-ZileΓÇ¥ (expresie proprie lui Daniel): ΓÇ₧Cel-Ve\nicΓÇ¥, a c[rui v_rst[ nu se poate socoti; ]n iconografia cre\tin[: Dumnezeu-Tat[l. T. M.: ΓÇ₧un B[tr_nΓÇ¥.
= miriadele de ]ngeri; vezi Ap 5, 11.
Literal: ΓÇ₧p_n[ la vreme \i vremeΓÇ¥
ΓÇ₧... Cineva ca Fiul OmuluiΓÇ¥, ceea ce ]nseamn[ c[ Acesta ]i era cunoscut (deja revelat) lui Daniel. Aici expresia ΓÇ₧Fiul OmuluiΓÇ¥ are o cu totul alt[ conota@ie dec_t ΓÇ₧fiul omuluiΓÇ¥ din profe@iile lui Iezechiel; Personajul }i este foarte apropiat Celui-Vechi-de-Zile, Care }i confer[ st[p_nirea final[ asupra ]ntregului p[m_nt; nu e greu de perceput profe@ia mesianic[ asupra lui Iisus Hristos, Cel ce singur }\i va spune ΓÇ₧Fiul OmuluiΓÇ¥: de\i Fiul lui Dumnezeu, El apar@ine umanit[@ii prin firea acesteia, asumat[ la ]ntruparea din Sf_nta Fecioar[ Maria. }n T. M.: ΓÇ₧un fiu de omΓÇ¥ (o persoan[ apar@in_nd speciei umane).
= unul din miile de miriade (din v. 10).
ΓÇ₧Cel-Prea]naltΓÇ¥ este una \i aceea\i persoan[ cu ΓÇ₧Cel-Vechi-de-ZileΓÇ¥. }n vremea patriarhului Avraam, Melchisedec era ΓÇ₧preot al Dumnezeului Celui-Prea]naltΓÇ¥ (Fc 14, 18). Cele dou[ denumiri indic[ supra-temporalitatea \i, respectiv, supra-spa@ialitatea lui Dumnezeu.
Literal: ΓÇ₧a dat judecat[ΓÇ¥, ]n sensul: a restaurat, prin judecat[, dreptatea.
St[p_nirea sfin@ilor nu e alta dec_t aceea a Fiului Omului (v. 14); ei se afl[ ]n comuniune cu El, a\a cum vor fi ei atunci c_nd ΓÇ₧vor judeca lumeaΓÇ¥ (1 Co 6, 2).
ΓÇ₧... o vreme \i vremi \i o jum[tate de vremeΓÇ¥; expresia indic[ o perioad[ limitat[ a suferin@ei. Ea va fi preluat[ de Evanghelistul Ioan ]n Ap 12, 14 (vezi nota).
Comuniunea sfin@ilor cu Fiul Omului ΓÇö Fiul lui Dumnezeu este \i comuniunea lor cu Dumnezeu, deoarece Fiul Se afl[ ]n permanent[ comuniune cu Tat[l.
Literal: ΓÇ₧P_n[ aici este sf_r\itul cuv_ntuluiΓÇ¥; cap[tul convorbirii profetului cu ]ngerul.
Suza, fost[ capital[ a Elamului, devenit[ mai t_rziu una din capitalele imperiului persan. La r_ndul s[u, Elamul era teritoriul Elami@ilor, descenden@i ai unuia din fiii lui Sem (Fc 10, 22), situat la est de Babilonia meridional[ (la nord de Golful Persic). Ulai era r_ul care trecea prin Suza.
Cu ajutorul lui Daniel ]nsu\i (vv. 19-21), exegeza admite c[ simbolismul acestei vedenii se refer[ la succesiunea unor imperii. Cele dou[ coarne ale berbecului sunt imperiul Mezilor, urmat de acela al Per\ilor. #apul unicorn nu ar fi altcineva dec_t Alexandru cel Mare; dup[ moartea acestuia (sf[r_marea cornului), imperiul se ]mparte ]ntre cei patru generali ai s[i. Ultimul corn ΓÇö \i cel mai devastator ΓÇö va fi Antioh Epifan, cel ce a vrut s[ elenizeze Iudeea, a interzis legea lui Moise \i a profanat templul, dedic_ndu-l unor zeit[@i p[g_ne.
