În interiorul dimensiunii nem[rginite \i atemporale a lui Dumnezeu, atunci când El, prin propria Sa voin@[ \i putere, a hot[r_t ca lumea s[ aib[ un început. „Întru’nceput” (en arhé) sugereaz[ c[ Dumnezeu transcende începutul, c[ El este anterior oric[rei mi\c[ri. Arhé îns[ înseamn[ nu numai început, ci \i principiu (tradus în Vulgata prin principium), adic[ concep@ie, regul[, norm[, punct de vedere. Textul preconizeaz[ ideea În@elepciunii creatoare (Pr 8, 22-31), a Logosului (Cuvântului) creator (In 1, 1-3). 
Grecescul poiéo = „a face”, îl traduce pe ebraicul bara’, un verb care în VT este întotdeauna folosit pentru a exprima ac@iunea creatoare a lui Dumnezeu. Vulgata (\i unele versiuni moderne) îl traduc prin „a crea”, echivalentul românesc al lui „a face”. Verbul e mult mai explicit în 2 Mac 7, 28: Dumnezeu a f[cut totul din nimic (ceea ce exclude prezum@ia unei materii preexistente). Românescul „a face” înseamn[ nu numai a crea (din nimic), ci \i a crea în mod organizat, potrivit unui plan, în etape prestabilite \i cu o finalitate clar[. 
Prin „cerul \i p[mântul” (ebraism) se în@elege rezultatul crea@iei, cosmosul ordonat, „existen@a întregului univers” (Sf. Vasile cel Mare). Al@i Sfin@i P[rin@i ]n@eleg lumea ]ngereasc[ \i cea material[.
Nedeslu\it: invizibil sau de-abia vizibil, ca prin abur. Ne’mplinit: ne’ntocmit pe de-a’ntregul; pustiu; gol; de\ert, f[r[ via@[. Ebraicul tohû-bohû sugereaz[ ideea de haos, materie inform[, creat[ din nimic, dar înc[ neorganizat[, nedeslu\it[. 
În limba greac[, acela\i cuvânt, pneuma, înseamn[ \i „vânt”, \i „duh”. A\adar, mi\carea aerului care va face posibil[ ivirea p[mântului; Duhul d[t[tor de via@[ al lui Dumnezeu. 
Rostirea lui Dumnezeu: actul prin care voin@a Sa devine fapt[; participarea cuvântului (Cuvântului) la actul crea@iei; (vezi In 1, 1 \i note). 
Activarea luminii necreate a lui Dumnezeu, Cel ce El Însu\i este lumin[, a\a cum lumin[ este \i Cuvântul S[u (Logosul) întrupat, Iisus Hristos (In 1, 9; 8, 12; 9, 5; 12, 46), vizibil[ în momentul schimb[rii Sale la fa@[ (Mt 17, 2; Mc 9, 3; Lc 9, 29). A\adar, nu e vorba de lumina natural[ (astrele vor fi create de abia în ziua a patra — vezi versetele 14-19), ci de acea lumin[ pe care o vor experia mai târziu isiha\tii \i pe care teologia r[s[ritean[ o va cunoa\te îndeosebi prin scrierile Sfântului Grigorie Palama. 
Ca adjectiv, kalós ]nseamn[ „frumos” (vv. 4 \i 31); ca adverb, ]nseamn[ „bine” (vv. 8, 10, 12, 18, 21 \i 25). „Lumina frumoas[” e op@iunea exegetic[ a Sf_ntului Vasile cel Mare. „Frumos” \i „bine”, laolalt[, induc ideea de „armonie”.
La Evrei, ziua de 24 de ore începea \i se termina la apusul soarelui. Este \i ziua liturgic[ în cultul cre\tin. 
Firmament; cuvântul original sugereaz[ o bolt[ cu circumferin@a pe orizont. 
„Iarb[”, „pom”: singular generic, care cuprinde’n sine specia sau regnul. 
Sintagma „care s[ lumineze p[mântul” (literal: „spre luminare pe p[mânt”) se afl[ numai în Septuaginta. 
„spre semne” pare a avea o semnifica@ie astrologic[. Coreleaz[ cu „semnele” astrelor (Is 7, 11), care vor preceda sfâr\itul lumii (Mt 24, 3, 29). Urm[toarele finalit[@i se refer[ la fixarea calendarului. 
Ideea general[: fiin@e din speciile inferioare (molu\te, reptile), care se înmul@esc cu mare repeziciune. Oricum, via@a apare mai întâi în ap[, apoi se extinde în aer \i pe uscat. 
Literal: chi@ii cei mari. Ideea exact[: mon\trii marini; uria\e reptile sau mamifere acvatice. 
Metonimie: expresia nu înseamn[ c[ apele erau înzestrate cu facultatea de a produce fiin@e vii, ci c[ ele erau mediul în care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu. 
Acesta nu este un plural al maiest[@ii, ci un plural gramatical autentic; Sfin@ii P[rin@i v[d în el prima revela@ie scripturistic[ asupra persoanelor Sfintei Treimi. 
În original, acest verb sugereaz[, deopotriv[, facultatea de a spori în talie, în for@[, în putere, în num[r, \i pe aceea de a deveni fecund, rodnic, apt pentru înmul@ire. E motivul pentru care unii traduc[tori români (Radu, Galaction, Nicodim) prefer[ sintagma „Fi@i rodnici (roditori)!”, în consonan@[ cu versiunile occidentale, spre deosebire de cei mai vechi ai no\tri, care re@in sensul primar al cuvântului (verbul e acela\i ca în v. 22). 
În Textul Ebraic: „\i toat[ o\tirea lor”, cu în@elesul de totalitate a fiin@elor care populeaz[ cerul \i p[mântul. Vulgata p[streaz[ nuan@a din Septuaginta: et omnis ornatus eorum (\i toat[ podoaba lor), traducându-l astfel pe grecescul kósmos, al c[rui în@eles mai complet ar fi: cu toat[ armonia (ordinea, frumuse@ea, perfec@iunea) lor. 
Verbul synteléo (folosit \i în versetul precedent) înseamn[ a împlini (a rotunji, a des[vâr\i), dar nu singur, ci în cooperare (teléo precedat de syn), nuan@[ care cuprinde ideea embrionar[ (ca \i în 1, 26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel pu@in pe aceea a particip[rii Cuvântului la actul crea@iei (In 1, 1-3). 
„A izvodi” îl traduce pe grecescul árho = „a face (ceva) primul”, „a face (ceva) pentru prima oar[”; „a începe”; prin extensie: „a crea” (ca act pur, f[r[ o alt[ determinare, spre deosebire de „a face”, care presupune o crea@ie elaborat[ — uneori în trepte —, potrivit unui plan). Ultima propozi@ie are o func@ie apozi@ional[, ea explicând cum a f[cut Dumnezeu lumea: creând-o din nimic, de vreme ce „a face” (a crea efectiv) devine simultan cu „a izvodi” (a crea în imagina@ie modelul arhetipal). Prin aceast[ nuan@[, textul de fa@[ îl anticipeaz[ cu mult pe cel din 2 Mac 7, 28. 
Aici se încheie primul referat biblic asupra crea@iei; de aici începe cel de al doilea, al c[rui centru este omul. Pentru a marca hotarul dintre ele, versiunea de fa@[ a adoptat felul în care o seam[ de versiuni occidentale împart versetul în a \i b. 
În ebraic[: ad&m = om; ad&m& = p[mânt. Aceste dou[ substantive comune îi vor da primului om numele s[u propriu: Adam. 
T. M.: „\i s’a f[cut omul fiin@[ vie”. „S’a f[cut”: a devenit; a trecut ]n alt mod de existen@[. }n LXX: „\i s’a f[cut omul ]ntru suflet viu” (eis psyhín zoos&n), care poate fi tradus \i: „]ntru suflet care tr[ie\te”, adic[ nemuritor. Sufletul omului (altceva dec_t „via@a”) s’a n[scut din suflarea lui Dumnezeu \i l-a ]nv[luit (l-a ]mbr[cat) pe om odat[ cu aceasta, dar \i cu tendin@a de a fi „absorbit”: particula eis ]nseamn[ \i „]ntru” (]nl[untru) \i „spre” (direc@ie, scop). }n 1 Par 12, 18 se spune c[ Duhul „l-a ]mbr[cat” pe Amasai, care a rostit o profe@ie: tot astfel pe Ghedeon (Jd 6, 34). Acest endýo ]nseamn[ „a ]mbr[ca”, cu sensul de a lua complet ]n st[p_nire; „a se ]mbr[ca” = a intra ]n posesia cuiva sau a ceva. }n acest sens duhovnicesc ]l va folosi Pavel ]n Rm 13, 14: „…]mbr[ca@i-v[ ]n Domnul Iisus Hristos”, ]n Ga 3, 27: „…]n Hristos v’a@i ]mbr[cat” \i ]n Col 3, 12: „…]mbr[ca@i-v[ cu sim@[minte de’ndurare, de bun[tate…”. A\adar, omul nu e o simpl[ „fiin@[ vie”, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, apar@in_nd celor dou[ lumi, material[ \i spiritual[. Av_nd un caracter antinomic (]n acela\i timp exterior \i interior trupului), el este — ontologic — apt \i pentru experien@ele mistice (extaz \i entaz).
În ebraic[: gan = gr[din[. Septuaginta îl prefer[ pe parádeisos = paradis, rai, spre a-i sublinia caracterul cu totul special.
Eden: imposibil de localizat geografic, dar cu semnifica@ia de „bucurie”, „desf[tare”. 
