c[, iat[, cerul ca un fum s’a ]nnegurate
		\i p[m_ntul ca o hain[ se va ]nvechi,
		iar locuitorii tot astfel vor muri;
		dar m_ntuirea Mea va fi pe vecie
		\i dreptatea Mea nu va lipsi.
	7 	Asculta@i-M[, voi, cei ce cunoa\te@i judecataf,
		poporul ]n a c[rui inim[ este Legea Mea:
		nu v[ teme@i de mustrarea oamenilor
		\i nu v[’ncovoia@i sub def[imarea lor;
	8 	c[ci ca o hain[ vor fi m_nca@i de timp,
		\i ca o l_n[ vor fi m_nca@i de molii,
		dar dreptatea Mea va fi pentru vecie
		\i’n genera@iile genera@iilor m_ntuirea Mea.
	
	9 	De\teapt[-te, de\teapt[-te, Ierusalime,
		\i’mbrac[-te cu t[ria bra@ului t[u!
		De\teapt[-te ca’n rev[rsatul zorilor,
		ca genera@ia de demultg.
		Oare nu Tu ai ciop_r@it dihania?
		nu Tu ai str[puns balaurulh?
10 	nu Tu ai secat marea,
		apele genunii celei necuprinse?
		nu Tu ai f[cut ad_ncul m[rii cale de trecere
		pentru cei elibera@i \i m_ntui@i?i
11 	C[ Domnul ]i va ]ntoarce
		\i veni-vor ]n Sion cu veselie \i cu ve\nic[ 
bucurie;
		c[ laud[ \i veselie vor veni asupra capului lor:
		fugit-au durerea, ]ntristarea \i suspinulj.
12 	Eu, chiar Eu sunt Cel ce te alin[;
		ia seama cine e\ti, c[ te-ai temut de omul 
muritor