ΓÇ₧O\tirea ceruluiΓÇ¥ era alc[tuit[ din miriadele de ]ngeri, c[rora le erau asocia@i sfin@ii lui Israel. Antioh Epifan a mers at_t de departe cu persecu@ia, ]nc_t nu a cru@at nici sacralitatea v[zduhului iudeu.
= |i-a t_r_t gloata nelegiuirilor p_n[ la pragul lui Dumnezeu.
Antioh Epifan a interzis jertfele aduse lui Iahvé.
Dup[ toate probabilit[@ile, un ]nger.
Nume propriu lui Teodotion, cu semnifica@ie necunoscut[.
Ebr.: ΓÇ₧Dou[ mii \i trei sute de seri \i dimine@iΓÇ¥; se pare c[ e o aluzie la cele dou[ jertfe zilnice, prescrise de lege. }n acest caz, num[rul se ]mparte la 2, de unde rezult[ 1150 de zile, ceea ce ar echivala cu mai mult de trei ani, timpul de c_nd Antioh Epifan a abolit cultul p_n[ la restaurarea templului (TOB). Dar, pe l_ng[ dimensiunea istoric[, textul are \i una mesianic-eshatologic[: Femeia din Apocalips[ va fi hr[nit[ ]n pustie timp de o mie dou[ sute \i \aizeci de zile (Ap 12, 6).
}ngerul Gavriil, vestitorul prin care Dumnezeu }\i comunic[ voia, a\a cum o va face \i c[tre Fecioara Maria (Lc 1, 19, 26).
ΓÇ₧... fiul omuluiΓÇ¥: aici, ]n sensul folosit de Iezechiel.
Indica@ie clar[ c[ mesajul acestei revela@ii nu prime\te doar dimensiunea ei istoric[, ci \i pe cea eshatologic[. Avertismentul va fi repetat ]n v. 19.
= Alexandru cel Mare.
= }n perspectiva istoric[, Antioh Epifan; ]n cea eshatologic[ ΓÇö ]n mod evident ΓÇö, Antihrist. ΓÇ₧A cunoa\te ghiciturileΓÇ¥: a fi ]nzestrat cu abilitatea de a descifra intrigile politice, dar \i unele sensuri din spatele aparen@elor.
ΓÇ₧... poporul cel sf_ntΓÇ¥: fiii lui Israel, dar \i fiii noului Israel, ai Bisericii.
kloi├│s = lan@ul pe care-l purtau sclavii ]n jurul g_tului.
Confirmarea dimensiunii eshatologice a acestei revela@ii.
T. M.: ΓÇ₧... iar eu nu ]n@elegeamΓÇ¥ (OSTY); ΓÇ₧... \i purt_nd-o ]n mine f[r[ sΓÇÖo ]n@elegΓÇ¥ (BJ); ΓÇ₧... \i nimeni nΓÇÖo ]n@elegeaΓÇ¥ (TOB).
Asuerus: una \i aceea\i persoan[ cu Aha\vero\ sau Artaxerxe.
E vorba de C[r@ile sfinte ale Evreilor, care circulau \i printre deporta@i.
Apogeul dezastrului ]nseamn[, de fapt, ]nceputul eliber[rii \i restaur[rii. Cei \aptezeci de ani de captivitate babilonic[ fuseser[ prevesti@i de Ieremia (25, 11-12), dar num[r[toarea lor sΓÇÖa f[cut nu de la deportarea ordonat[ de Nabucodonosor ]n 587, ci de la prima deportare, cea din 609 (coincident[ cu moartea regelui Iosia) p_n[ la edictul lui Cirus, din 538, care le permitea Evreilor ]ntoarcerea acas[. Desigur, nu trebuie neglijat simbolismul num[rului 70 ca cifr[ rotund[ a profe@iei.
A-L cerceta pe Dumnezeu prin rug[ciune \i post: a ]ncerca s[ p[trunzi ]nl[untrul S[u, pentru ca El s[-@i descopere tainele.
= M[rturisirea p[catelor personale, dar \i a celor ce apar@in poporului, profetul av_nd \i rolul de mijlocitor. M[rturisirea era parte esen@ial[ ]n actul purific[rii suflete\ti.
athetéo = a ]n\ela pe cineva prin nerespectarea unei promisiuni sau prin violarea unui contract.
Al[turi de regi, judec[torii sunt aceia care arbitreaz[ ]ntre bine \i r[u (vezi \i Ps 2, 10).