Pomul vie@ii, simbol al nemuririi. 
Vezi versetul 17. 
Expresia semnific[ moartea inevitabil[ \i total[. 
„Pe potriva lui”: ca \i cum el ar sta fa@[’n fa@[ cu propria sa imagine. 
Indiferent de ordinea cre[rii lor (comp. cu 1, 20-27), toate vie@uitoarele au fost f[cute pentru om. 
Literal: a zidit-o (a folosit-o ca materie pentru o construc@ie elaborat[). 
Fraz[ l[sat[ inten@ionat în suspensie spre a fi corectat[ de femeia îns[\i, implicând-o astfel în fapt[ responsabil[: Eva cuno\tea porunca nu direct de la Dumnezeu, ci prin so@ul ei!
Cu în@elesul: altfel, ve@i muri. 
În sensul: a socotit, a chibzuit, dar numai prin faptul c[ i-a dat crezare \arpelui, f[r[ vreo alt[ prob[. 
Cuvântul katanoéo e foarte bogat în sensuri: a pricepe, a în@elege, a remarca, a-\i da seama, a observa, a medita, a reflecta, a discerne, a vedea cu claritate, a fi con\tient de sine. De aici, \i marea putere de seduc@ie a ispitei. 
Lupta dintre om (specia generat[ de Eva) \i diavol (al c[rui simbol este \arpele — vezi Ap 20, 20). Textul grecesc folose\te verbul teréo = a pândi, a urm[ri, a se @ine dup[, a supraveghea — ceea ce ar sugera o lupt[ infinit[ \i nedecis[, spre deosebire de Textul Ebraic care e mai concludent. În schimb, Septuaginta începe fraza prin pronumele personal masculin autós = El (sau Acela), implicându-l \i în segmentul al doilea (auto% = al Lui), ceea ce face din acest verset un text profetic, referitor la Mesia, descendent trupesc al Evei \i Fiul Mariei (Eva cea nou[). În paralel, Vulgata începe fraza prin pronumele personal feminin ipsa (ea), interpretat de exege@i ca referindu-se la Fecioara Maria. Fie c[ versetul are o dimensiune hristologic[ (Septuaginta), fie una mariologic[ (Vulgata), tradi@ia exegetic[ a Bisericii l-a supranumit Protoevanghelia, întâia deschidere a speran@ei pentru mântuirea celui c[zut. 
Eva, transcrierea ebraicului Haww& = Via@[. În Septuaginta, literal: „... numele Via@[” (Zoé). Numele propriu Eva apare pentru prima oar[ în 4, 1. 
Joc de cuvinte între numele Qayn = Cain \i verbul qanah = a dobândi, a câ\tiga, a ob@ine. Jubila@ia femeii care, din serva b[rbatului, se descoper[ n[sc[toare de om. 
Text dificil, cu variante de traducere. Idee posibil[: Chiar dac[ jertfa sa n’a fost primit[, Cain ar putea fi acceptat de Dumnezeu în virtutea unor ra@iuni care transcend jertfa în sine. 
Desp[r@indu-l de p[mântul însângerat, crima îl desparte pe om \i de Dumnezeu; prin aceasta, el r[mâne vulnerabil, total descoperit, f[r[ nici o ap[rare. Arheologia biblic[ pare a recunoa\te în Cain pe str[mo\ul Cheneilor (vezi 15, 19), trib nomad al Canaanului. 
Literal: a ie\it. 
Localitate necunoscut[, dar al c[rei nume pare a sugera ideea de pribegie, r[t[cire, via@[ nomad[. 
În LXX transcris Gaidad. 
Versetele 23-24 reprezint[ textul unui poem str[vechi, din vremea când în societatea primar[ se instituise vendeta sângeroas[: Lameh se laud[ cu propria sa ferocitate spre a-\i paraliza adversarii. Inser@ia poemului e o replic[ la versetele 13-15. 
Altfel formulat: „De atunci au început oamenii s[-L cheme pe Dumnezeu cu numele de Domnul”. E vorba de introducerea numelui divin Iahvé (din tetragrama YHWH) = „Domn”, pe lâng[ acela de Elohim = „Dumnezeu”; deci: Domnul Dumnezeu. Aceast[ tradi@ie îi plaseaz[ originea în genera@ia contemporan[ cu nepotul lui Adam, în timp ce o alta îi atest[ o apari@ie mult mai târzie, în vremea lui Moise (vezi I\ 3, 13-15). La obâr\ie, Iahvé era un nume propriu; din respect \i team[, Evreii preferau s[-l rosteasc[ prin echivalentul „Domn”. În limbajul biblic, numele divine sunt folosite astfel: Iahvé = Domnul; Elohim = Dumnezeu; Adonai = Domnul; Adonai Iahvé = Domnul Dumnezeu; Iahvé Elohim = Domnul Dumnezeu; Iahvé Sabaot = Domnul Sabaot sau Domnul Atot@iitorul; |addai = Puternicul; El-Olam = Dumnezeu-Cel-Ve\nic.
Variant[ de text: „cartea neamului oamenilor”. Genealogiile aveau un rol important în via@a triburilor semi-nomade, mai ales în exercitarea func@iei preo@e\ti. Cea de fa@[ vrea s[ acopere perioada dintre crea@ie \i potop \i este, de fapt, o continuare a textului întrerupt la 2, 4a. Dup[ numero\i exege@i, cifrele din ea, de tradi@ie mesopotamic[, sunt simbolice \i urm[resc, în principal, dou[ idei: a) o perioad[ foarte lung[ între dou[ genera@ii; b) longevitatea e o binecuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor drep@i, iar ea scade pe m[sur[ ce r[utatea \i p[catul se instaleaz[ în lume (între 1000 \i 600 de ani de la Adam la Noe, între 600 \i 200 de la Noe la Avraam, între 200 \i 100 între Avraam \i Iosua Navi, pentru ca de la David încoace s[ devin[ „normal[”). 
Adam îi transmite întregului neam omenesc chipul pe care el însu\i ]l primise de la Dumnezeu (vezi 1, 27); „asem[narea” e psiho-somatic[.
„A umbla cu Dumnezeu” = metafor[ pentru omul care tr[ie\te în intimitatea lui Dumnezeu, care-I este binepl[cut (vezi \i v. 24; de asemenea, 6, 9). 
În variant[ de text: „îl luase cu Sine”. Verbul metatíthemi înseamn[ nu numai a muta, a str[muta, a schimba locul, ci \i a preface, a transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr’o stare de existen@[ în alta). De aci, exegeza asupra misterului în care Enoh a fost str[mutat (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie — vezi 4 Rg 2, 3-10 \i notele aferente).
Versetele 1-4: text enigmatic; inser@ia unei str[vechi tradi@ii pe care autorul Genezei nu \i-a permis s’o omit[. }n limbajul biblic, „fii ai lui Dumnezeu” sunt oamenii superiori, evolua@i, virtuo\i, ]n timp ce „fii ai oamenilor” sunt cei inferiori, primitivi, instinctuali, p[c[to\i. Din unirea acestor dou[ „specii” at_t de diferite s’au n[scut „uria\ii”, ca o culme a r[ut[@ii de pe p[mânt, r[utate pe care Domnul o va eradica prin potop. 
Vezi nota de la 5, 22. 
adikia: nedreptate, strâmb[tate, asuprire, agresiune, violen@[, cruzimea celui puternic fa@[ de cel slab. 
Literal: „toat[ carnea”, adic[ orice fiin@[ vie, fie om, fie animal. 
Ebraicul gofer (transpus ca atare de primele traduceri engleze) indic[ o esen@[ de lemn necunoscut[ nou[. Septuaginta îl traduce prin termenul general tetrágonos, ceea ce indic[ un lemn de esen@[ tare. Echivalentele moderne mai specifice: „salcâm”, „chiparos”, „r[\inoase” sunt fie total inadecvate, fie aproximative. 
Literal: cuiburi. 
Un cot: aproximativ 0, 45 m.
Text dificil, în@eles neclar. Ideea ar fi: un acoperi\ u\or înclinat, a c[rui coam[ nu va dep[\i în în[l@ime un cot de la strea\in[. Alt[ traducere: „o fereastr[ la un cot de la acoperi\”. Oricum, corabia (arca) lui Noe nu are nimic în comun cu structura \i formele cor[biei clasice. Septuaginta o desemneaz[ prin substantivul kivotós = lad[ cu capac, cuf[r. 
A\adar, spa@iul cel mare împ[r@it în trei etaje. 
În în@elesul: câte dou[ din fiecare specie. 
Casa ta: familia ta. 
Neamul: genera@ia. 
Adâncul: genunea (abisul) din 1, 2. E vorba de apele subterane care @â\nesc din adâncuri în întâmpinarea celor ce se pr[v[lesc din cer. Totul sugereaz[ refacerea h[ului primordial; dac[ la’nceput Dumnezeu desp[r@ise apele de ape, acum ele se împreuneaz[ din nou, clocotind. 
Textual: cataractele. Imaginea este aceea a morarului care deschide scocul pentru ca apa acestuia s[ se pr[v[leasc[’n cupele ro@ii. 
Literal: pe mun@ii Ararat. Lan@ muntos în Armenia de ast[zi, la sud de Caucaz. 
Vezi nota de la 6, 16, în leg[tur[ cu varianta de  traducere a acelui verset. 
Textul LXX reia expresia din 1, 28, ceea ce sugereaz[ o na\tere din nou a lumii, aceasta fiind solidar[ cu omul atât în c[dere cât \i în mântuire. 
