Textual: „Emenesar”: E vorba de Salmanasar al V-lea (726-722 ]. H.); el a asediat Samaria, preg[tind astfel opera succesorului s[u, Sargon al II-lea (721-705 ]. H.), care a cucerit-o, a pref[cut-o ]n provincie asirian[, sub numele de Samerina, \i i-a deportat popula@ia.
Ninive era capitala Asiriei.
„P[rintele meu” ]n sensul de „str[mo\ul meu”.
Aceast[ sum[ ]nsemna aproximativ 343 kilograme de argint. Aceast[ cantitate de metal va fi transportat[ pe dou[ c[mile (9, 5).
Autorul trece sub t[cere domnia lui Sargon al II-lea; acestuia i-a succedat la tron fiul s[u Senaherib (704-681).
}ntr’adev[r, c_nd Senaherib se preg[tea s[ cucereasc[ Ierusalimul, ]n oastea lui s’a ivit o molim[ \i a fost nevoit s[ se ]ntoarc[, furios, la Ninive (vezi toat[ istoria ]n 4 Rg 18-19).
Trupurile celor uci\i erau l[sate ]ntr’adins ne]ngropate, ca pedeaps[ ultim[: ele urmau s[ fie devorate de p[s[rile cerului \i de fiarele p[m_ntului.
Asarhadon a domnit ]ntre 680 \i 669 ]. H.
De fapt, so@ia \i fiul nu-i fuseser[ lua@i (1, 20); e posibil ]ns[ ca, dup[ fuga lui, ei s[ se fi desp[r@it, ascun\i pe la neamuri.
Dup[ legea iudaic[, cel ce se atinsese de un cadavru era obligat s[ se cur[@easc[ ritual.
}ntr’un zid de paiant[ (lut amestecat cu paie \i pleav[) vr[biile ]\i pot face cu u\urin@[ ad[posturi pentru noapte.
= Cus[turi, @es[turi sau broderii.
Dystros: numele macedonean al lunii evreie\ti Adar (februarie-martie).
Ecouri evidente ale mustr[rilor dispre@uitoare pe care Iov le auzise din gura so@iei sale (Iov 2, 9).
Ecbatana: vechea capital[ a Mediei; una din re\edin@ele de var[ ale regilor Persiei. Aici, cu acest verset, ]ncepe miezul povestirii, Sarra fiind al doilea personaj principal, al[turi de Tobie.
Asmodeu: entitate demonic[ de origine incert[, adversar al uniunii conjugale. Numele s[u va face carier[ ]n literatura iudaic[ postbiblic[.
}ngerul Rafael este cel care primise rug[ciunea celor doi \i o dusese ]naintea slavei lui Dumnezeu (vezi propria sa m[rturie la 12, 13-16).
Desigur, amintiri din spusele mamei sale sau din ale tat[lui s[u.
= Ochiul t[u s[ nu-l pismuiasc[ pe cel ce prime\te milostenia (c[ adic[ ar fi primit prea mult); aflat ]n concordan@[ cu Dt 15, 10: „... iar c_nd ]i dai (s[racului) s[ nu @i se str_ng[ inima”.
„Netrebnicia”: inutilitatea, incapacitatea de a fi cuiva de folos; defectul celui ce nu e bun de nici o treab[.
P_n[ ]n zilele noastre se p[streaz[ tradi@ia de a stropi cu vin morm_ntul, colacul sau coliva unui mort, sau de a v[rsa o pic[tur[ ]ntru pomenirea sufletului s[u.
}n documentele asiro-babiloniene este atestat[ practica actelor scrise pentru o ]n@elegere ]ntre dou[ persoane. }n cazul de fa@[, Tobit a rupt actul ]n dou[ jum[t[@i; pe una a l[sat-o, sub pecete, cu argintul, pe cealalt[ a luat-o cu sine; cu aceasta se va duce Tobie la Raguel: dac[ cele dou[ jum[t[@i realc[tuiesc ]ntregul, totul e ]n ordine. Analfabe@ii foloseau r[bojul.
Rafael ]nseamn[ „Dumnezeu a vindecat”. Ca ]nger, nu-l mai ]nt_lnim ]n alt[ parte a Bibliei.
Acesta e primul semn c[ Tobit intuie\te un adev[r ascuns, care se va descoperi pe parcursul istorisirii.
Azaria \i Anania sunt nume biblice, dar un „Anania cel Mare” nu ne este cunoscut.