Adev[rul lui Dumnezeu, ]n totalitatea lui, nu poate fi obiect al ]n@elegerii (deoarece Dumnezeu este, ]n acela\i timp, revela@ie \i tain[), dar poate fi mediul ]nl[untrul c[ruia putem ob@ine ]n@elegerea care ne este necesar[ pentru m_ntuire.
= relele.
ΓÇ₧... muntele T[u cel sf_ntΓÇ¥: Sionul, pe care fusese templul d[r_mat din ordinul lui Nabucodonosor.
Principiul solidarit[@ii morale a genera@iilor. Psalmistul spusese \i el: ΓÇ₧P[c[tuit-am ]mpreun[ cu p[rin@ii no\triΓÇ¥ (Ps 105, 6).
Verbul synetízo, folosit de dou[ ori ]n aceast[ fraz[, ]nseamn[ „a instrui”, a face (pe cineva) s[ ]n@eleag[.
Literal: ΓÇ₧un b[rbat al dorin@elorΓÇ¥; iubit (de Dumnezeu).
Cite\te: ΓÇ₧\aptezeci de s[pt[m_ni de aniΓÇ¥, concept propriu nu numai culturii ebraice, ci \i celei grece\ti (Aristotel). S[pt[m_nile de ani biblice ]\i au sorgintea ]n Lv 25, 8. Versetele 24-27 au o mare densitate profetic[, fapt pentru care exegeza lor cunoa\te enorme dificult[@i \i a dat na\tere la numeroase controverse; aceasta, cu at_t mai mult, cu c_t ]ntre Textul Masoretic \i cel grecesc exist[ diferen@e notabile. Atunci c_nd de la bun ]nceput este eliminat[ dimensiunea mesianic-eshatologic[, o seam[ de repere istorice c[rora le este supus textul (decretul lui Cirus, rezidirea Ierusalimului, restaurarea templului \i a cultului, persecu@ia lui Antioh Epifan etc. etc.) nu fac dec_t s[ complice dificult[@ile. Ca \i ]n numeroase alte locuri din Sf_nta Scriptur[, trebuie s[ se @in[ seama de faptul ΓÇö deseori esen@ial ΓÇö c[ exist[ \i numere simbolice (a\a cum sunt nume-simbol, culori-simbol, pietre-simbol). }n cazul de fa@[, \aptezeci de s[pt[m_ni-ani ]nseamn[ 49 de ani, la sf_r\itul c[rora ]ncepe anul-jubileu, stabilit prin legea lui Moise ]n Levitic 25. A\adar, simbolic, cele \aptezeci de s[pt[m_ni de ani reprezint[ o perioad[ nedeterminat[, la cap[tul c[reia se instaleaz[ un timp al iert[rii \i libert[@ii universale. Con@inutul imediat al versetului nu face altceva dec_t s[ confirme aceast[ interpretare.
ΓÇ₧Sf_nta cetateΓÇ¥: Ierusalimul cel Nou.
ΓÇ₧... s[ se sf_r\easc[ p[catulΓÇ¥: s[ ]nceteze ]nclinarea ΓÇö sau dispozi@ia ΓÇö de a p[c[tui.
Verbul ΓÇ₧a pecetluiΓÇ¥ are mai multe sensuri. Aici: a ]ngropa definitiv, a @ine ]ntrΓÇÖun depozit ]nchis \i sigilat (vezi Iov 14, 17; Dt 32, 34).
ΓÇ₧Dreptate ve\nic[ΓÇ¥: expresie unic[ ]n Vechiul Testament. |tim ]ns[ ΓÇö cel pu@in din versetul 7 ΓÇö c[ dreptatea }i apar@ine numai lui Dumnezeu (Cel Ve\nic); mai \tim c[ Dumnezeu I-a dat Fiului puterea de a judeca \i de a face dreptate (In 5, 22, 30). A\adar, instaurarea drept[@ii ve\nice va avea loc la Judecata de Apoi.
Verbul ΓÇ₧a pecetluiΓÇ¥, aici: a adeveri, a confirma, a consfin@i, a ]ncheia (In 6, 27; 1 Co 9, 2), a\a cum un sigiliu ]nt[re\te un document. A\adar, un timp c_nd totul a fost spus \i nimic nu mai e de spus, c_nd toate profe@iile se vor plini \i nu va mai fi nici o ra@iune pentru altele.
