Epistola c[tre Efeseni face parte din cele patru epistole numite „ale captivit[@ii” lui Pavel; al[turi de cele c[tre Filipeni, Coloseni \i Filimon, ea a fost scris[ ]n timp ce Apostolul se afla ]n ]nchisoare la Roma, \i anume ]n timpul primei captivit[@i, ]n jurul anului 63. Ea are asem[n[ri at_t de mari cu Epistola c[tre Coloseni, ]nc_t nu numai c[ cele dou[ scrisori ]\i atest[ coautorul \i contemporaneitatea, dar se \i cer citite sau studiate ]mpreun[ (recomandabil, ]ncep_nd cu cea c[tre Coloseni).
	|i totu\i, Epistola c[tre Efeseni nu le-a fost adresat[ cre\tinilor din Efes! Nu pentru ei a fost scris[, ci pentru al@ii, iar ace\ti „al@ii” constituie unul din cele mai pasionante capitole ale studiilor biblice noutestamentare de-a lungul secolelor, de la Origen \i Ieronim p_n[ la Percy \i Roven@a. Totul porne\te de la constatarea c[ expresia „]n Efes” (1, 1) lipse\te din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei \i c[ ea a fost introdus[ de cei ce au alc[tuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), c[tre sf_r\itul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza c[ Epistola ar fi o „scrisoare enciclic[” a lui Pavel c[tre Bisericile din Asia nu are argumente conving[toare. Mult mai aproape de adev[r pare teza teologilor catolici \i ortodoc\i: ]n realitate, aceast[ Epistol[ le-a fost adresat[ cre\tinilor din Laodiceea (vezi Col 4, 16); cu vremea, Biserica din Laodiceea decade at_t de mult, ]nc_t Domnul o avertizeaz[ c[ „o va lep[da din gura Sa”, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai c[ldicic[ (vezi Ap 3, 14-16); ]n consecin@[, ei i se aplic[ sanc@iunea numit[ damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominis (\tergerea numelui, a pomenirii) prin ]nlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-\i c_\tigase o mare str[lucire ]n lumea cre\tin[ primar[,  str[lucire  ce i se  datora,  f[r[  ]ndoial[, \i