ci degradeaz[; nu e de mirare c[ namila e dobor_t[ de o mic[ piatr[ desprins[ din munte ]n chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul gr[unte de mu\tar al Evangheliei lui Hristos, din care va cre\te, uria\[, ]mp[r[@ia lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Istoria ]n sine e at_t de par\iv[, ]nc_t consemnarea ei nu merit[ prea mult[ osteneal[. Nu evenimentul circumscris cu precizie ]n spa@iu \i timp e important, ci semnifica@ia lui. La urma urmelor, intereseaz[ mai pu@in dac[ cei trei tineri, prietenii lui Daniel, au fost azv_rli@i ]n foc de c[tre Nabucodonosor, Belt\a@ar sau Cirus; intereseaz[ doar c[ ei sΓÇÖau salvat prin credin@[, m[rturisire \i curaj. Faptul istoric devine adev[r arhetipal. Daniel ]\i oculteaz[ teologia ]n spatele unor necunoscute istorice, a\a cum va face, la timpul S[u, }nsu\i Iisus cu propria Sa Persoan[ de dup[ ]nviere: ]n drumul spre Emaus, El face ]n a\a fel ]nc_t cei doi ucenici s[ nu-L recunoasc[ \i li Se va descoperi ]n clipa c_nd fr_nge p_inea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va str[bate, de acum, istoria. }n mod con\tient, Daniel propune o num[r[toare imposibil[ a timpului dintre el \i eshaton, printrΓÇÖo cifr[ aberant[, dar \i printrΓÇÖun punct de plecare absurd: un ΓÇ₧Darius MedulΓÇ¥, rege inventat de profet. El prefigureaz[ astfel adev[rul c[, ]n ciuda ner[bd[rii omului de a cunoa\te aceast[ tain[, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tat[l (Mt 24, 36; Mc 13, 32). Anistorismul lui Daniel ar putea fi ]n@eles, acum, \i prin ceea ce va spune Bernard de Clairvaux, anume c[ ]n istorie nu exist[ trecut, prezent \i viitor, ci doar memorie, ac@iune \i proiec@ie. }n sf_r\it, procedeul lui Daniel mai poate demonstra c[ Sf_nta Scriptur[ nu ne-a fost dat[ ]n scopuri \tiin@ifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi \i informa@ii de acest fel, dar ]n subsidiar; revela@ia divin[ acoper[ doar adev[rurile