Altar f[cut din pietre a\ezate unele peste altele. 
Ardere-de-tot (holocaust): jertf[ în care animalul sacrificat era în întregime mistuit de focul de pe altar. Ofrand[ total[, din care jertfitorul nu-\i re@ine nici o parte. 
Literal: o voi cere din mâna... 
Altfel formulat: fiec[rui om îi voi cere socoteal[ pentru via@a (sângele) fratelui s[u. 
Via@a }i apar@ine lui Dumnezeu, c[ci El i-a dat-o fiec[ruia. A atenta la via@a omului înseamn[ a atenta la însu\i chipul lui Dumnezeu. 
Leg[mânt: alian@[, învoial[, acord, f[g[duin@[, testament. Leg[mântul lui Dumnezeu cu Noe va fi urmat de acela cu Avraam (capitolele 15 \i 17) \i de acela cu poporul lui Israel (I\ 24). 
Literal: s[-i l[rgeasc[ (neamul). În ebraic[, joc de cuvinte între yèfèt = Iafet \i yafte = a l[rgi. Binecuvântarea implic[ nu numai cre\terea în num[r a urma\ilor lui Iafet, ci \i extinderea lor pe teritorii vaste. 
Dup[ unii comentatori, ramurile care au migrat spre vest \i au populat insulele \i @[rmurile Mediteranei. Fraza îns[ sugereaz[ \i metafora unui p[mânt plutitor din care se desprind plauri (vezi 10, 32). Ideea unit[@ii primordiale a speciei umane. 
În socotin@a lui Dumnezeu, Cel ce-i atest[ faima. 
Se crede c[ aceast[ men@iune se refer[ la Ninive. Totu\i, Calah a fost capitala Asiriei în secolele 12-9 î. H. Actuala localitate Nimrud, aproape de confluen@a Tigrului cu Zabul Superior. 
Dup[ ce a consemnat structura etnografic[ a lumii vechi, autorul introduce genealogia semi@ilor, asupra c[reia i se va concentra de-acum aten@ia, preg[tind astfel intrarea în scen[ a lui Avraam. 
În general se admite — cu unele corecturi — ipoteza c[ din Peleg se trag semi@ii din Nord (Mesopotamia), iar din Ioctan, semi@ii din Sud (Arabia). 
Munte necunoscut, în timp ce se speculeaz[ c[ Sefar (Safara) se afla pe @[rmul de sud-est al Arabiei. 
Vezi nota de la v. 5. 
Aceast[ relatare preia o tradi@ie diferit[ de aceea a listelor genealogice precedente, care presupun existen@a mai multor limbi. Totu\i, ideea central[ le este comun[: diversitatea oamenilor î\i are originea într’o unitate primordial[. 
Verbul syg-héo: a r[sturna, a întoarce pe dos, a stârni confuzie, a amesteca (în sensul de a tulbura un lichid prin agitarea drojdiei), a încâlci, a r[v[\i, a înnegura, a încurca. În text, obiectul acestui predicat este „graiul” (singular). 
La origine, ebraicul Babel (B&b-ili) înseamn[ „poarta lui Dumnezeu”. Printr’o etimologie popular[, el devine b&lal = a amesteca, a încâlci, a produce confuzie. 
Sanc@ionarea orgoliului omenesc de a str[punge cerul (locuin@a lui Dumnezeu) cu puteri proprii. Cu acest moment se începe nu numai istoria limbilor, ci \i istoria mentalit[@ilor; când doi oameni „nu vorbesc aceea\i limb[” înseamn[ c[ ei gândesc diferit. 
Cu unele diferen@e, acest tablou genealogic îl continu[ pe cel din capitolul 5 \i acoper[ perioada dintre Noe \i Avraam. El este îns[ \i o paralel[ a celui din 10, 21-31, cu deosebirea c[ pare a se ocupa numai de ramura nordic[ a semi@ilor, cea din Mesopotamia, din care se va na\te Avram. 
Cetatea Ur (Uru), în Mesopotamia de Sud, pe malul drept al Eufratului, la cca 200 km de Babilon. Locuit[ la început de Sumerieni, ea a cunoscut o mare înflorire în mileniul III î. H. În primul mileniu era locuit[ de clanul aramaic al Caldeilor. Identificat[ de recente cercet[ri arheologice. 
Avram înseamn[ „pream[rit este tat[l meu”; în text se va numi a\a pân[ la 17, 5 când devine Avraam. 
Sarai = Principesa; în text, începând cu 17, 15 se va numi Sarra. 
În grafia ebraic[ (Charan), u\or diferit de Haran, fratele lui Avram. Se afla în nord-vestul Mesopotamiei; cândva mare centru al culturii aramaice. 
Literal: toate sufletele; se în@eleg servitorii \i sclavii. 
Literal: spre mare (Mediterana). Betel înseamn[ „Casa lui Dumnezeu”; actualul Beitin, cca 20 km la nord de Ierusalim. 
g)Numele lui Iahvé: vezi nota de la 4, 26. 
Prin Negheb era desemnat[ partea de sud a Palestinei; cuvântul în sine avea în@elesul general de „@inutul pustiu” sau „miaz[ziua”. 
Istoria mentalit[@ilor consemneaz[ vremea când via@a so@ului conta mai mult decât reputa@ia so@iei. Se pare îns[ c[ Egiptenii ignorau obiceiul unor nobili mesopotamieni de a-\i proclama pe una din so@ii drept „sor[”, titlu cu pozi@ii privilegiate. Oricum, accentul acestui episod cade nu pe sl[biciunea lui Avram, ci pe iconomia divin[ care-l salveaz[ pe beneficiarul f[g[duin@ei lui Dumnezeu, indiferent de calitatea omului sau a circumstan@elor. 
„Faraon” nu desemna o anume persoan[, ci pe regele Egiptului, oricare ar fi fost el; nume generic cunoscut înc[ din secolul 15 î. H. 
Aceast[ ultim[ men@iune se afl[ numai în textul Septuagintei. 
Textual: oameni fra@i. Evident, cu în@elesul de „rude”, de vreme ce Lot îi era lui Avram nepot de frate. Coroboreaz[ acest text cu nota de la Mt 12, 46. 
Partea inferioar[ a v[ii Iordanului, a c[rei latur[ nordic[ se situa cam la 30 km de Marea Moart[; se pare c[ la sud cuprindea Marea Moart[ îns[\i. În realitate, cucerit de aspectele unei vie@i materiale u\oare, Lot f[cuse o alegere proast[, dup[ cum se va vedea. 
Stejarul Mamvri, situat cam la 3 km nord de Hebron, va deveni un simbol important nu numai pentru istoria Evreilor, ci \i pentru spiritualitatea cre\tin[, mai ales prin episodul relatat în capitolul 18. 
În Septuaginta: „regele neamurilor”. Prin „Goimi” se în@elegeau neamurile neconvertite la iudaism. 
T. M.: Evreu — Ebreu (în greac[, Evr&ios): descendent al lui Ever, urma\ul lui Sem (vezi 10, 21; 11, 14). Septuaginta traduce ebraicul brim prin perátes = „cel ce vine din cealalt[ parte” (a Eufratului). Versiunile române\ti din 1688 \i 1914 îl redau prin „trecutul” \i „trec[torul”, ceea ce îl apropie de variantele etimologice ce semnific[ „r[t[citor”, „pribeag”, „nomad”. Sensul primar pare a nu fi etnic, ci sociologic. Ca etnie, în V. T. cuvântul „Evreu” e echivalent cu „Israelit”. 
Personaj hieratic, cu nume simbolic („rege al drept[@ii \i al p[cii”), cumulând atributele regalit[@ii \i sacerdo@iului. Salemul, în tradi@ia iudaic[, e identificat cu Ierusalimul (Ieru — Salem), a c[rui divinitate El Elyôn („Dumnezeul Cel Preaînalt”) este \i divinitatea lui Avram. Sfântul Apostol Pavel va recunoa\te în Melchisedec prototipul \i prefigurarea lui Iisus Hristos (vezi Evr 7, 1-26), iar tradi@ia patristic[ va vedea în pâinea \i vinul oferite lui Avram imaginea îns[\i a Euharistiei. 
Text incomplet pe manuscrisul ebraic deteriorat, abordat de traduc[tori în moduri diferite, dar al c[rui sens se limpeze\te în versetul urm[tor. 
Text important, pe baza c[ruia Apostolul Pavel î\i va construi doctrina asupra îndrept[@irii prin credin@[ (vezi Rm 4, 3; Ga 3, 6), completat[ de Iacob (2, 23) cu observa@ia c[ omul se îndrept[@e\te \i prin fapte. În V. T, prin dreptate se în@elegea, în general, dreapta rela@ie dintre om \i Dumnezeu ca parteneri de dialog \i leg[mânt; supunerea omului fa@[ de Lege; totalitatea elementelor prin care un om putea fi socotit „drept” în fa@a lui Dumnezeu. De vreme ce Avram nu cunoa\te Legea (venit[ de abia prin Moise), dreptatea lui se constituie în încrederea c[ Dumnezeu }\i va @ine f[g[duin@a \i c[-i va da ceea ce omene\te pare imposibil. (În ultim[ instan@[ — conform înv[@[turii ortodoxe —, îndrept[@irea se ob@ine prin har). 
P[catele (oamenilor) înc[ n’au atins limita r[bd[rii lui Dumnezeu. 