}n T. M.: „s[ fie uns locul cel prea-sf_nt” (RSV); „sf_ntul sfin@ilor” (BJ); „un Sf_nt al Sfin@ilor”(TOB); „Sf_ntul Sfin@ilor” (OSTY), ]n sensul c[ nu e vorba de o persoan[, ci de un loc (care poate fi altarul sau templul din Ierusalim, dup[ restaurare); dac[, totu\i ar fi vorba de o persoan[, aceasta poate fi un b[rbat consacrat prin ungere: rege (2 Rg 5, 17), mare preot (Nm 35, 25), preot (I\ 30, 30; Lv 16, 32). Textul grecesc se refer[, indubitabil, la o persoan[, iar contextul face trimitere la Acela care a fost uns nu de om, ci de }nsu\i Dumnezeu: Iisus Hristos, Care va cita un text din Isaia (61, 1): „Duhul Domnului e peste Mine, pentru c[ El M’a uns” ca referindu-Se la Sine (Lc 4, 21). Pe de alt[ parte, din verbul hrío = „a unge” deriv[ adjectivul hristós = „uns”, care poate fi substantivat: „unsul” (vezi versetul urm[tor).
= Cuv_ntul-r[spuns al lui Dumnezeu la rug[ciunea lui Daniel (din versetele 4-19).
„Unsul-Principe” (Hristós-Egoúmenos): Grecescul Hristós este echivalentul ebraicului (]n transcrip@ie elen[) Messías, ambele av_nd sensul de „Uns”. Teologia iudaic[ a Vechiului Testament a operat transferul semantic de la „Unsul” ca rege al lui Israel la „Uns” ca regele ideal. T. M.: „... p_n[ la un uns, un principe” (RSV); „... p_n[ la Principele Mesia” (BJ); „... p_n[ la un \ef uns” (OSTY); „... p_n[ la un mesia-\ef” (TOB); „... p_n[ la Cel Uns — Cel Vestit” (edi@iile rom_ne\ti curente). C_t despre grecescul egoúmenos din Septuaginta, tradus ]n Daniel prin „principe”, el are ]n@elesul general de „conduc[tor”, „c[petenie”, „]ndrum[tor”, „c[l[uzitor”. Raportat la Unsul-Hristos-Mesia, el }i confer[ Personajului atributul conducerii; Hristos este Capul nev[zut al Bisericii.
Ca \i ]n versetul precedent, orice ]ncercare de calcul matematic e de prisos.
}ntoarcerea timpului: momentul restaur[rii.
Pe l_ng[ zid, care delimiteaz[ spa@iul „]nchis” al noului Ierusalim, vor fi restaurate \i „largurile” (plateìa), adic[ ]ntinderile deschise (practic, infinite) ale ]mp[r[@iei lui Dumnezeu. T. M.: „pie@e \i \an@uri” (cu explica@ia c[ pie@ele sau t_rgurile se situau ]n afara cet[@ii antice); c_t despre „\an@uri” — de ap[rare — acestea r[m_n enigmatice.
ΓÇ₧De\ertarea vremilorΓÇ¥ poate ]nsemna sf_r\itul istoriei, convertirea timpului ]n eternitate, c_nd cerul \i p[m_ntul vor deveni ΓÇ₧cer nou \i p[m_nt nouΓÇ¥ (Ap 21, 1). T. M.: ΓÇ₧... dar ]n vreme de str[mutareΓÇ¥.
Grecescul hrísma ]nseamn[ at_t ac@iunea de a unge, c_t \i materia cu care se face ungerea: mirul. Autorul folose\te aici metonimia, abstractiz_nd: Mirul este echivalentul Unsului (din versetul precedent). Parte din literatura patristic[ L-a indentificat, \i aici, pe Iisus Hristos, Cel al C[rui trup, dup[ ce a fost uns cu mir (miresme), a pierit prin pogor_rea ]n morm_nt, dar f[r[ ca ]n El s[ se fi aflat vreo vin[. T. M.: „... un uns va fi nimicit, \i nimic nu va avea” (RSV) sau: „... \i nu se afl[ pentru el” (BJ, OSTY) sau: „... dar nu pentru el” (TOB). Comentatorii sunt de acord c[ din Textul Ebraic a fost eliminat un cuv_nt (care ]ns[ se afl[ ]n cel grecesc \i care d[ sens: „vin[”).
