vor merge?” 9 R[spuns-a Moise: „Vom merge cu tinerii no\tri, cu b[trânii no\tri, cu fiii no\tri, cu fiicele noastre, cu turmele noastre \i cu cirezile noastre, c[ci e s[rb[toarea Domnului, Dumnezeului nostru”b. 10 Dar [Faraon] le-a zis: „Fie-a\a! Dumnezeu cu voi! Dar cum oare v’a\ da eu drumul s[ v[ duce@i împreun[ cu bunurile voastre?... Vede@i, voi pune@i ceva la cale... 11 Ei bine, nu, nu a\a! Duce@i-v[, dar numai b[rba@ii, \i sluji@i-I lui Dumnezeu, c[ asta urm[ri@i!”c |i i-au dat afar[ de la Faraon.
	12 |i a zis Domnul c[tre Moise: „Întinde-@i mâna peste @ara Egiptului: peste @ar[ vor n[v[li l[custele \i vor mânca toat[ iarba p[mântului \i toat[ roada pomilor care-a r[mas nestricat[ de grindin[”. 13 Moise \i-a ridicat atunci toiagul spre cer, iar Domnul a adus asupra p[mântului vânt de la r[s[rit, toat[ ziua aceea \i toat[ noaptea; iar când s’a f[cut ziu[, vântul de la r[s[rit a adus l[custele. 
	14 |i au n[v[lit ele în toat[ @ara Egiptului; în toate hotarele Egiptului s’au a\ternut, mul@ime mult[; nici înainte n’au mai fost l[custe ca atunci, nici c[ vor fi dup[ aceea. 15 Toat[ fa@a p[mântului au acoperit-o, \i p[mântul s’a pustiit: au mâncat toat[ iarba p[mântului \i toat[ roada pomilor care mai r[m[sese în urma grindinei; nimic n’a mai r[mas verde’n toat[ @ara Egiptului, nici în copaci, nici în iarba câmpului.
	16 Atunci Faraon s’a gr[bit s[-i cheme pe Moise \i Aaron \i le-a zis: „Gre\it-am în fa@a Domnului, Dumnezeul vostru, \i’n fa@a voastr[! 17 Ierta@i-mi acum înc’o dat[ gre\ala, \i ruga@i-v[ Domnului, Dumnezeul vostru, ca s[-mi ia de pe cap pr[p[dul acesta!d” 18 |i dac’a ie\it de la Faraon, Moise I s’a rugat lui Dumnezeu: 19 Domnul a stârnit vânt puternic de la apus, iar acesta a dus l[custele \i le-a aruncat în Marea Ro\ie; în toat[ @ara Egiptului n’a