Printre jum[t[@ile animalelor jertfite (v. 10). O ofrand[ pe care o mistuie focul însu\i al lui Dumnezeu, a\a cum o va face cu jertfa lui Ilie (vezi 3 Rg 18, 38). 
Variant[ de text: „poate c[ de la ea voi dobândi copii”. Legisla@ia mesopotam[ permitea ca o so@ie steril[ s[-i ofere so@ului o slujnic[ prin care atât el cât \i ea s[ aib[ copii; în acest caz, copilul nu era al slujnicei, ci al st[pânei. Vezi cazuri asem[n[toare la 30, 3; 30, 9. 
Desigur, iritarea Saraii e nejustificat[, dar ea demonstreaz[ starea de spirit în c[sniciile poligame. 
Numele I\mael înseamn[ „Dumnezeu aude”, în timp ce numele Agarei e legat de acela al Agari@ilor (Agarienilor), arabi nomazi din sudul pustiu al Palestinei, teritoriu sub domina@ie egiptean[. 
Variant[ textual[: „un asin de om”. Ismaeli@ii, identifica@i cu arabii locuitori ai de\ertului, vor fi asemenea asinilor s[lbatici: r[t[citori \i izola@i. 
În alt[ traducere: „Oare mai sunt eu în stare s[ v[d dup[ ce L-am v[zut?” în sensul: Oare L-am v[zut eu într’adev[r \i mai sunt vie dup[ ce L-am v[zut? Potrivit Legii, omul nu putea s[-L vad[ pe Dumnezeu \i s[ r[mân[ în via@[ (vezi I\ 33, 20). 
„Avram” \i „Avraam” par a fi dou[ forme dialectale ale unuia \i aceluia\i nume. Totu\i, prin numele cel nou, Dumnezeu îi confer[ lui Avraam, prin leg[mânt, o misiune cu totul special[, indicat[ prin trimiterea explicativ[ la asonan@a ’av-hamôn = tat[l mul@imii.
Literal: „carnea prepu@ului vostru”. Circumcizia va fi, pân[’n zilele noastre, o caracteristic[ fundamental[ a poporului evreu, semnul prin care Dumnezeu î\i aminte\te de leg[mânt \i prin care fiece purt[tor ]\i men@ine con\tiin@a apartenen@ei la poporul ales. Ritualul t[ierii’mprejur e strâns legat de punerea numelui. Apostolul Pavel va spiritualiza acest simbol printr’un transfer al semnifica@iilor. 
Paralela schimb[rii de nume a lui Avram. În@elesul numelui Sarrei r[mâne acela\i: Principes[. 
În Textul Ebraic, întregul verset se refer[ la Sarra: „o voi binecuvânta”... „ea va fi’ntru neamuri”... „regi se vor ridica dintr’însa”. 
Variant[ de text: „doisprezece principi”. Oricum, e vorba de cei doisprezece descenden@i ai lui Ismael, nominaliza@i în 25, 12-16. 
Capitolele 18 \i 19 cuprind unul din cele mai frumoase episoade ale Vechiului Testament. Nara@ia e permanent înv[luit[ într’o aur[ de mister. Cei Trei vorbesc când la plural, când la singular, \i tot a\a Li se vorbe\te. Sfânta Tradi@ie a Bisericii cre\tine a identificat aici întâia revelare a Sfintei Treimi (un singur Dumnezeu în trei persoane), credin@[ care a inspirat numeroase capodopere ale iconografiei ortodoxe (printre care celebra icoan[ a lui Rubliov \i fresca de la Surpatele). 
În ebraic[: Iahvé (indiciu sigur al intui@iei lui Avraam, în sensul c[ Cei Trei nu sunt oameni obi\nui@i \i c[, în fapt, Ei sunt Unul). 
Literal: turte. Pâini\oare nedospite \i coapte’n spuz[ sau între lespezi fierbin@i. Tradi@ia ortodox[ nume\te toat[ aceast[ scen[ „Filoxenia (ospitalitatea) lui Avraam”, devenit[ model al carit[@ii cre\tine. De\i adiat de intui@ii sacre, Avraam }i trateaz[ pe Cei Trei ca pe ni\te c[l[tori osteni@i \i fl[mânzi, tratament pe care Ei îl onoreaz[ într’o perfect[ manier[ antropomorf[. 
În ebraic[, joc de cuvinte între numele lui Yi@chaq (Isaac) \i verbul yi@chaq = a râde. Vezi \i 17, 17; 21, 6. 
Acum de-abia î\i d[duse seama c[ Cei Trei nu sunt oameni obi\nui@i, ci prezen@e divine. 
Dumnezeu pedepse\te numai dup[ dreptate \i în cuno\tin@[ de cauz[, \i niciodat[ din ignoran@[ sau capriciu. 
În context: Din cei trei „Oameni”, numai doi au plecat spre Sodoma, „îngerii” de care va fi vorba în 19, 1-22. 
Refuz de polite@e, în replic[ la tot atât de politicoasa invita@ie a fostului nomad care acum poate pofti pe cineva în „casa” lui. 
Verbul grecesc kataviázo e mai puternic: a presa, a sili, a constrânge. Lot \tia care este viciul capital al sodomi@ilor \i ce primejdie e pentru un str[in s[ r[mân[ noaptea în strad[. 
„A cunoa\te” în sensul limbajului biblic: a avea leg[turi trupe\ti (pentru prima lui folosire vezi 4, 1). P[catul împotriva naturii practicat de locuitorii Sodomei \i relatat în acest episod a dat na\tere termenilor de „sodomie” \i „sodomit”; viciul este aspru condamnat de morala cre\tin[. 
Neexistând probabil nici o ie\ire dintre dou[ rele, Lot îl alege pe cel mai mic. De notat c[ fetele nem[ritate erau proprietatea tat[lui lor. 
Contextul impune adoptarea versiunii ebraice, de vreme ce fiicele lui Lot (cele dou[ \i singurele) locuiau în casa tat[lui lor, ceea ce înseamn[, în mod sigur, c[ înc[ nu erau c[s[torite efectiv. 
Pentru „Câmpie” vezi 13, 12 \i nota de la 13, 11. 
Corespondentul ebraicului Iahvé. 
Literal: îndrept[@irea. Prisosul bun[voin@ei lui Dumnezeu spre a-l îndrept[@i pe Lot la mântuire. 
Consecin@a nesupunerii fa@[ de porunca din v. 17. 
 În sensul: e prea b[trân spre a mai umbla s[ ne caute nou[ b[rba@i. 
Etimologia îi apar@ine Septuagintei prin aceea c[ numele lui Moab e apropiat de mé’ab = ie\it din tat[. Altfel, Vechiul Testament men@ioneaz[ acest nume numai cu în@elesul de @ar[ sau popor. 
Etimologie oferit[ de Septuaginta. În ebraic[, Ben’amm$ înseamn[ „fiul poporului meu” sau „fiul neamului meu dinspre tat[”. Amoni@ii au ocupat teritoriul din nord-estul M[rii Moarte, în jurul localit[@ii Rabat-Amon (Dt 3, 11), actualul Aman. N[scu@i din incest, atât Amoni@ii cât \i Moabi@ii au fost adversari permanen@i ai Evreilor, de\i erau înrudi@i cu ace\tia prin Lot, str[mo\ul r[mas inocent prin incon\tien@a cu care s[vâr\ea p[catul. 
Despre Negheb vezi nota de la 12, 9. Acest capitol este inser@ia unui document elohist în trama narativ[ iahvist[ \i prezint[ un eveniment paralel cu cel din 12, 10-20, dar f[r[ s[ @in[ seama de cronologia contextului, în sensul c[ Sarra nu mai era demult femeie tân[r[. Accentul principal îns[ cade pe ideea c[ Dumnezeu intervine la timp întru ap[rarea moralei amenin@ate de precau@ii premature \i inutile. 
Literal: chiar \i un neam de (oameni) drep@i?
Variant[ textual[: „e fiica tat[lui meu, dar nu \i fiica mamei mele”. 
În sensul: î@i st[ la dispozi@ie. 
Text ebraic deteriorat, de unde mai multe variante de transcriere \i traducere. Vulgata a acreditat formularea: (cei o mie de sicli) „vor fi ca un v[l pe ochi pentru cei ce sunt împrejurul t[u \i pentru lumea toat[”. Cei o mie de sicli reprezint[ repara@ia pe care regele i-o datoreaz[ Sarrei \i m[rturia c[ ea este, în continuare, o femeie onorabil[. 
Expresie de bucurie vesel[. Joc de cuvinte asupra numelui de Isaac (vezi nota de la 18, 12). 
Literal: arca\; s[get[tor. 
Referin@a la acest Ahuzat e specific[ Septuagintei. În@elesul propriu al grecescului nymfagogós este: „cel ce conduce mireasa la mirele ei”, deci un intim al mirelui; în spe@[: prietenul (fratele de mân[) al lui Abimelec, care i-o adusese acestuia pe Sarra. În în@eles mai larg: om de cas[; b[rbat de încredere. 
Cf. Textului Ebraic, în concordan@[ cu v. 30. 
O alian@[ (ca între doi egali). 
Beer-|eba: „Fântâna Jur[mântului”. O specula@ie etimologic[ ebraic[ permite \i traducerea: „Fântâna celor \apte” (în referire la versetele 28-30). 
Autorul vorbe\te despre Filisteni din perspectiva epocii sale. În realitate, acest popor — originar din Marea Egee — a ocupat sudul Palestinei mult dup[ Avraam, c[tre mijlocul secolului 11 î. H. 