Textul ΓÇö dificil ΓÇö poate fi citit ca prefa@[ la abolirea formelor cultice, care nu vor mai fi necesare ]n perspectiva eshatologic[ (vezi versetul urm[tor). Un conduc[tor potrivnic va profana cetatea \i templul, dar el va fi nimicit ]mpreun[ cu ele, T. M.: ΓÇ₧Cetatea \i templul vor fi nimicite de poporul unui principe ce va veniΓÇ¥ (dar nu se face nici o referire la Principele care-l va nimici).
Potopul, ca simbol al Judec[@ii de Apoi.
O s[pt[m_n[: perioada final[, ]n care Unsul-Principe va face leg[m_ntul (testamentul) S[u cu cei ce-L vor urma. (}n T. M. pronumele ΓÇ₧elΓÇ¥ se refer[ la ΓÇ₧cel[laltΓÇ¥ principe, cel potrivnic, c[ruia i se vor al[tura la\ii \i aposta@ii).
}n Ierusalimul ceresc nu vor exista nici preo@ie \i nici ritualuri cultice (jertfe \i prinoase) din partea oamenilor, de vreme ce ΓÇ₧}nsu\i Dumnezeu va fi cu eiΓÇ¥ (Ap 21, 3); e posibil ]ns[ ca ele s[ ]nceteze mai ]nainte.
ΓÇ₧... ur_ciunea pustiirilorΓÇ¥: ]n limbajul biblic, prin ΓÇ₧ur_ciuneΓÇ¥ se ]n@elege fie idolul, fie orice form[ de idolatrie. A\adar, va veni o vreme, ]nainte de sf_r\it \i ca un semn al acestuia, c_nd ]n locul cel sf_nt al lui Dumnezeu se va instala fie un personaj care va pretinde \i va ob@ine adorare, fie o nou[ form[ de idolatrie, menit[ s[ pustiasc[ sufletele oamenilor prin alungarea lui Dumnezeu (C[ruia idolul sau idolatria I se substituie). }n acest sens, eshatologic, ΓÇ₧ur_ciunea pustiiriiΓÇ¥ din profe@ia lui Daniel va fi citat[ de c[tre Domnul Hristos }nsu\i (Mt 24, 15; Mc 13, 14). }n T. M.: ΓÇ₧pe aripa ur_ciunii va veni cineva care pustie\teΓÇ¥ (RSV); ΓÇ₧... pe aripa pustiirilor se va afla un devastatorΓÇ¥ (TOB); ΓÇ₧... pe aripa [Templului] va fi o ur_ciune pustiitoareΓÇ¥ (OSTY); ΓÇ₧... pe aripa Templului va fi ur_ciunea pustiiriiΓÇ¥ (BJ); comentariile trimit, toate, la persecu@ia lui Antioh Epifan.
= Victoria final[ a Unsului-Principe (Iisus Hristos).
Prin post (\i, desigur, prin rug[ciune) profetul se preg[te\te pentru primirea unei noi vedenii.
De obicei, ]ngerul se arat[ sub ]nf[@i\area unui b[rbat; aripile sunt absente ΓÇö sau doar presupuse.
Ofir: @inut faimos prin calitatea aurului (men@ionat ca atare \i ]n Iov 28, 16); localizare geografic[ incert[.
ΓÇ₧... trupulΓÇ¥: ceea ce se b[nuia a fi sub ve\m_ntul de in. ΓÇ₧... topazΓÇ¥; literal: Tarsis ΓÇö Topazul (sau crisolitul) se extr[gea din regiunea Tarsis.
ΓÇ₧... \i pe palmele...ΓÇ¥: preluare din Codex Alexandrinus.
Pentru aceast[ expresie vezi nota de la 9, 23.
Ca \i apostolatul, profetismul e un exerci@iu incomod.
Revela@ia are loc ]n inima l[untric[ a profetului, care se roste\te prin cuvintele lui. T. M.: ΓÇ₧... eu am venit din pricina cuvintelor taleΓÇ¥.
}n Dt 32, 8 se spune c[ fiec[rui neam de pe lume i sΓÇÖa r_nduit un ]nger patron. Acela al Per\ilor, ΓÇ₧voievodulΓÇ¥, a ]ncercat s[-l ]mpiedice pe Gavriil s[-i comunice profetului prevestiri nefavorabile neamului pe care-l patrona; aceasta, timp de trei s[pt[m_ni, c_t a durat postul lui Daniel.