„...care intr[ \i iese ]naintea noastr[”: ebraism pentru casnicul apropiat, cel ce se ]ngrije\te de toate.
Ana contest[ motiva@ia c[l[toriei.
}n limbajul biblic, adeseori „sora mea”, sau „fratele meu” sunt apelative pentru so@ie \i, respectiv, so@.
Intui@ia lui Tobit cap[t[ relief.
}n codicii Alexandrinus \i Vaticanus: „... \i a dat s[-l ]nghit[ pe b[iat” (]ntreg!).
Grafia acestui nume este aceea\i cu a Sarrei, so@ia lui Avraam, c_nd acesta a fost binecuv_ntat de Dumnezeu (Fc 17, 15-16). Sarra ]nseamn[ „Principes[”.
„... din casa”: din familia, din neamul...
Egiptul Superior era considerat, ]n credin@a popular[, c[ este @inutul pustiu locuit de demoni.
Scopul suprem \i sf_nt al unirii dintre b[rbat \i femeie este na\terea de prunci; a\adar, transmiterea vie@ii.
Grecescul alétheia = „adev[r” are aici un ]n@eles special, acela de adev[r = realitate; a\adar, un vis — sau o profe@ie — care se converte\te din virtual ]n real. }n cazul de fa@[, nu sim@urile de@in primatul imboldului erotic, ci idealul care le transcede.
Splendid[ expresie pentru prezen@a real[ a tat[lui ]n persoana fiului s[u!
Revederea dintre p[rin@i \i fiul lor e o scen[ de mare duio\ie, construit[ cu grij[, gradat, \i povestit[ cu art[.
O nou[ treapt[, ]nalt[, a intui@iei lui Tobit.
Iisus ]i va spune fostului demonizat care }i cerea s[ r[m_n[ cu El: „Mergi la casa ta, la ai t[i, \i spune-le c_t a f[cut Domnul pentru tine \i cum te-a miluit” (Mc 5, 19).
De fapt, Rafael elogiaz[ principala virtute a lui Tobit (\i, prin aceasta, mesajul moral al ]ntregii istorisiri).
Din cei \apte, potrivit Sfintelor Scripturi, mai cunoa\tem doar doi: Mihail \i Gavriil.
}naintea slavei lui Dumnezeu, ]ngerul aduce rug[ciuni \i duce porunci.
Mircea Eliade va numi acest fenomen „camuflarea sacrului”. Teologic vorbind, e modalitatea prin care Dumnezeu, folosind forme sensibile, devine accesibil oamenilor.
}nceputul acestei c[r@i (1, 3 — 3, 6) e un fragment din memoriile lui Tobit.
Rug[ciunea care urmeaz[ e o compila@ie de fragmente liturgice, reunite cu st_ng[cie, redundante \i f[r[ o valoare literar[ deosebit[. Totu\i, textul din Codex Vaticanus e mai consistent ]n alc[tuire \i mai elegant ]n exprimare, motiv pentru care — spre deosebire de edi@iile biblice rom_ne\ti — a fost adoptat ]n versiunea de fa@[.
Profetul Naum, ]n ]ntreaga sa carte, prevestise c[derea Ninivei, ceea ce s’a \i petrecut ]n 612 ]. H., c_nd capitala Asiriei a fost distrus[ de c[tre for@ele reunite ale Mezilor \i Babilonienilor, sub dubla comand[ a lui Cinaxar \i Nabopolasar, la 38 de ani dup[ moartea lui Tobit (presupus a fi murit ]n 650 ]. H., sub Asurbanipal).
Textual: „mai mult[ siguran@[”.
C[derea Samariei \i a Ierusalimului, precum \i deportarea popula@iilor lor, se petrecuser[ cu mult timp ]nainte. Prezentarea lor la viitor e o tehnic[ literar[ menit[ s[ introduc[ spiritul optimist al versetelor urm[toare (reversul nenorocirilor).
Profe@ie mesianic[. Pavel va vorbi despre „plinirea vremii” ca fiind timpul hot[r_t de Dumnezeu s[-|i trimit[ Fiul ]n lume (Ga 4, 4).
Ahicar a fost ruda care-l ajutase pe Tobit s[ revin[ din ascunz[toare (1, 21-22). Nu cunoa\tem conflictul dintre el \i Nadab.
Variante asupra v_rstei la care a murit Tobit: Codex Vaticanus: o sut[ dou[zeci \i \apte; Vulgata: o sut[ nou[sprezece.
Ahiacar: Cinaxar (633-584 ]. H.)