Mai exact: o cultur[ vegetal[. Textul Ebraic îns[ se refer[ la plantarea unui singur copac, din familia tamarix, specific de\ertului, care poate fi \i un arbust produc[tor de r[\in[ comestibil[. 
Episod devenit celebru prin originalitatea, dramatismul \i frumuse@ea lui literar[. Sfântul Pavel îi va acorda evenimentului \i o dimensiune simbolic[, Isaac prefigurând jertfa \i învierea lui Iisus (Evr 11, 17-19). Iconografia ortodox[ va introduce „Jertfa lui Avraam” în pictura altarului, ca simbol euharistic. 
În@elesul general al substantivului próvaton este „oaie”, dar, atunci când are o înc[rc[tur[ simbolic[ (a\a ca în cazul de fa@[), se traduce „miel”. 
Acela\i verb înseamn[ „a vedea” \i „a se îngriji”, dubl[ semnifica@ie care preg[te\te cei doi termeni ai versetului 14. 
Sau: „Domnul poart[ de grij[” (vezi nota precedent[). 
Sau: „Domnul Se va ar[ta”. În unul \i acela\i verset: Dumnezeu-proniator \i Dumnezeu-teofanic. 
Fiii lui Het: Heti@ii, popor non-indoeuropean (dar tot semi@i), al c[rui centru era în Anatolia (Turcia de azi), pentru ca apoi s[ se extind[ din Siria pân[’n sudul Palestinei. Important e faptul c[ de la ei, prin Avraam, au ob@inut Evreii întâia lor proprietate în #ara F[g[duin@ei. 
În cetatea antic[, „Poarta” era pia@a de lâng[ intrarea principal[, loc pentru întruniri publice, întâlniri de afaceri, concilii nobiliare \i \edin@e de judecat[. Mai târziu, în imperiul otoman, „Înalta Poart[” desemna capitala îns[\i, re\edin@a sultanului. 
La cursul \i cântarul curent al pie@ei. Argintul circula nu atât în monede, cât în lingouri, a\a c[ el era cânt[rit. 
Coaps[: denumire eufemistic[ a sexului. Exprim[ un gest ritual de înt[rire a jur[mântului prin implicarea for@ei vitale a b[rbatului. În acela\i fel va proceda Israel cu fiul s[u Iosif (vezi 47, 29). În ambele cazuri, b[trânii sunt pe patul de moarte. 
Un siclu = 11,424 grame. Inelul era, desigur, pentru n[ri (vezi Iz 16, 12 \i nota de la v. 47). Din versetul 47 reiese c[ aceste daruri i-au fost înmânate fetei dup[ consumarea dialogului din versetele 23-25. 
Dreptatea: faptul c[ Dumnezeu îl consider[ pe Avraam ca pe unul din drep@ii S[i; adev[rul: credincio\ia lui Dumnezeu fa@[ de Avraam, c[ruia îi d[ruise f[g[duin@ele. 
Literal: „la casa mamei sale”, expresie din care reiese c[ Batuel nu mai tr[ia, fata fiind în grija mamei \i a fratelui ei. 
În Textul Ebraic: i-am pus inelul în n[ri. 
În realitate, Laban \i Milca. Batuel este aici nume substitutiv, al celui ce reprezint[ autoritatea patern[ \i al c[rui consim@[mânt este absolut formal, de vreme ce întregul eveniment se consum[ prin interven@ia direct[ a lui Dumnezeu (vezi \i versetul urm[tor). Altfel, numele lui Batuel nu apare în nici unul din momentele-cheie ale logodnei. 
Pluralul acesta îi implic[ pe to@i membrii familiei al c[rei cap fusese Laban. 
În ebraic[, numele Rebec[i \i substantivul „miriade” alc[tuiesc o asonan@[ pe care o folosesc cei ce-i fac ur[rile: ea s[ devin[ mama unui num[r infinit de oameni. 
Pentru Negheb vezi nota de la 12, 9. 
Raguel \i Navdeel sunt men@iona@i numai ]n Septuaginta.
Pentru în@elesul acestei denumiri vezi 16, 14.
A\ez[rile (satele) celor ce adoptaser[ via@a sedentar[. 
Taberele celor r[ma\i înc[ nomazi. Cuvântul original indic[ un loc de popas, în special pentru turme. 
El: singular generic (Ismael), în în@elesul „neamul s[u”. 
În numeroase traduceri: Asiria. Mai nou, TOB \i Osty corecteaz[ grafia \i lec@iunea: e vorba de numele men@ionat în v. 3. 
Esau înseamn[ p[ros; în sens mai larg: acoperit cu p[r ro\u. 
Cu semnifica@ia: spre a-l împiedica s[ se nasc[ primul (cu prerogativele întâiului-n[scut); gestul îl anun@[ pe Iacob de mai târziu. 
Numele lui Iacob este prescurtarea expresiei Yaaqob-El = „Dumnezeu s[ ocroteasc[”. 
Culoarea fierturii de linte, exprimat[ în ebraic[ prin cuvântul adom = ro\u, e o alt[ explica@ie a lui Edom, cel de al doilea nume al lui Esau. 
În Septuaginta, verbul paroikéo = a locui pe lâng[ cineva, a fi vecinul cuiva; a locui undeva ca rezident. 
Ap[ vie: ap[ s[lt[toare, @â\nind direct din p_nza freatic[. 
Ebraicul eseq înseamn[ ceart[, sfad[, disput[. 
Sitna = împotrivire. 
Rehobot = l[rgime, spa@ii largi. 
Vezi nota de la 21, 22. De altfel, întregul capitol 26 î\i propune o paralel[ între via@a lui Isaac \i aceea a lui Avraam; subiect al unor evenimente asem[n[toare, Isaac este \i subiectul acelora\i f[g[duin@e. 
Adic[ „Jur[mânt”. 
Vezi nota de la 21, 31. 
C[s[toriile mixte nu erau privite cu ochi buni în familiile evreie\ti; ele alterau nu at_t puritatea sângelui, c_t pe aceea a credin@ei religioase. 
Binecuvântarea patern[ era decisiv[ pentru destinul beneficiarului \i al urma\ilor s[i. Întregul capitol reprezint[ un text celebru, compilat din cele dou[ tradi@ii, iahvist[ \i sacerdotal[. În el nu exist[ nici o urm[ de dezaprobare a vicle\ugului prin care Iacob ob@ine binecuvântarea lui Isaac în detrimentul propriului s[u frate care, prin legea natural[, ar fi fost singurul îndrept[@it. Istorice\te, el vrea s[ explice superioritatea lui Israel fa@[ de Edom (\i, în general, fa@[ de celelalte neamuri). Episodul îns[ e plinirea profe@iei din 25, 23: „cel mai mare îi va sluji celui mai mic”. Chiar când istoria pare absurd[, în spatele ei exist[ \i lucreaz[ un plan al lui Dumnezeu, al c[rui sens nu se descoper[ decât foarte târziu. Acest episod va fi comentat de Apostolul Pavel în Rm 9, 10-24. Esau \i Iacob se aflau în pântecele Rebec[i \i „înainte de a fi fost ei n[scu@i, \i înainte de a fi f[cut ei ceva bun sau r[u — pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii s[ r[mân[’n picioare, nu din fapte, ci de la Cel ce cheam[...”.
Ceremonialul binecuvânt[rii sau al jur[mântului era precedat de un prânz ritual; vezi \i 26, 30-31. 
Potrivit unei alte etimologii, numele lui Iacob (Yaaqov) are \i în@elesul de „a în\ela”. În redare strict[: „Iacob m’a iacobizat de dou[ ori”. Pe de alt[ parte, versetul cuprinde \i un joc de cuvinte între bekor&h = „dreptul de’ntâi-n[scut” \i ber&k&h = „binecuvântare”. 
Binecuvântarea, ca \i blestemul, este o formul[ ireversibil[ \i irevocabil[, asupra c[reia nu se revine. Totu\i, iubirea patern[ deschide porti@a unei speran@e, o speran@[ care va fi, \i ea, onorat[. (Edomi@ii se vor elibera de sub domina@ia iudaic[ în secolul 9 î. H.; vezi 4 Rg 8, 20-22). Compar[ cu „porti@a” deschis[ de Dumnezeu în urma blestemului aruncat asupra protop[rin@ilor no\tri Adam \i Eva (Fc 3, 15 \i nota). 
Dac[ Iacob ar fi murit de mâna lui Esau, acesta ar fi trebuit s[ fug[ sau, la rându-i, s[ fie ucis de un r[zbun[tor. 
În@elesul exact: p[mântul în care acum locuie\ti ca str[in (vezi \i nota de la 26, 3). 
Acest episod, al visului lui Iacob, sintez[ a tradi@iilor iahvist[ \i sacerdotal[, î\i propune s[ ateste Betelul ca topos sacru, punct de comunicare între p[mânt \i cer. În viziunea patristic[, scara lui Iacob este simbolul prezen@ei proniatoare a lui Dumnezeu în lume, El p[strându-|i, în acela\i timp, transcenden@a, dar \i prefigurarea întrup[rii Fiului lui Dumnezeu, Care S’a pogor_t prin „poarta cerului”. Într’un colind românesc: „Pe o scar[ de argint/ Se pogoar[ Domnul Sfânt”, scara fiind simbol al Maicii Domnului. În mistica r[s[ritean[ (Sf. Ioan Sc[rarul), scara lui Iacob este \i simbol al urcu\ului duhovnicesc pe treptele sfintelor des[vâr\iri, a\a cum poate fi contemplat în reprezentarea iconografic[ de pe biserica mân[stirii Sucevi@a. 
