Epistolele li se adreseaz[ mai multor Biserici din Asia Mic[ \i au fost scrise ]ntre anii 63 \i 67, probabil din Roma, ora\ul ]n care autorul lor a murit ca martir sub persecu@ia lui Nero.
	Epistolele 1, 2 \i 3 Ioan ]l au ca autor pe Apostolul care a scris Evanghelia a patra \i Apocalipsa, „ucenicul pe care-l iubea Iisus”. C[tre sf_r\itul secolului I, retras ]n Efes, Sf_ntul Ioan conducea Bisericile din Asia Mic[ cu un prestigiu \i o autoritate de necontestat.
	Prima dintre ele reitereaz[ c_teva din temele principale ale Evangheliei a patra: Dumnezeu ca lumin[, Dumnezeu ca iubire, Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu \i M_ntuitor al lumii, biruin@a credin@ei cre\tine, nevoia de iubire fr[@easc[ \i p[zire a poruncilor. Celelalte dou[ sunt mesaje scurte, de aceea\i inspira@ie, menite s[-i ]ncurajeze pe cititori \i s[ curme ]n fa\[ unele ]nceputuri de lupte interne.
  Epistola Sf_ntului Iuda. Autorul ei este fratele lui Iacob, episcopul Ierusalimului, \i el ]nsu\i v[r al Domnului. Pentru limba sa greac[ destul de bun[ va fi avut, ca \i Petru, serviciile unui secretar. Se pare c[ destinatarii scrierii sunt cre\tini proveni@i mai ales dintre p[g_ni. Trebuie s[ fi fost scris[, dup[ unii, ]ntre anii 70-80, dar dup[ al@ii ]ntre 64-66, ca anterioar[ Epistolei 2 Petru din anul 67. Con@inutul ei se recomand[ de la sine, cu mare deschidere spre ]n@elegerea \i inima cititorului.