Preambul propriu Septuagintei, menit s[ introduc[ ra@iunea tainic[ a istorisirii care urmeaz[. Unele edi@ii ]l numeroteaz[ ca fiind versetul 1 al capitolului 1. El cuprinde dou[ fragmente: visul lui Mardoheu \i denun@ul acestuia.
De fapt, e vorba de Xerxe I (486-465 ]. H.), care a mo\tenit de la Darius I un imperiu gigantic, atestat documentar ca ]ntinz_ndu-se din India p_n[ ]n Etiopia, ]mp[r@it ]n dou[zeci de satrapìi \i numeroase provincii. El se intitula „regele cel mare”, „regele regilor”, „regele largului \i’ntinsului p[m_nt” (a fost, totu\i, ]nfr_nt la Salamina). }n Textul Ebraic: Aha\vero\.
Men@iune proprie Septuagintei.
Eunuci: demnitari — de obicei, foarte influen@i — la cur@ile regilor orientali.
Text care confirm[ versetul 5. E vorba de un osp[@ de nunt[, la cap[tul c[ruia regina urma s[ fie ]ncoronat[ de ]nsu\i regele \i prezentat[ ca atare ]n toat[ splendoarea.
Autorul nu ne spune (nici aici, nici mai jos) ce anume spusese regina, dar e de presupus c[ vorbele ei (ca \i refuzul de a veni) erau de natur[ s[-l jigneasc[ pe suveran.
Ace\tia erau, ]n fapt, sfetnicii regelui, ]n@elep@i, astrologi \i juri\ti, care aveau dreptul de a veni oric_nd ]n fa@a suveranului, cu excep@ia timpului c_nd el se afla ]n harem.
Numele reginei Vasti nu se afl[ ]n analele cur@ii din Suza.
Foarte gramatical, textul s’ar referi la Mardoheu ca fiind „unul din robii...”, ceea ce pare imposibil: deportarea avusese loc ]n 587, ceea ce ar ]nsemna c[ Mardoheu ar fi trebuit s[ aib[ acum mult peste o sut[ de ani, iar Estera cel pu@in \aptezeci. A\adar, „unul din robii” se refer[ la Chi\, bunicul lui Mardoheu.
Numele Estera deriv[ din acela al zei@ei I\tar (Astarte), sau din persanul stara = „stea”.
Afirma@ie proprie Septuagintei, preluat[ \i ]nsu\it[ de tradi@ia iudaic[ postcre\tin[.
Hagai era eunucul ]ndatorat cu paza haremului.
O inscrip@ie cuneiform[ men@ioneaz[ numele unui oarecare Mardoheu, demnitar cu plat[ la curtea regal[ din Suza.
De fapt, ace\tia r[spundeau de paza apartamentului regal, ceea ce ]nsemna c[ aveau acces direct ]n spa@iul intim al suveranului.
Se \tie c[, ]n final, regele Xerxe I a fost asasinat, ]n urma unui complot de curte; a\adar, cu sau f[r[ Mardoheu, ]mprejurarea s’a repetat.
Agaghitul: descendent, probabil, din Agag, rege al Amaleci@ilor (1 Rg 15, 8-9), popor du\man al Israeli@ilor.
Noul rang al lui Aman era echivalent cu al primului ministru.
„}nchinarea” era prosternarea pe genunchi \i cu fa@a la p[m_nt (frecvent[ ]n lumea oriental[).
Apartenen@a sa la religia monoteist[, potrivit c[reia numai lui Dumnezeu I se cuvine ]nchinare, era, de fapt, motiva@ia refuzului.
= Anul 474 ]. H.
T. M.: „... au aruncat Pur, adic[ sor@ul”. „Pur”: cuv_nt de origine asirian[, al c[rui echivalent ebraic era „sor@” sau „zar” (prin sor@i se consultau zeii sau astrele spre a se vedea care va fi ziua cea mai potrivit[ pentru pl[nuitul pogrom). Cuv_ntul „Pur” va da numele s[rb[torii Purim (vezi 9, 26-32).
Textual: „ziua a paisprezecea”; se pare c[ autorul (sau copistul) a avut ]n minte ziua s[rb[torii Purimului (vezi 9, 17, 21 \i 26).
T. M.: „... prin alerg[tori”. E vorba de po\ta rapid[ instituit[ de Cirus, a c[rei re@ea cuprindea ]ntregul imperiu.
Text propriu Septuagintei, preluat complementar de unele traduceri dup[ T. M.
Textual: „]n cea de a paisprezecea zi”; vezi nota .
= A intrat ]n @inut[ de doliu.
Verset preluat din T. M. (text lacunar ]n LXX).
Textul de mai jos (rug[ciunea lui Mardoheu \i rug[ciunea Esterei) e propriu Septuagintei.