Neamurile = aici, cu în@elesul: familiile, triburile, clanurile. 
Betel se traduce: „Casa lui Dumnezeu”. 
În câmp: într’un loc nedeterminat. A nu fi confundat[ cu fântâna din imediata vecin[tate a Haranului, men@ionat[ la 24, 11-13. 
Rahela înseamn[ „oaie”; într’un echivalent românesc: Mioara. 
Fântâna era, probabil, proprietatea mai multora, iar apa trebuia împ[r@it[ echitabil. 
În în@elesul de „rud[”. În realitate, nepot de sor[. Acela\i adelfós, cu acela\i în@eles de „rud[”, va fi folosit \i în Noul Testament cu privire la „fra@ii” lui Iisus. 
Osp[@ul de nunt[; festivitatea dura \apte zile. 
Viclenia lui Laban \i eroarea lui Iacob se explic[ prin obiceiul oriental ca mireasa s[ nu-\i scoat[ v[lul înainte de noaptea nun@ii. 
Literal: „c[ era ur_t[” (obiect al urii); ebraism care nu exprim[ sentimentul în sine de ur[, ci indic[ un loc secundar al unei persoane în afec@iunea cuiva. Cu acest sens va fi folosit, uneori, \i în Noul Testament (vezi Lc 14, 25 \i nota). 
Numele Ruben e legat de r[d[cina verbului „a vedea”. 
Numele Simeon e înrudit cu verbul „a auzi”. 
Etimologic legat de verbul „a se lipi”, „a se ata\a”. 
Iuda (Yehuda), de la ebraicul hodah = a l[uda, a celebra, a cinsti. 
Ca izvor al vie@ii, Dumnezeu este Cel ce acord[ sau refuz[ fecunditatea (vezi 16, 2; 29, 31). 
Numele Dan se înrude\te cu o r[d[cin[ verbal[ care vrea s[ însemne „a judeca” (în favoarea cuiva), „a face dreptate”. 
Neftali e derivat din verbul „a (se) lupta”. Textul Ebraic sugereaz[ un accent mai îndr[zne@: „Cu Dumnezeu m’am luptat” sau: „Luptele lui Dumnezeu am luptat”.
Ebraicul gad ]nseamn[ „noroc”.
Adic[ „fericit”. 
Mandragor[: plant[ peren[, cu r[d[cin[ c[rnoas[ \i fructe ro\ii-g[lbui. Înc[ din antichitate, folclorul i-a atribuit propriet[@i afrodisiace, propice fecundit[@ii. Numele ei ebraic e înrudit cu substantivul „iubire”. În folclorul românesc m[tr[guna e centrul \i materia unor descântece de dragoste, menite s[ faciliteze m[riti\ul. Ca plant[ medicinal[ e cunoscut[ sub numele de atropa belladonna; în doze mari, poate fi nociv[. Plasat în contextul rivalit[@ii acerbe dintre cele dou[ femei, episodul din versetele 14-16 reprezint[ o inser@ie folcloric[ a încerc[rii de a oferi o explica@ie aparte, savuroas[, pentru na\terea lui Iosif. Totu\i, adev[rata explica@ie e pus[, pân[ la urm[, tot pe seama lui Dumnezeu: vezi v. 22. 
Numele Zabulon e legat de dou[ r[d[cini, una semnificând „dar” (cadou), alta „a locui”. 
Vezi istoria Dinei în capitolul 34. 
Numele lui Iosif e legat de verbul yosef = „a ad[uga” (mai precis: „El adaug[”). 
Fraz[ neterminat[, presupunând rug[mintea: „mai r[mâi!”.
Abilitatea verbal[ a lui Iacob: prin „nimic”, el întâmpin[ l[comia lui Laban; ad[ugând „\i-am s[ le p[zesc”, el folose\te un verb care poate însemna \i „a @ine”, „a p[stra”, într’un fel de reservatio mentalis. 
Sein: alburiu; alb impur; brum[riu; negricios. În Textul Ebraic: „tot mielul t[rcat \i pestri@, tot mielul negru între oi”. 
Literal: dreptatea (purtarea nep[tat[). 
De regul[, oile erau albe, iar caprele, negre. Oaia neagr[ \i capra alb[ constituiau excep@ii. A\adar, op@iunea lui Iacob nu p[rea deloc o afacere bun[. 
P[strând în paza sa exemplarele anormale, Laban \i-a f[cut o socoteal[: în turmele r[mase pe seama lui Iacob — adic[ cele normale — se vor na\te numai oi albe \i capre negre!
Principiu fiziologic cunoscut înc[ din antichitate \i aplicat în principal spre a ob@ine cai \i câini de o anumit[ culoare. E prima m[rturie despre ceea ce, ]n zilele noastre, se va numi manipulare genetic[!
În@elesul nu e prea clar, de vreme ce între cei doi era o distan@[ foarte mare (trei zile de mers). O variant[ textual[ sugereaz[ faptul c[, totu\i, cei doi s’au apropiat de mai multe ori, în repetatele încerc[ri ale lui Laban de a modifica simbria lui Iacob. 
Laban le „vânduse” nu în sensul strict al cuvântului, ci prin aceea c[, timp de paisprezece ani, re@inuse pentru sine tot ce câ\tigase din munca lui Iacob, f[r[ s[ fi pus deoparte ceea ce ar fi trebuit s[ constituie zestrea fiicelor sale. 
În original: terafimii; idoli mici de lemn, care se @ineau în cas[; un fel de pena@i. 
Literal: „fra@ii”, în în@elesul de rude, neamuri, oameni apropia@i. 
În Textul Ebraic: „Fere\te-te... ceva, de la bine pân’la r[u” („nici de bine, nici de r[u”), adic[ nimic (ca în 24, 50). 
Abilitatea Rahelei de a-l face pe tat[l ei s[ nu se apropie sus@ine, de fapt, sarcasmul implicit al textului la adresa lui Laban, devenit ridicol, dar \i la adresa idolilor de sub \ezutul femeii. 
P[storul avea dreptul s[ nu i se impute vitele ucise de fiare dac[ el prezenta, ca dovad[, resturi ale victimelor. 
Cu în@elesul: de foarte multe (nenum[rate) ori.
„Frica” lui Isaac (sintagm[ întâlnit[ numai aici \i în v. 53): nume str[vechi al lui Dumnezeu, cu originea în epoca pre-mozaic[, desemnând Divinitatea de care trebuie s[ ai team[ a\a cum un fiu se teme de p[rinte. Pe de alt[ parte, prin asociere cu r[d[cini verbale asem[n[toare din limbile aramaic[, arab[ \i palmiric[, originalul ebraic poate fi tradus \i „Casnicul (Rudenia) lui Isaac”, ceea ce ar însemna „Ocrotitorul lui Isaac” (B. W. Anderson). 
F[r[ alt[ ie\ire, Laban propune un contract pentru protec@ia celor dou[ fiice ale sale. 
Precizare specific[ textului LXX. În context, atât stâlpul de piatr[ (v. 45) cât \i movila de pietre (v. 46) sunt „m[rturii” v[zute ale nev[zutului „martor”, Dumnezeu. 
Galaad este echivalentul ebraic al aramaicului Yegar-Sahaduta, cu nuan@ele introduse de LXX: pentru Laban, movila era doar semnul unei conven@ii; pentru Iacob îns[ era \i semnul prezen@ei lui Dumnezeu (foarte exact: Movila-Martor). 
Unele variante textuale adaug[: „Dumnezeul p[rin@ilor lor”. 
Vezi nota de la v. 42. 
În unele variante manuscrise, acest verset e plasat la începutul capitolului urm[tor (vezi, la noi, versiunea Radu-Galaction 1938). 
Aluzie la versetele 7-8. 
Formulele sale de polite@e oriental[ erau contrazise de prezen@a celor patru sute de oameni, pe care Iacob a interpretat-o ca fiindu-i ostil[. 
Planul iste@imii: În urma fiec[rui dar, Esau se a\teapt[ s[ apar[ Iacob, dar iat[ c[ apare un alt dar!
Literal: un Om. Pasaj devenit celebru, nu numai prin aura sa de mister, ci \i prin implica@iile teologice. În literatura patristic[ (Origen, Fericitul Ieronim, Sf. Ioan Hrisostom) lupta lui Iacob cu Dumnezeu este un simbol al luptei duhovnice\ti \i al puterii pe care o poate avea rug[ciunea st[ruitoare. Într’un plan duhovnicesc mai adânc, Dumnezeu accept[ bucuros s[ fie „constrâns” de st[ruin@a \i lupta omului care vrea s[ fac[ din El un prizonier, a\a cum Iacob L-a „silit” s[-i dea binecuvântarea. „Împ[r[@ia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc” (Mt 11, 12). În poezia româneasc[ ideea (\i experien@a) sunt rostite splendid de V. Voiculescu: „Oho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, /Te @in prizonier... / Bine, zâmbi El, @ine-M[ o clip[: /Ah, gemui, pier... /O clip[ inima mi se f[cuse cer”. (Prizonierul).
Israel (semnifica@ii posibile): „Dumnezeu s[ Se arate puternic” sau: „Cel ce se lupt[ cu Dumnezeu” sau: „Dumnezeu Se lupt[”. Finalul versetului cunoa\te câteva variante de traducere; cea de fa@[ a @inut seama nu numai de autoritatea edi@iilor române\ti din 1688 \i 1914, ci \i de sensul pe care i-l acord[ Sfântul Ioan Hrisostom. 
