Omul nu \tie ceea ce a fost
	\i nici ce va fi dup[ el; cine-i va spune?
15	Osteneala îl obose\te pe cel nebun,
	pe el, care nu \tie drumul spre cetate.
16	Vai @ie, cetate al c[rei rege e tân[r
	\i ai c[rei dreg[tori m[nânc[ diminea@a!
17	Fericit[ e\ti, tu, @ar[ al c[rei rege e fiu de neam 	bun
	\i ai c[rei dreg[tori m[nânc[ la vreme
	ca s[ prind[ puteri, iar nu s[ se fac[ de râse!
18	Din pricina lenei se povârnesc grinzile
	\i prin z[bava mâinilor se pr[bu\e\te casa.
19	Pâinea se face pentru a râde,
	vinul îi vesele\te pe cei vii,
	dar de bani ascult[ totul.
20	Chiar în cugetul t[u, nu-l blestema pe rege
	\i’n taina c[m[rii tale nu-l blestema pe cel 	bogat,
	c[ci pas[rea cerului poate duce glasul
	\i întraripata va spune ce-ai zis.