Numele lui Mihail apare pentru prima oar[ ]n Sf_nta Scriptur[, ca fiind unul dintre ΓÇ₧arhon@iiΓÇ¥ de rang ]nalt ai o\tilor ]ngere\ti (tagma celor cunoscu@i ca ΓÇ₧arhangheliΓÇ¥; ]n imnografia rom_neasc[, ΓÇ₧voievoziΓÇ¥).
Literal: ΓÇ₧potrivit acestor cuvinte...ΓÇ¥.
= ... mΓÇÖau cuprins ni\te dureri n[prasnice.
Lupta fusese ]ntrerupt[ prin interven@ia lui Mihail, dar ]n ajutorul voievodului Per\ilor venea acela al Grecilor.
Gavriil e mesagerul, iar Mihail este cel ce asigur[ transmiterea mesajului.
Acest capitol preveste\te desf[\urarea unor evenimente istorice pe o durat[ foart[ lung[, de peste trei secole (486 ΓÇö 164), adic[ de la ]nceputul domniei lui Xerxes cel Mare p_n[ la moartea lui Antioh Epifan. }n mare m[sur[ el poate fi pus ]n paralel[ cu capitolele 7 \i 8; ceea ce acolo este simbol, aici este o referire direct[, dar la modul profetic (]n care se re@in nu at_t evenimentele, c_t semnifica@iile lor). Nume de persoane nu apar; evenimentele se succed[ rapid, uneori eliptic, fragmentar, cu hotare de abur, a\a cum se desf[\oar[ ]n vis. Masore@ii, cunosc[tori a posteriori ai evenimentelor, au putut ]mbun[t[@i textul, f[c_ndu-l mai explicit. Istoricii moderni au identificat personajele \i faptele, uneori p_n[ la am[nunt.
Unii cred c[ e vorba de Darius (521-486), cel ce a pornit prima campanie ]mpotriva Grecilor (vezi b[t[lia de la Maraton); mai degrab[ ]ns[ poate fi Xerxes I, cel ce a continuat campaniile predecesorului s[u (vezi înfr_ngerea de la Salamina). Se pare c[ profetul ]i reune\te ]ntr’un singur personaj.
Grecii erau organiza@i ]n mai multe cet[@i independente una fa@[ de celelalte.
Alexandru cel Mare.
Vezi 8, 8: cornul @apului, cel sf[r_mat ]n cele patru v_nturi ale cerului.
Cei doi fii ai Macedonului, Alexandru \i Heracles, au murit de mici. Vastul imperiu a fost ]mp[r@it, ]n principal, ]ntre generalii (ΓÇ₧diadohiiΓÇ¥) lui Alexandru \i urma\ii lor: Ptolemeii ]n sud (Egipt) \i Seleucizii ]n nord (Siria).
Ptolemeu Soter.
Episodul urm[tor (vv. 6-9) se refer[ la rivalitatea dintre dou[ femei \i lupta lor pentru putere.
Textul preveste\te victoria lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, regele Egiptului, asupra lui Antioh al III-lea (cel Mare), regele Siriei, ]n lupta de la Rafia (217 ]. H.).
O vedenie care nu ne este cunoscut[ (poate a unui profet mincinos).
ΓÇ₧... @ara JuvaieruluiΓÇ¥: Canaanul.
= Insulele din Mediterana.
Antioh Epifan, regele Siriei, marele persecutor al Evreilor (vezi 1 Mac 1, 11).
Prin ΓÇ₧ChitimΓÇ¥ se ]n@elegea mai ]nt_i Creta, apoi majoritatea marilor insule din Mediterana. ΓÇ₧N[v[litoriiΓÇ¥: cei ce ies (de undeva) \i se n[pustesc: T. M. ΓÇ₧Cor[biileΓÇ¥.
Textul din vv. 32-35 are \i o dimensiune profetic[, pentru toate timpurile: ]n vreme de prigoan[, mul@i credincio\i ai lui Dumnezeu ar vrea s[ reziste, dar nu to@i vor izbuti sΓÇÖo fac[ p_n[ la sf_r\it, ci vor capitula.
ΓÇ₧... \i mai presus dec_t Dumnezeul dumnezeilorΓÇ¥, preluat din Codex Vaticanus.