Aceast[ ultim[ men@iune nu se afl[ în toate versiunile Septuagintei. 
Penuel înseamn[ „Fa@a lui Dumnezeu”. 
În text poate fi vorba de un mu\chi, dar \i de un tendon sau de un nerv. Dac[ e vorba de un tendon, acesta se afl[ pe cârja femural[, în vecin[tatea nervului sciatic. Oricum, aceast[ interdic@ie alimentar[ nu se mai afl[ în nici o alt[ parte a Vechiului Testament. 
Literal (aici \i în alte p[r@i): „Dac’am aflat har” (favoare, generozitate, m[rinimie). 
Literal: „binecuvânt[rile”. (În limbajul monahal: „a da de blagoslovenie” = a-i face cuiva un dar). 
La Sucot, adic[ în direc@ia opus[ Seimului, localitate situat[ la 2 km nord de Iaboc, între Peniel \i Iordan. 
Sucot = colib[; cort; ad[post primitiv. (E clar c[ Iacob î\i propusese o \edere de durat[). 
Textual: „a ajuns la Salem”. Ebrai\tii cred c[ originalul \alem, care s’ar traduce: „a ajuns cu bine”, „a ajuns întreg \i s[n[tos” a fost redat în versiunile greac[, latin[ \i siriac[ prin numele propriu Salem. 
În Textul Ebraic: „cu o sut[ de kesite”. Kesita: moned[ veche, cu valoare azi necunoscut[. 
În Textul Ebraic: ... „un jertfelnic pe care l-a numit El-Elohé-Israel” (denumire care s’ar traduce: „Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel”). 
Pre@ul (mohar) = un fel de zestre invers[: suma de bani pe care mirele i-o pl[tea tat[lui miresei; darurile = podoabele de pre@ pe care mirele i le oferea miresei. 
Pentru „Poart[” vezi nota de la 23, 10. 
Nu numai idolii adu\i de Rahela (31, 19, 30-35), ci \i cei proveni@i din alte p[r@i, afla@i în posesia \i adora@ia casnicilor lui Iacob. În fapt, ruptura cu politeismul. 
Amulete; podoabe cu înc[rc[tur[ religioas[. 
Ar însemna: „Dumnezeu-Betel” sau „Dumnezeul-lui-Betel”. Pentru Betel vezi nota de la 28, 19. Cât despre El, (prescurtarea lui Elohim) = Dumnezeu. 
În Textul Ebraic, acest verb e la plural, ceea ce în traducere ar fi: „i Se ar[taser[ Dumnezeu”. Unul din fulgerele Vechiului Testament în intuirea Dumnezeului Treimic. 
În ebraic[: El-|addai = Dumnezeu-Atotputernicul. 
A f[cut o liba@ie. 
Literal: „când mai aveau o bucat[ de drum pân[ la...”. Septuaginta preia ebraicul kibrach = „întindere”, „distan@[”, transcriindu-l havrata, pe care unele versiuni române\ti îl redau ca nume propriu. Despre Efratà vezi nota de la v. 19. 
Biny&min = „Fiul-Dreptei” (fiul din latura privilegiat[, din locul de cinste). 
Efrata: localitate la început distinct[ de Betleem, apoi confundat[ cu acesta prin faptul c[ un grup de efrateni s’a str[mutat în Betleem. Nu departe de Rama. Nume legat de acela al Rahelei (vezi Mt 2, 16-18). 
Dincolo de turnul Gader (vezi v. 16). Unele versiuni ale Septuagintei o men@ioneaz[ drept Migdal-Eder = Turnul Cirezilor. 
Lista provine din tradi@ia sacerdotal[. În realitate, Veniamin se n[scuse în Canaan (v. 16-18). 
Str[mo\ul Amaleci@ilor, trib nomad din sudul Canaanului \i peninsula Sinai (I\ 17, 8-16). 
C[petenii: \efi de trib. 
Popula@ia horeean[ care locuise în muntele Seir înainte ca Edomi@ii s[-l fi invadat. 
Adic[ înainte de Saul. Monarhia edomit[ nu era dinastic[; fiecare rege î\i exercita puterea din propria sa capital[. 
În Textul Ebraic: „fiica”. 
Tunic[ princiar[, dup[ moda cur@ilor orientale; mânecile lungi f[ceau haina incomod[ pentru lucru. 
E vorba de un vis profetic. Istoria lui Iosif — de altfel, celebr[ — este, în fapt, istoria iconomiei lui Dumnezeu. Evident sau nu, El este Cel ce conduce „întâmpl[rile” oamenilor; chiar când ace\tia I se împotrivesc, ei au devenit, f[r[ s’o \tie, instrumente ale planului divin. 
De sub puterea (influen@a lor). 
Literal: „s[ m[nânce pâine”. Expresie ebraic[ pentru „a mânca”, „a sta la mas[”, „a prânzi”. 
Madiani@i (oameni din Madian): trib nomad, în descenden@a lui Avraam (vezi 25, 2). Am[nunt rezultat din întâlnirea a dou[ tradi@ii. Se pare c[ Madiani@ii au mers mai departe împreun[ cu Ismaeli@ii, de vreme ce ei i l-au vândut pe Iosif lui Putifar (vezi v. 36). 
Întreaga replic[ v[de\te mai mult decât ironie: o r[utate sadic[.
Sac: @es[tur[ aspr[, care înlocuia hainele sfâ\iate. |i una, \i alta: semn de doliu, plângere \i durere.
„Loca\ul mor@ilor” încearc[ s[-l traduc[ pe ebraicul |eol: spa@iu subteran, cufundat în întuneric, în care mor@ii locuiesc ca umbre eterne; ceva asem[n[tor Hades-ului grecesc. 
Famen (eunuc) în în@elesul de „mare dreg[tor”, „demnitar de mâna’ntâi”. Curtea regal[ egiptean[ nu cuno\tea eunucii, nici chiar pentru harem, dar termenul a fost împrumutat din Mesopotamia. Vezi \i nota de la FA 8, 27. 
Faraon: nume generic pentru suveranii Egiptului. 
|eful aprovizion[rii generale a Egiptului. Datorit[ unor transcrieri sau lec@iuni eronate, termenul a fost tradus când prin „buc[tar-\ef”, când prin „comandantul g[rzilor”. 
Literal: „s’a cobor_t” (de la): \i-a l[sat fra@ii în regiunea muntoas[ \i s’a a\ezat la Adulam, între Hebron \i Gaza. 
Fratele so@ului mort f[r[ copii avea obliga@ia de a se însura cu v[duva acestuia; primul lor fiu purta numele celui mort \i-l mo\tenea (vezi Dt 25, 5-10). C[s[torie legitimat[ prin „legea leviratului” (de la latinescul levir = „cumnat”). 
Textual: prostituat[. 
Garan@ie; gaj. 
În Textul Ebraic: „inelul cu pecete”; sigiliul purtat pe deget pentru parafarea unor acte, deci un obiect care poart[ identitatea precis[ a posesorului. 
Ca \i inelul-sigiliu, colanul îi era lui Iacob un însemn de noble@e; nu mai pu@in va fi fost toiagul, cu anume podoabe \i ini@iale gravate’n metal. 
Arderea de vie era o pedeaps[ mai rar[, prev[zut[ în Lv 21, 9 pentru prostitu@ia practicat[ de fiica unui preot. Oricum, Tamara era înc[ sub autoritatea socrului ei. 
Cu un teribil sim@ al datoriei, în virtutea con\tiin@ei c[ ea e principalul instrument al perpetu[rii neamului, Tamara urm[rise un singur scop: s[ aib[ un copil de acela\i sânge cu al so@ului decedat. 
Fares = „sp[rtur[”, „deschiz[tur[”, „bre\[”. Din tribul acestuia, prin Rut, se va na\te David. 
Ebraicul Zerah = ro\ul puternic al zorilor. 
Evrei: nume cu care la început numai str[inii (neevreii) îi numeau pe Israeli@i. Vezi \i nota de la 14, 13. 
Un plural al abilit[@ii strategice, menit s[-i atrag[ femeii solidarizarea rudelor \i subalternilor. 
Literal: fameni (eunuci). Vezi nota de la 37, 36. 
În fapt, sub supraveghere controlat[. 
Tâlcuirile }i apar@in lui Dumnezeu, iar nu ghicitorilor de profesie, magicieni idolatri, pe care cei doi demnitari i-ar fi consultat în stare de libertate (vezi 41, 8). 
Literal: „m’au furat”. 
Cuvântul folosit aici e acela\i ca în 37, 20-24, lákkos putând însemna „fântân[”, „pu@”, dar \i „groap[” sau, prin extindere, „temni@[” (o groap[ era folosit[ uneori drept închisoare, vezi Dn 6, 11). Îngropat \i în[l@at, Iosif cap[t[ astfel \i o dimensiune simbolic[, aceea de prefigurare a pogor_rii \i învierii lui Hristos. 
E vorba de Nil, nume a c[rui r[d[cin[ egiptean[ înseamn[ „Râul” sau „Fluviul”. De apele Nilului depindeau în exclusivitate fertilitatea \i bel\ugul agricol. 
În Textul Ebraic: „de p[catele mele” (gre\alele împotriva lui Faraon); în Septuaginta: „de p[catul meu” (acela de a-l fi dat uit[rii pe Iosif). 
Guvernatori teritoriali. Iosif se dovede\te \i bun organizator. 
Literal: „din p[mântul” („roadele p[mântului”). 
