S[u, singurul Dumnezeu adev[rat, Care nu poate fi altul dec_t Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob, al lui David \i al Mariei. Totul — absolut totul — se subordoneaz[ acestui @el. Orice abatere — adic[ orice fel de comer@ cu al@i dumnezei — e de natur[ s[ st_rneasc[ m_nia unui Dumnezeu gelos, Care-|i pedepse\te poporul a\a cum un b[rbat ]\i repudiaz[ so@ia infidel[, pe care ]ns[ nu ]nceteaz[ s’o iubeasc[, s’o implore \i s’o a\tepte. Spre a trezi con\tiin@a unui popor at_t de versatil, mai ales ]n marile lui momente de criz[ religioas[ \i moral[, Dumnezeu ]i trimite pe „robii S[i, profe@ii”, dintre care, ]n c[r@ile Regilor, sunt men@iona@i nominal Samuel, Natan, Gad, Ilie, Elisei \i Isaia, ]n timp ce Ieremia e mai mult dec_t transparent. C_nd culoarul Domnului pare ]nfundat cu ]ntuneric sau cea@[, vocea lor, a profe@ilor, este aceea care despic[ negurile \i-i redeschid omului c[rarea c[tre propria sa m_ntuire.