De aici p_n[ la sf_r\itul versetului 2, text propriu Septuagintei, ]n care autorul se arat[ preocupat de starea de spirit a Esterei prilejuit[ de venirea ei la rege.
}n mentalitatea \i limbajul antichit[@ii, adeseori so@ul ]i spunea so@iei „sor[”, iar so@ia ]i spunea so@ului „frate”, ]n semn de iubire \i egalitate (vezi \i C_ntarea C_nt[rilor). C_t despre schimbarea st[rii de spirit a regelui, Dumnezeu a avut un aliat: frumuse@ea Esterei.
Estera urm[re\te s[ alimenteze infatuarea lui Aman (\i a\a, excesiv[: vezi vv. 11-12). C[derea lui va fi astfel \i mai spectaculoas[.
Alai princiar, de care avusese parte \i Iosif la curtea lui Faraon (Fc 41, 41-43). Mai t_rziu, la curtea otoman[, f[cea parte din ceremonialul de ]nvestitur[ a marelui vizir.
Regele ]l onoreaz[ pe Mardoheu la foarte scurt[ vreme dup[ ce d[duse un edict pentru exterminarea neamului acestuia! E de observat ]ns[ c[ edictul descrie caracteristicile neamului incriminat, f[r[ s[-i pomeneasc[ \i numele, ceea ce ]nseamn[ c[, ]n momentul de fa@[, regele nu face nici o leg[tur[ ]ntre Mardoheu \i obiectul decretului, dup[ cum nu face nici o leg[tur[ ]ntre Mardoheu \i Estera.
Evident — ca \i prima dat[ — regele \tie c[ un asemenea osp[@ are un pre@.
Verbul „a vinde” (uneori folosit ]n Biblie pentru echivalentul „a da ]n m_na vr[jma\ului”) poate fi aici o aluzie la mita (de zece mii de talan@i, ob@inu@i prin jefuirea victimelor) pe care Aman i-o oferise regelui.
Regina introduce o ra@iune de ordin moral. T. M. induce un argument economic: „Dac[ am fi fost v_ndu@i pentru robie — b[rba@i \i femei —, eu mi-a\ fi @inut gura; dar vr[jma\ul nu ar fi acoperit paguba f[cut[ regelui” (vistieria ar fi fost lipsit[ de cei zece mii de talan@i).
Textul Masoretic — ]n concordan@[ cu o seam[ de codici ai LXX — adaug[: „... s[ nimiceasc[, s[ ucid[ \i s[ dea pierz[rii — cu femeile \i copiii lor — pe to@i cei puternici din popor \i din @ar[ care ar ]ndr[zni s[-i atace, iar averea lor s[ o jefuiasc[”.
Adic[ exact ]n ziua ]n care Iudeii urmau s[ fie extermina@i ca efect al primului decret.
Copia scrisorii-porunc[ e proprie Septuagintei. Unele traduceri dup[ T. M. o preiau cu deferen@[.
Denumire discordant[ fa@[ de cea din 3, 1; posibil[ eroare a unui gr[m[tic, dar \i posibil[ inten@ie polemic[. prin raportare simetric[ la vechiul Agag: mai nou, nume ca „Macedonia”, „Macedoneanul” (Alexandru \i urma\ii s[i) aveau o rezonan@[ lugubr[ nu numai ]n con\tiin@a Per\ilor, dar \i ]n aceea a Evreilor (vezi c[r@ile Macabeilor). 
T. M.: „... dar de prad[ nu s’au atins”.
Cele zece cadavre trebuiau \i sp_nzurate, nu numai ca exemplu pentru du\mani, dar \i pentru a ]mpinge r[zbunarea la ultimele consecin@e: „Blestemat de Dumnezeu e tot cel sp_nzurat pe lemn” (Dt 21, 23).
T. M.: „... \aptezeci \i cinci de mii”, cifr[ atestat[ de Iosif Flaviu, de Vulgata \i Versiunea Siriac[.
De fapt, metropola era una: Suza.
Vezi nota de la 3, 7.
}ncercat mai ]nt_i ]n particular, postul a fost apoi generalizat prin porunc[.
Din 2, 23 \i 6, 1 \tim c[ la curtea din Suza exista o cronic[ cu ]nsemn[ri zilnice.
De aici p_n[ la sf_r\it, text propriu Septuagintei (dou[ fragmente): T_lcuirea visului lui Mardoheu \i epilogul.
Nu se poate \ti dac[ e vorba de Ptolemeu VIII (114-113 ]. H.) sau de Ptolemeu XII (48-47 ]. H.), deoarece fiecare a domnit av_nd al[turi o Cleopatr[.
= Au atestat-o ca fiind autentic[.
Scrierea a fost tradus[ (]n grece\te) de c[tre Lisimah, care locuia ]n Ierusalim, \i trimis[ la Alexandria prin preotul Dositei \i fiul s[u, probabil din ini@iativa comunit[@ii ierusalimitene.