În „duhul lui Dumnezeu” sunt concentrate în@elepciunea, priceperea, \tiin@a \i iscusin@a: vezi I\ 31, 3. De notat c[ în toat[ aceast[ relatare nu sunt implica@i zeii Egiptului, ci Dumnezeul lui Israel. 
Literal: „peste casa mea”; intendent; ispravnic. 
„Abrek” e numai în Textul Ebraic. Cuvânt de origine incert[ (poate egiptean[), el se traduce fie prin „Aten@iune!”, fie prin „C[de@i în genunchi!” Mai târziu, la curtea otoman[, f[cea parte din ceremonialul de învestitur[ a marelui vizir. 
#afnat-Paneah: nume egiptean care poate însemna „A zis Dumnezeu: El e viu” sau „omul care \tie tot”. 
O alt[ form[ a numelui lui Putifar. 
Sau „Heliopolis”; localitate la nord-est de actualul Cairo, centrul cultului lui Ra, zeul solar. 
Din centrul muntos al Palestinei se „cobora”, într’adev[r, spre \esurile Nilului. 
„Nu mai este”: exprimare prudent[, care nu implic[ neap[rat moartea celui în cauz[ (vezi \i v. 32). Cei zece se simt obliga@i s[ dea am[nunte familiale spre a dovedi c[ nu au inten@ii rele. 
Jur[mânt obi\nuit la Egipteni. 
Condi@ional cu în@eles larg: dac[ nu ve@i accepta proba; dac[, acceptând-o, nu-l ve@i aduce pe fratele vostru. Strategie prin care Iosif î\i constrânge fra@ii s[ i-l aduc[ pe Veniamin. 
Atitudinea lui Iosif se îndulce\te, iar el o motiveaz[. 
Literal: „un frate de-al vostru”. 
Literal: „între ei era un t[lmaci”. 
Simeon (ostaticul). 
Din cei doi fii ai Rahelei. 
Pentru „loca\ul mor@ilor” vezi nota de la 37, 35. 
Literal: „fa@a mea nu ve@i vedea-o”... 
În Textul Ebraic: El-|addai = Dumnezeu-Atotputernicul. 
Aceast[ a doua întrebare indic[ faptul c[ de la prima c[l[torie a fra@ilor lui Iosif trecuse un oarecare timp. 
Apelativul „fiule” se explic[ prin diferen@a de vârst[, dar \i prin ascenden@a rangului social al lui Iosif. 
Înzestrat cu darul de a t[lm[ci visele, Iosif era \i practician al unui tip de magie asiatic[, interpretând formele pe care le poate lua o pic[tur[ de ulei turnat[ într’o cup[ cu ap[. Vezi \i v. 15. 
În semn de durere, de jale, de disperare; de\i li se f[g[duise libertatea, fra@ii se declar[ solidari cu Veniamin (altfel decât fuseser[ cândva fa@[ de Iosif). 
Literal: „nedreptatea”. Nu gre\eala de a fi furat cupa (vin[ inexistent[), ci o alta (poate vânzarea îns[\i a lui Iosif!) pentru care Dumnezeu îi pedepse\te acum. 
Versetele 18-34: cuvântarea lui Iuda, una din cele mai frumoase pagini ale Vechiului Testament. 
Verbul original sugereaz[ nu atât nevoia de încredin@are asupra unui fapt îndoielnic, cât pe aceea de a-\i astâmp[ra un dor \i de a-l ocroti pe cel dorit, de a-i purta de grij[. 
Întrebare consemnat[ dintr’o alt[ tradi@ie redac@ional[. R[spunsul ei se afl[ în cuvântarea lui Iuda (vv. 31-34). 
Un grup restrâns, din care poporul se va reface’n timp. 
Anticipare aluziv[ a profe@iei din 50, 24 (eliberarea din Egipt \i întoarcerea în #ara F[g[duin@ei). 
Textual: „Ghesemul Arabiei”. Go\en, regiune situat[, dup[ toate probabilit[@ile, în col@ul de nord-est al Deltei Nilului. În 47, 11 identificat[ cu „p[mântul lui Ramses”. 
Verbul „a (se) în[l@a”, „a (se) sui”, „a (se) urca”, în opozi@ie cu „a (se) pogorî”, este folosit nu numai pentru ra@iuni geografice (nivelul muntos al Canaanului fa@[ de \esul Egiptului), ci \i în virtutea unor sensuri simbolice, duhovnice\ti: (în Noul Testament „a se sui la Ierusalim” e o expresie frecvent[). E acela\i verb folosit la 50, 5-7 (Iosif „se suie” în Canaan s[-\i îngroape tat[l), dar \i cu trimitere (mai explicit[ în Textul Ebraic) la eliberarea lui Israel din robia Egiptului (cu ample rezonan@e în teologia cre\tin[: eliberarea, — „în[l@area” — omului, prin Iisus Hristos, din robia p[catului \i a mor@ii).
În sensul de a-i închide ochii, dar \i în semn de binecuvântare. Dimensiunea duhovniceasc[ a lui Iosif devine pregnant[. 
Textul urm[tor, pân[ la sfâr\itul versetului, lipse\te din originalul ebraic; el se afl[ numai în Septuaginta. Cei cinci urma\i ai lui Manase \i Efraim vor determina un total de 75 de suflete, tradi@ie preluat[ în FA 7, 14. 
Pluralul indic[ faptul c[ unicul fiu a avut, totu\i, mai mul@i urma\i. Vezi \i v. 23. 
În Textul Ebraic: dou[. 
Repulsia Egiptenilor fa@[ de oierit e atestat[ numai în acest document. Oricum, Israeli@ii urmeaz[ s[ tr[iasc[ într’o arie circumscris[, f[r[ amestec cu b[\tina\ii. 
Verbul original exprim[ ideea a\ez[rii cuiva undeva ca str[in; a locui ca rezident. 
Urm[toarele dou[ versete (5 \i 6) reproduc exact versiunea Septuagintei (edi@ia Alfred Rahlfs), care prezint[ o redactare mai corect[ fa@[ de Textul Ebraic. Începând cu 5b, nara@ia preia o alt[ tradi@ie. 
L-a salutat, adresându-i \i cuvinte de binecuvântare. 
Le-a dat st[pânire; i-a pus în posesie. 
Ra@ie de alimente; subven@ie în natur[, rânduit[ prin decret regal. 
În Textul Ebraic: „la c[p[tâiul patului s[u”. La traducere, ebraicul mitt& = pat a fost citit matté (Osty), devenind în Septuaginta rábdos = toiag. Citat astfel în Evr 11, 21. Oricum, din versiunea greac[ rezult[ c[ Iacob era b[trân, dar înc[ pe picioare. 
Ei vor purta numele triburilor Manase \i Efraim atunci când li se va trage la sor@i partea cuvenit[ din #ara F[g[duin@ei (Ios 16-17). Despre ei îns[ nu \tim nimic. 
A @ine un copil pe genunchi — sau între genunchi — f[cea parte din ritualul adop@iunii (vezi 30, 3 \i 50, 23). 
Textul Ebraic adaug[: „pentru c[ Manase era cel mai mare”. De asemenea, verbul sugereaz[ nuan@a: „întinzându-\i într’adins mâinile”. Ca \i în rela@iile Cain-Abel, Ismael-Isaac, Esau-Iacob, nu dreptul natural (de întâi-n[scut) este acela care hot[r[\te, ci dreptul divin, voin@a ascuns[ a lui Dumnezeu. În cazul de fa@[, tribul lui Efraim va juca un rol decisiv în evenimentele viitoare \i va constitui nucleul primului stat israelit. 
Verbul implic[ nuan@ele: m’a hr[nit, m’a înt[rit, m’a îndrumat. 
De re@inut întreita evocare a lui Dumnezeu. 
Textual: „ficatul meu” (considerat drept sediu al afectelor). În Textul Ebraic: „slava mea”. 
I-au ologit prin t[ierea tendoanelor de dinapoia genunchiului; practic[ men@ionat[ în 2 Rg 8, 4. 
Cele dou[ nuan@e desemneaz[ na@iunea \i, respectiv, teritoriul. Tribul lui Simeon va fi absorbit de acela al lui Iuda, iar tribul lui Levi nu va avea un teritoriu al s[u. 
Joc de cuvinte între numele lui Iuda \i ebraicul y*d% = a l[uda, a m[rturisi, a celebra. 
Text mesianic, atât în redactarea metaforic[ a Versiunii Ebraice, cât \i în aceea, mai transparent[, a Septuagintei. „Ceea ce i-a fost h[r[zit”: ceea ce îi apar@ine, dar i-a fost pus deoparte, ca rezerv[. Mesia este îns[ un bun universal: prezent în a\teptarea (n[dejdea) neamurilor, El r[mâne o virtualitate istoric[ pân[ în momentul întrup[rii („plinirea vremii”, Ga 4, 4). T. M.: „Sceptru nu va lipsi din Iuda, nici toiag de c_rmuitor din coapsele sale, p_n[ ce va veni }mp[ciuitorul, C[ruia popoarele I se vor supune”.
Versetele 11 \i 12 sunt un fragment dintr’un vechi poem care celebreaz[ via@a fericit[ a tribului lui Iuda, dar \i decaden@a acestuia. 
Îmb[ls[marea — prin care un cadavru devenea mumie — era o veche practic[ a Egiptenilor. 
Iosif nu s’a dus el însu\i la Faraon din cauza impurit[@ii pe care o implica starea de doliu. 
Literal: „pe coapsele”. Vezi nota de la 48, 12.