pedepseasc[ popoarele din vestul Eufratului care refuzaser[ s[ i se al[ture ]n r[zboiul s[u cu Arpaxad, regele Mezilor. Dispun_nd de o armat[ imens[, Olofern ajunge la hotarele Israelului, asediaz[ cetatea Betulia \i, prin lipsa de ap[, ]i sile\te pe locuitorii acesteia s[-\i preg[teasc[ abdicarea. Intervine ]ns[ Iudita (eroina care d[ \i titlul c[r@ii); aceasta izbute\te s[ intre ]n tab[ra inamicului \i, folosindu-\i din plin farmecul fizic \i iscusin@a cuv_ntului, ]l ]mbat[ la un osp[@ pe Olofern \i-l decapiteaz[ cu propria ei m_n[, determin_nd astfel deruta armatei „asiriene” \i ie\irea Israeli@ilor din criz[.
	Originalul ebraic (sau, poate, aramaic) al textului s’a pierdut, a\a ]nc_t toate traducerile sunt f[cute dup[ cel grecesc, cu excep@ia versiunii latine — Vulgata — a lui Ieronim, redactat[ dup[ o versiune mai veche — tot latineasc[ — \i revizuit[ dup[ un text aramaic (lucrare f[cut[ la repezeal[, ]ntr’o singur[ noapte).
	Data scrierii poate fi aproximat[ ]n primii ani ai secolului II ]. H.

	Cartea lui Baruh. Baruh, fostul secretar (tahigraf) al profetului Ieremia, aflat ]n captivitatea babilonic[, scrie o carte pe care mai ]nt_i i-o cite\te regelui Iehonia — tot captiv — \i pe care apoi o trimite la Ierusalim spre a fi citit[ ]n auzul celor r[ma\i acolo. Aproape toat[ scrierea e o rug[ciune de poc[in@[ — prin recunoa\terea p[catului colectiv al fiilor lui Israel —, dar \i de ]n@elepciune \i optimism, menite s[ men@in[ moralul unui popor aflat ]n suferin@[.
	Originalul ebraic al scrierii s’a pierdut; traducerile moderne folosesc versiunea Septuagintei.
	Autorul nu poate fi Baruh, deoarece acesta, potrivit lui Ieremia (43, 6-7) nu a luat calea exilului, ci s’a refugiat, ]mpreun[ cu profetul, ]n Egipt.