ΓÇ₧MaozinΓÇ¥: nume necunoscut. Cu mare greutate ar putea fi apropiat de Moan, localitate din zona Carmelului, ]n care se aflau fortifica@ii militare. T. M.: ΓÇ₧... ]n locul s[u ]l va cinsti pe dumnezeul cet[@uilor (fort[re@elor)ΓÇ¥; probabil, Zeus Capitolinus (OSTY).
Edomi@ii, Moabi@ii \i Amoni@ii: eternii du\mani ai fiilor lui Israel.
ΓÇ₧EfadanoΓÇ¥ e un nume persan, dar indic[ un loc din Israel; probabil, un a\ez[m_nt de coloni\ti originari din Persia.
Profe@ie mesianic[: m_ntui@i vor fi cei scri\i ]n Cartea Vie@ii, a ]mp[r[@iei lui Dumnezeu (vezi Is 4, 3; Flp 4, 3; Ap 3, 5; 13, 8; 17, 8 etc.).
exegeíro = „a (se) trezi”, „a (se) de\tepta” (din somn). Dac[ Iezechiel profe@ea o ]nviere general[, nediferen@iat[ (37, 1-14), Daniel anun@[ tot o ]nviere a tuturor, dar a c[rei finalitate rezid[ ]n r[spunderea individual[, a fiec[rui om pentru faptele sale.
syniéntes e un cuv_nt cu o mare ]nc[rc[tur[ semantic[: cei ]nzestra@i cu inteligen@a de a ]n@elege prin cunoa\tere, de a intra ]n posesia cunoa\terii prin lumina intelectului (vezi In 17, 3): „Iar via@a ve\nic[ aceasta este: ca ei s[ Te cunoasc[ pe Tine, singurul Dumnezeu adev[rat, \i pe Iisus Hristos, pe Care Tu L-ai trimis”.
Literal: ΓÇ₧... ca lumina t[rieiΓÇ¥ (a firmamentului); (vezi Fc 1, 6-8).
ΓÇ₧Drep@iiΓÇ¥ sunt cei ce se m_ntuiesc cu prec[dere prin dimensiunea lor moral[ (care ]ns[ nu exclude cunoa\terea).
Despre pecetluirea vedeniei vezi \i 8, 26.
Vezi nota de la 7, 25.
Literal: ΓÇ₧c_nd va lua sf_r\it risipirea m_inii poporului celui sf_ntΓÇ¥. ΓÇ₧Poporul (sau ΓÇ₧neamulΓÇ¥) cel sf_ntΓÇ¥: fiii lui Israel (I\ 19, 6). Cuv_ntul ΓÇ₧m_n[ΓÇ¥ are aici ]n@elesul de ΓÇ₧o m_n[ de oameniΓÇ¥, adic[ pu@ini, ceea ce concord[ cu ΓÇ₧r[m[\i@aΓÇ¥ (sau ΓÇ₧restulΓÇ¥) lui Israel (vezi Is 46, 3): supravie@uitorii tuturor ]ncerc[rilor istoriei, prin care Dumnezeu asigur[ continuitatea poporului ales.
T. M.: ΓÇ₧C_nd se va ispr[vi de sf[r_mat for@a poporului celui sf_nt, atunci toate acestea vor lua sf_r\itΓÇ¥.
„A avea cunoa\terea”: vezi nota de la v. 3. C_t despre „]n@elep@i” (noémones), ace\tia nu sunt ]n@elep@ii obi\nui@i (sofoí) ai filosofiei, ci „noeticii” care dob_ndesc cunoa\terea prin propria lor a\ezare ]n duh; mai cuprinz[tor: „]n@elep@ii duhovnice\ti”.
Ca \i ]n alte cazuri, numere simbolice care nu se supun unor calcule omene\ti.
= Odihn[ prin moarte.
klerós (]n principal): „sor@i”; prin evolu@ie semantic[: ceea ce-@i apar@ine prin tragere la sor@i sau prin mo\tenire (kleronomía). }mp[r[@ia cerurilor este o mo\tenire pe care Dumnezeu le-a r_nduit-o, ]nc[ de la ]ntemeierea lumii, celor ce vor fi vrednici de ea (Mt 25, 34). Prin toat[ via@a lui, Daniel este un ales al lui Dumnezeu: va dormi \i va ]nvia ]n ceea ce este al s[u.
